Rezumat:
[yasr_overall_rating size=”large”]
Te uiti mereu in urma, peste umar,
Si daca ploua, nu te ascunzi dupa umbrele, dupa colturi de casa,
te arunci in mijlocul cerului si te lasi stropit,
ca sa plangi linistit si lumea sa nu te vada.
Te visezi inconjurat de jucarii,
Dar sufletul e motorizat si tu stai sters,
precum o pata pe un perete vopsit cu gri lavabil.
Te loveste melancolia chiar daca afara e Soare,
chiar daca norii exista doar pe alte continente,
tu ii porti mereu in tine, cu tine…
Razi daca iti aduci aminte, plangi cand simti prezentul inca viu
din spatele unor ganduri, unor emotii, unor amintiri
Iti e dor de lucruri care ar trebui demult puse sub cheie,
dar tu privesti la umbrele lor din farfurie ca si cand sunt inca fierbinti,
ca si cand acel CINEVA inca ti le mai serveste.
Te droghezi cu trecut cand desenezi pasii din prezent
si urmele din viitor cu aroma din acele clipe,
Cand intri in sevraj daca nu lasi creierul sa se dopeze,
sa secrete dopamina hranindu-se cu iluzia unor lucruri care
s-au nascut vii si eterne si au sfarsit subit si efemer
pentru ca tot ce reusesti sa uiti este ca NU poti UITA NIMIC.
[yasr_visitor_votes size=”large”]
