3 Lucruri pe care le-ai pierdut atunci cand vrei o relatie

Suntem bărbați sau femei inteligente, suntem oameni, suntem sau nu SINGURI. Nu știu de restul, dar poate mai sunt printre noi femei sau bărbați care, înainte de a se gândi la o relație sau de a începe una își dau seama că cel puțin 3 lucruri sunt de la început pierdute.

Nu este un articol melancolic, poate pentru câțiva dintre voi o să fie privit din această perspectivă. Este o altă față la o interfață estompată a vieții noastre, sau a unui crâmpei din viața noastră. O călătorie un pic veselă, un pic tristă și puțină muzică boemă că tot arde Soarele afară… Daca mi se permite o alegorie, va fi o introspectie intr-o lume care, din pacate azi e disparuta si in continuare actuala. Precum generatoarele de curent electric de la egeneratoare. Poate acum par ultramoderne dar generatoare exista de zeci de ani, si in tari precum Australia, multe din fermele din acele zone au generatoare eoliene pentru alimentarea gospodariei. Va garantez ca va fi interesant! Sa pornim,zic!

➡ Îți mai aduci aminte când o sunai și îți răspundeau părinții ei ?

Nu știu cum a fost la voi prima relație, primul sărut, dar erau vremuri când tinerii treceau pe sub Furcile Caudine  ca să se întâlnească cu acea EA sau acel EL. Băieții erau cei mai chinuiți pentru că ei aveau obiceiul să sune primii. Trebuiau să treacă de câteva „filtre de poliție” – Părinții ei.

Să luăm cazul unui tânăr, să zicem că era elev de liceu, o întâlnește pe stradă la un suc TEC și după un dialog află că EA învață la același liceu cu el, că e în clasa a-IX-a și, după mai multe zâmbete, complimente, emoții, se produce inevitabilul, îi obține numărul de telefon.

Nu știu astăzi dacă se mai ține cont de regulă, dar pe atunci băiatul nu suna imediat, lăsa să treacă 2-3 zile, după caz. Dacă fata era super frumoasă și isteață și simțea el că merită poate suna după doar o zi sau chiar în acea zi spre seară. Dacă doar dorea să se distreze sau era doar curios sau cine știe ce idei avea, o suna chiar și după o săptămână.

Bine, adevărul e spus pe jumătate. Nu doar „bărbăția” lui îl determina să întârzie cu un telefon ci și teama de a vorbi cu părinții ei – Poliția :).

Practic, în perioada când nu existau telefoanele mobile, băieții aveau șansa sau neșansa să vorbească cu părinții acelei fete, chiar înainte de a reuși poate să le sărute odrasla. Era ADRENALINĂ emoțională curată pe atunci!

Îmi aduc aminte de mine când nimeream să vorbesc întâi cu mama ei și venea formula de tip clișeu. – Bună ziua familia X, sunt Bogdan coleg de liceu (Chiar dacă poate că nu eram)! Y e acasă?  Partea aiurea era să îți răspundă că nu e acasă că e plecată cu verișoarele și tu să nu știi să răspunzi la următoarea întrebare formulată de mama ei- Dar ce treabă aveai cu ea !?! 

Conversațiile cu părinții ei erau un fel de lupte mentale de încredere în tine, în ea, încercai să-i vizualizezi părinții după voce, după ton, ce fel de oameni sunt. Mai complicat era când îți răspundea tatăl fetei și nu știai cum să mai îți schimbi tonul vocii să pari mai matur, mai responsabil.

Azi tot farmecul acelor clipe s-a pierdut. Azi o suni pe mobil, îi tastezi SMS, MMS, vorbești pe skype, whatApp, Instagram, Facebook… Azi, daca vrei sa sochezi cu adevarat, iti poti duce partenera si la cabana ratacita din munti, cum am si eu de exemplu o cabana la Satic in zona Rucar Bran. Chiar daca acolo nu exista curent electric de la ENEL in anumite zone, dar sunt multi aventurieri care au generatoare de curent Diesel si cu ajutorul lor aduc putin din secolul electricitatii in mijlocul pustietatii.

➡ Îți mai aduci aminte când stăteai în ploaie, în cabina telefonului public, ca să o suni?

Dacă scenariul să o suni pe ea și să îți răspundă părinții ei vi se pare ADRENALINĂ pentru acea vreme, încercați să vă imaginați altă poză. El plecat în cantonament cu echipa de Handbal, baschet sau în armată și o sună de la un telefon public.

Dincolo de riscul ca la celălalt capăt al telefonului să-ți răspundă tot părinții ei, se poate întâmpla să înceapă  o ploaie când tu stai și vorbești la telefon, să fie o coadă de câteva persoane ca la bancomat care așteaptă ca tu să termini conversația, să rămâi fără monezi.

Cât de aiurea poate fi un astfel de moment!? Dar tocmai pentru că știai că telefonul public e public încercai să surprinzi esențialul în câteva cuvinte și ceea ce reușeai să-i spui ei dacă era acasă și dacă părinții o chemau la telefon, erau expresii sincere, simple și exact cât trebuie.

Sursa Foto: destepti.ro

Poate că lucrurile păreau complicate la nivel de mijloace de comunicare, dar erau atât de simple la nivel de mesaj, iar emoțiile și sentimentele aveau cursul lor. Astăzi cabinele publice de telefon sunt transformate în spații de dat cu pietre sau ajung zone pentru depozitat gunoiul, iar tot farmecul comunicării se diluează în sute de oferte mobile și de date.

➡ Îți mai aduci aminte când îți răspundea întâi centrala și apoi EA?

Și ultimul scenariu dintr-un puzzle atemporal, să fii plecat în deplasare, să o suni de la o cabină publică, să fie ploaie afară, câteva persoane care așteaptă, și, pentru că ea era în alt județ, sau o altă localitate sau din alte motive tehnice să iți răspundă întâi centrala. Și pentru că nu știai pe atunci dacă centralista închide legătura, nu îți era suficient să știi că ai aproape de tine oameni care te urmăresc cu privirea dar exista posibilitatea ca și conversația să fie ascultată.

Cu toate astea, așa s-au născut căsnicii, s-au format familii, am apărut noi, sau unii dintre noi. Pentru că pe atunci chiar era complicat să comunici cu persoana iubită și pentru că era greu, ambii parteneri tratau comunicarea responsabil.

Azi vorbim nelimitat, stăm pe net nelimitat, facem selfie-uri, fotografii, socializăm în zeci de feluri și, cu toate astea, ne înțelegem din ce în ce mai puțin, ne acceptăm din ce în ce mai greu și suntem incapabili să mai păstrăm farmecul într-o relație pentru că avem impresia că totul e atât de ușor…

Voi, vă mai aduceți aminte?