Uncategorized

Paul Olteanu: Educatia non-formala este esentiala in educatie! VIDEO

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Paul Olteanu are 22 de ani şi s-a născut în oraşul Ploieşti. De mic a inteles cat de importanta este pasiunea in cariera, lucru pe care l-a invatat de la parintii lui, parinti care au construit prima casă independentă energetic din România.  A inceput sa lucreze de la 17 ani, iar in ultimii 5 ani a fost implicat in proiecte de peste 2.000.000 euro. „Cred că ceea ce spunea, foarte frumos, Rene Descartes în secolul 17 – Gândesc, deci exist! – nu se mai aplică şi lumii în care trăim noi astăzi. Astăzi cred că ne îndreptăm cu paşi apăsaţi către lumea lui Gandesc, acţionez şi comunic, deci exist!”, ne-a marturisit Paul. Este absolvent al Universitatii Romano-Americane, Facultatea de Management-Marketing, iar in prezent este implicat activ in revolutia educationala romaneasca prin participarea la proiecte precum Cros si Yourway. Si daca credeti ca asta e tot va inselati. În 2009 a obţinut certificatul de formator (trainer) oferit de CNFPA în urma absolvirii modulului Train The Trainers predat de Marian Staş, preşedintele Fundaţiei “CODECS pt. Leadership”, iar un an mai devreme, mai exact in 2008 a devenit cel mai tânăr bursier şi participant al programului de “Leadership Creativ” – Erisma oferit de grupul ERUDIO, unde a avut sansa sa invete secretele comunicarii sub toate formele ei de la oameni ca: Ioana Pârvulescu, Oana Pellea, Mircea Toma, Robert Turcescu, Cosmin Alexandru, Liviu Papadima şi H.R. Patapievici. Iar cireasa de pe tort vine la final asa cum este si firesc, pentru ca Paul a fost delegatul Munteniei la European Youth Parliament si în urma unei selecţii naţionale la care au participat 128 de oameni, a fost ales să reprezinte România la sesiunea internaţională din Grecia. Trainer freelancer pe probleme de comunicare, Paul mai are multe de spus…

Reporter: Stiu ca la Olanesti ai aratat un filmulet despre tine fiind student la Universitatea Romano-Americana. Ce te-a determinat sa alegi invatamantul particular in locul celui de stat?

Paul: Pentru mine este destul de puţin relevant unde înveţi, ci mai degrabă cum înveţi. Cred că atât învăţământul privat cât şi cel de stat, ca sisteme, au rămas în urmă. Sunt încă în secolul 19, în jurul Revoluţiei Industriale, când faptic au apărut sistemele de educaţie publice, în masă. Şi personal cred că genul ăsta de educaţie, după curiculum, nu mai este potrivit pentru era Cunoaşterii şi a Informaţiei, în care trăim. Cred că potrivită şi adaptată lumii în care trăim este educaţia centrată pe individ, pe talentul şi pasiunea acestuia, pentru că toate lucrurile valoroase cresc şi înfloresc din aceste două rădăcini. Aşadar, am ales o universitate particulară din dorinţa de a avea o cat mai mare autonomie şi libertate în procesul meu, individual, de învăţare.

Reporter: Crezi ca educatia non-formala e mai conturata in cadrul invatamantului superior privat decat in cel bugetat?

Paul: Cred că învăţământul particular este mai competitiv şi mai proaspăt decât cel de stat (care atenţie, este şi subvenţionat de buget dar şi cu taxă). Asta se întâmplă pentru că Universităţile particulare îşi tratează studenţii ca pe nişte clienţi din raţiuni economice, în timp ce multe din cele de stat îi tratează ca pe “proprietatea” lor. În general este o diferenţă simţitoare de atitudine şi atenţie la nevoile studentului între aceste două sisteme. Implicit, din motivele de mai sus şi pentru a se păstra atrăgătoare şi la zi, Universităţie particulare cred că acordă o atenţie sporită tehnicilor şi metodelor din Educaţiea non-formală.

Reporter: Pentru ca stiu ca ai avut o serie de aparitii la Money Channel in care ai vorbit despre educatia non-formala, crezi ca o solutie ar fi privatizarea a 80% dintre liceele de prestigiu la nivel national si cand spun privatizare ma gandesc la un management focusat pe calitate si nu pe cantitatea materiilor introduse in aria curriculara?

Paul: Într-o situaţie utopică, eu cred că învăţământul ar trebui să fie privat în totalitate. Privat inseamnă competitiv, centrat pe calitate, pe dezvoltare şi atent la nevoile clientului. Privat mai înseamnă conectat la realitate (pentru că nici o antrepriză nu îşi permite să fie altfel) şi la provocările zilelor noastre, lucruri care lipsesc cu desăvârşire atât liceelor cât şi universităţilor “de stat” (în care stai…) de astăzi. Astfel, banii care acum sunt direcţionaţi de la buget către instituţii greoaie şi depăşite, ar trebui direcţionaţi pe criterii de performanţă (proiecte, premii, titluri, activităţi, etc.) către instituţii sprintene şi competitive. Un exemplu excepţional este Şcoala Internaţională de la Cluj.

Reporter: Daca ai fi ministrul Educatiei care ar fi primele 3 masuri reformiste pe care le-ai implementa?

Paul: Este o intrebare grea. Ma văd tentat să spun că aş dărâma tot şi aş începe construcţia din nou… dar asta, deşi e adevărat conceptual, m-ar face aplicat un ministru naiv. Nu am mandat şi bani cât să dărâm tot şi să construiesc iar. Totuşi, paleativ, uite câteva lucruri pe care le-aş face:

– Aş introduce ca fiind obligatorii, încă din liceu, ore şi programe de orientare în viaţă şi carieră, susţinute de profesionişti şi cu baterii de teste vocaţionale. Aş face asta pentru că mi se pare esenţial să ştii ce îţi place şi la ce eşti bun. Cred că o viaţă şi o carieră de succes nu poate fi construită decât în jurul talentului şi pasiunii.

–       În mediul universitar aş desfiinţa absenţele, lucru care ar transforma prezenţa la cursuri şi seminarii într-un excelent barometru al competenţei şi darului pedagogic al profesorilor: o să ai în sală oameni fix câţi oameni meriţi.

–         Aş invita, în construcţia metodelor de evaluare (examene, teste, colocvii, etc.), membrii ai sectorului economic: antreprenori, oameni din companii, etc. De ce!? Pentru ca simt ca examinarea cunoştinţelor şi abilităţilor (evaluarea abilităţilor nu există în sistemul de educaţie Românesc)  ar trebui făcută de viitori angajatori şi parteneri ai absolvenţilor şi nu de un sistem rupt de realitate.

–       Aş investi cât pot de mult în selecţia şi pregătirea cadrelor didactice. Un studiu al McKinsey arată că dacă vrei să transformi cu rezultate maxim educaţia, trebuie să incepi cu profesorii. Ăsta e unu lucru pe care se pare că nimeni, din 90 şi până azi, nu l-a înţeles: nu termopanele şi vopseaua în clase inspiră la performanţă, ci oamenii din spatele catedrei.

Reporter: Te intereseaza sau esti implicat in viata politica romaneasca?

Paul: Încă nu, pentru că mi se pare că asta e o etapă care trebuie să apară în viaţa unui om dupa ce s-a dovedit şi după ce banii nu mai reprezintă o problemă pentru el sau ea. Altfel, uită-te la TV ce se întâmplă.

Reporter: Cum vezi tu Romania in urmatorii 7-8 ani?

Paul: O văd bine, pe măsura investiţiilor şi preocupării noastre (a tuturor) pentru educaţie. Cred că educaţia stă la baza excelenţei şi învăţarea continuă este singura metodă de a o atinge. România o să arate mai bine când educaţia va deveni prioritatea 0″ legislativ şi executiv. Personal mi-am stabilit un obiectiv din a comunica puterea transformaţională a educaţiei şi prin punerea în lumină a exemplelor ei de bună practică. Mi-am asumat misiunea de a comunica România pe bune!

Reporter: Cum te vezi pe tine peste 7-8 ani?

Paul: Ca şi acum, fericit, lucrând alături de oamenii care mă inspiră la lucrurile care mă pasionează:

–         CROS şi Universitatea alternativă pe care o construim;

–         Yourway unde ajutăm oamenii să îşi descopere elementul;

–         Training şi consultanţă în vorbire în public şi branding personal;

Reporter: Un mesaj pentru tinerii care vor sa plece in strainatate….

Paul: Bine aţi revenit!

BOGDAN DARADAN

Uncategorized

Maria Manea: Nu vreau sa fiu PERFECTA, pentru ca vreau sa am multi PRIETENI!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Maria Manea este eleva in clasa a 11-la Liceul de Arta”Carmen Sylva” din Ploiesti. Se considera o persoana foarte incapatanata, comunicativa si nu in ultimul rand sensibila, trasaturi care definesc un berbec autentic. Pana aici putem spune ca avem in fata un tanar ca oricare altul. Dar Maria nu s-a rezumat doar la scoala, distractie si prieteni. Maria este un om implicat masiv in activitati de voluntariat in diferite ONG-uri si organizatii. De ce a ales sa faca asta? Vom afla raspunsul de la ea…

Reporter: Ce a insemnat pentru tine Branding Romania 2010?

Maria: Branding a fost salvarea mea de vara asta, lucrul pe care vroiam cu atata ardoare sa-l fac si care s-a intamplat; a fost o intalnire cu persoane felurite care mi-au dat ocazia sa ma desfasor liber, persoane de la care am extraordinar de mult de invatat si cand spun ca am de invatat nu ma refer numai la speakeri, ci si la participanti.Yes,we can! un slogan ales foarte motivant, pentru ca eu asta am simtit dupa aceasta perioada, o motivare extraordinara de a fi ceea ce vreau eu sa fiu,nu ceea ce vor altii sa fiu.

Reporter: Daca ar fi sa schimbi ceva la tine ce ai schimba?

Maria: Nu as schimba nimic! Nu sunt perfecta, dar nici nu vreau.Cred ca sa fiu perfecta ar fi cel mai groaznic lucru care mi s-ar putea intampla. Ma vei intreba “De ce?”, ei bine pentru ca atunci cand esti perfect vrei ca si cei din jur sa fie la fel de perfecti ca tine, nu s-ar mai aplica regula aceea “Cine se aseamana ,se aduna”, asta insemnand ca nu as mai avea prieteni, cunostinte, lucru care pentru mine e vital avand in vedere ca sunt o persoana foarte comunicativa.

Reporter: Care sunt dorintele tale cele mai mari si sa incercam sa ne rezumam la trei…

Maria: Nu stiu daca ma pot rezuma la 3 dorinte, momentan imi doresc sa intru la facultate si ma focusez pe lucrul asta, dupa care urmeaza sa fie familia mea fericita, dupa care urmeaza o serie de alte dorinte pe care nu stiu cum sa le clasez.

Reporter: Dintre toti speakerii, care ti-a placut cel mai mult si de ce?

Maria: Nu cred ca poate fi vorba despre unul dintre ei.Fiecare dintre ei are un lucru care m-a atras: Razvan prin libertatea lui de gandire, Mihail Musat prin placerea cu care isi realizeaza munca, Paul prin atitudine. Toti au fost “unul” si toti mi-au lasat o amprenta puternica! Branding Romania 2010 chiar a meritat!

Reporter: Unde te vezi peste 7 ani?

Maria: Ei bine, aceasta e o intrebare de baraj. Ma vad lucrand intr-un atelier de arhitectura, tragand de timp pentru a merge la dans si la activitatile la care nu pot renunta.

Bogdan Daradan


Uncategorized

Loriana Orasanu: Cred cu tarie ca se poate naste un maine dintr-un ieri blestemat!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Loriana Orasanu este studenta in anul II la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, sectia araba. Este pasionata de limbi straine si vorbeste fluent engleza, araba, germana, italiana, spaniola si latina, iubeste literatura, filosofia, politica si pictura. Aflata sub semnul Racului ca zodie, Loriana este o fire ambitioasa si care nu da niciodata cu spatele in fata provocarilor vietii…

Loriana a fost redactor-sef la revista liceului cu care a si luat premiul I la Simpozionul Interjudetean “Didactica Fizicii si a Chimiei” 2008, a fost voluntar in cadrul programului radio al liceului, a fost organizator al proiectului local “Terra zambeste”, desfasurat cu ocazia Zilei Pamantului (2008), iar in prezent este vicepresedinte al Asociatiei Young Initiative si vrea sa se alature si altor ONG-uri pentru ca Loriana traieste si iubeste spiritul de initiativa…Dar sa lasam cuvintele sa curga…

Reporter: Ce a insemnat pentru tine proiectul Olanesti – Branding Romania?

Loriana: Branding Romania 2010 a insemnat energie, vibratie, interactiune. A fost impulsul care mi-a amintit ca “Yes, we can!” si ca Romania poate fi “pe bune”, cum spunea Marian Stas, daca alegem sa facem o schimbare si mai ales daca suntem suficient de convinsi de puterea ei pentru a putea merge pana la capat. Pe langa toate aceste lucruri, BR a insemnat si distractie, zambet, aniversari, peripetii pe ici pe colo…As putea spune ca fiecare dintre cei prezenti a crescut putin prin participarea la BR 2010.

Reporter: Ce asteptari ai avut si ce asteptari ti s-au indeplinit?

Loriana: Ca sa fiu sincera, asteptarile mele nu erau foarte mari. Intr-adevar, stiam de activitatile din program pentru ca ma informasem inainte de a aplica, insa ma asteptam ca ele sa fie mai “slabute”. M-au interesat in mod special cativa speakeri si imi focusasem atentia pe asta. In schimb, inca din prima zi a proiectului, am fost uimita sa vad cat de bine erau organizate activitatile, prezentarile, workshop-urile si, pana la urma, tot programul nostru. Fiecare speaker a reusit, intr-un fel sau altul, sa se conecteze cu participantii si sa ne lase ceva in minte (o intrebare, o indoiala, o convingere) dupa ce termina prezentarea. Asadar, asteptarile mele au fost indeplinite si depasite cu mult. 🙂

Reporter: Despre ce ai vorbit publicului in cadrul exercitiului de 5 minute?

Loriana: Pentru exercitiul de public speaking am ales un subiect pe care sa-l stapanesc foarte bine pentru ca altfel, m-am gandit eu, nu am cum sa fiu convingatoare si stapana pe mine. Din motivul asta, am abordat problema conflictului Palestina-Israel, despre care, credeam eu, participantii nu stiu foarte multe lucruri. In regiunea asta sunt oameni care lupta din toate fortele sa-si recupereze acel “acasa” pe care l-au pierdut de vreo 60 de ani. Prin prisma acestui conflict, am incercat sa pun accentul pe faptul ca ar trebui sa cascam ochii, poate chiar la propriu, spre lucrurile cu adevarat importante si sa fim mai determinati atunci cand vrem sa facem o schimbare in Romania, schimbare pentru care avem cam toate instrumentele: oameni determinati, idei din belsug si pacea pentru care altii inca lupta in timp ce unii se plang ca le-a picat netul si nu mai pot vedea ce comment au primit pe hi5. Se poate “naste un maine dintr-un ieri blestemat!” (Pasarea Colibri) daca chiar vrem sa schimbam ceva!

Reporter: Care este cea mai mare dorinta a ta?

Loriana: Sa pescuiesc pestisorul de aur care sa-mi indeplineasca cele mai mari 3 dorinte 🙂

Reporter: Ce crezi ca vei face peste 7 ani?

Loriana: Cifra 7 simbolizeaza noroc, perfectiune, din cate stiu eu. Asa ca, daca tot ai ales cifra asta si nu faimosul “peste 10 ani”, sper sa fiu intr-un punct norocos peste 7 ani. 🙂 Imi doresc sa termin facultatea, sa aplic la un master in relatii internationale sau studii politice pe Orientul Mijlociu (ma mai gandesc :D) si sa incep sa lucrez intr-un domeniu care sa ma pasioneze. E foarte important sa te pasioneze ceea ce faci, pentru ca altfel esti egal cu 0, din punctul meu de vedere.

Bogdan Daradan

Uncategorized

Marian Stas: VOI, cei tineri, trebuie sa fiti ROMANIA pe BUNE! VIDEO

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Marian Stas este un nume care, aparent, nu aduce nimic deosebit in prim-plan, dar care aprofundat ca persoana si ca personalitate, descoperi ca Marian Stas este autor a peste 9 carti si 100 articole, este un trainer care a pregatit oameni din bordul unor companii ca Ursus, Unilever, I.S.M.B., Oracle, Softwin, Agentia pentru Strategii Guvernamentale; Raiffeisen Bank; APA NOVA si INTESA SANPAOLO, a coordonat si coordoneaza proiecte ca “LIDERII MILENIULUI TREI”® – Program educaţional în arta de a conduce, oferit tinerilor din România; “ŞCOALA PE BUNE” – proiect de transformare a Şcolii ca sistem în România sau “Student Voice Romania” (2005), iar cele prezentate mai sus sunt doar o “coaja” a activitatii prodigijoase a lui Marian Stas pentru Educatie non-formala. Dar sa lasam randurile sa vorbeasca de la sine…

Reporter:  Ce te-a determinat sa alegi sa fii trainer,speaker,formator?

Marian Stas: Trainer – DA. Formator – DA. Speaker – n-aş spune, in sensul profesional al cuvântului!… Accept invitaţii de a vorbi (nu mai mult de 5-7 minute) dacă apreciez că pot transmite un mesaj relevant (VEZI VIDEO) – altminteri, NU. De ce trainer / formator? Pentru că, în opinia mea, am un cuvânt semnificativ de spus în acest domeniu. Îmi place foarte mult această profesie, şi mă bucur că am contribuit la dezvoltarea ei atât prin formatorii pe care i-am format, cât şi prin modelul original ce descrie performanţa autentică în training,  model pe care l-am pus în circulaţie începând cu 2006. Mai multe informatii legate de modelul cu “Jocul cu margele de sticla”, model inspirat dupa lucrarea lui Herman Hesse, le puteti gasi aici!

Reporter: De ce “Romania pe bune!”!? Ce nu e “pe bune” in prezent in aceasta tara?

Marian Stas: 1. România NU e pe bune pentru că fundamentarea existenţei acestei ţări pe VALORI AUTENTICE lipseşte aproape cu desăvîrşire. Valori ca integritate, încredere, curaj, patriotism, demnitate, competenţă, responsabilitate – asumate în viaţa de zi cu zi a cetăţii? Să fim serioşi! România NU e pe bune pentru că toate subsistemele publice, fără excepţie – iar Educaţia şi Sănătatea sunt primele două exemple pe care le citez aici – pârâie din toate incheieturile, într-o prelungită agonie, an de an, la limita (ne)funcţionării şi a avariei.

2. România NU e pe bune pentru că oamenii ei nu caută mai degrabă decât cum să plece de aici cât mai repede cu putinţă, încotro văd cu ochii, în loc să trăiască firesc într-o ţară normală, pe care să o simtă aproape, care să le folosească şi să le placă.

3. România NU e pe bune pentru că fibra profundă a clasei sale politice este cangrenată malign si  sistematic de incompetenţă şi impostură, omorând perfid bruma de competenţă şi caracter manifestate în insule de performanţă, insule pentru care nu mai ai ochi sa le vezi!

4. România NU e pe bune pentru că este o formă fără fond.

De aceea, ROMÂNIA PE BUNE, adică o Românie care CULTIVĂ VALORI, o ţară care FOLOSEŞTE şi PLACE este o Romanie care incepe cu ŞCOALA PE BUNE!

Reporter: Daca ti s-ar propune o functie de conducere in cadrul aparatului de stat raspunsul tau ar fi afirmativ sau negativ si motiveaza alegerea…

Marian Stas: Acum, răspunsul meu ar fi negativ, insa cu putini ani în urmă răspunsul meu a fost pozitiv, dupa cum se poate vedea in textul publicat în Tribuna Învăţământului, în iulie 2006.

Motivul: contribuţia cea mai semnificativă pe care aş putea-o aduce în proiectul ROMÂNIA PE BUNE nu este dintr-o poziţie în care aş fi numit, ci dintr-o poziţie în care aş fi ales, prin vot. Acum ştiu foarte bine acest lucru.

Reporter: Care crezi ca este cea mai mare problema a sistemului educational din Romania?

Marian Stas: Este defazat istoric. Acum, România îşi începe existenţa ca stat membru al Uniunii Europene, iar Educaţia funcţionează după un model revolut, de tip comunist, profund inadecvat timpului României de azi. In opinia mea, Educaţia este, de departe, proiectul public numărul 1 în România în următorii 10-20 de ani. Miza istorică este succesul sau eşecul României în condiţiile generate de dobândirea, la 1 ianuarie 2007, a statutului de ţară membră a Uniunii Europene, iar focalizarea complexă şi de lungă durată a ţării noastre pe transformarea profundă a Educaţiei pe toate palierele sale, într-o manieră fără precedent până in acest moment – incomparabilă cu oricare dintre schimbările ori corecţiile din zona publică la care suntem martori – reprezintă condiţia critică de succes a noii Românii Europene.

Reporter: Un mesaj pentru tinerii din Romania

Marian Stas: Faceţi ROMÂNIA PE BUNE!


Uncategorized

Gabriela Solomon: CODECS, ITOL, CROS, LMT – Sunt pentru VOI!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Gabriela Solomon, absolventă de Politehnică (Automatică și Calculatoare), a lucrat 3 ani în Fundația CODECS pentru Leadership, 1 an pentru prima scoala vocationala de resurse umane CODECS – HR Vocational School si este membru fondator al Clubului Liderii Mileniului Trei. In prezent lucreaza alaturi de ITOL – Institutul de Training si Formare Profesionala, asociatia profesionala a trainerilor, tutorilor, profesorilor si a tuturor celor preocupati de invatare la nivel international si de CROS – Centrul de Resurse pentru Organizatii Studentesti. Visează să aibă un cuvânt de spus în domeniul “educație :)” și să pună umărul la crearea unui program de formare inițială a profesorilor din noua generație. Si ca tabloul sa fie complet, atunci cand timpul ii permite calatoreste si scrie pe www.viajoa.ro despre ce a vazut, adora ski-ul, inotul si mai nou a descoperit parapanta.

Reporter: Cum era Gabriela inainte de LMT si dupa LMT?

Gabriela Solomon: Era o tanara normala cu medii generale apropiate de 10 in fiecare an. Nu iesea foarte mult in evidenta si nu prea reusea sa-si citeasca eseurile in fata clasei, din cauza emotiilor. O data cu LMT a descoperit ideea de voluntariat, implicare sociala si a castigat din ce in ce mai multa incredere in ea si in visele ei. Acum fac parte din comunitatea absolventilor si trainerilor LMT, nu mai sunt chiar atat de activa ca in urma cu 2 ani, de exemplu. Am inceput primul curs LMT in 2002.

Reporter: Pentru ca tot ai vorbit despre CROS, detaliaza mai mult acest proiect

Gabriela Solomon: CROS este o organizaţie de tineret dedicată organizaţiilor non-guvernamentale studenţeşti (ONGS-uri) şi voluntarilor acestora. Misiunea CROS este să crească impactul celor peste 200 de organizaţii studenţeşti din România. Asa cum vad eu lucrurile, pasul urmator pentru liceenii care au absolvit module Liderii Mileniului Trei este sa se implice in organizatii neguvernamentale. Clubul LMT e una dintre ele, dar mai sunt si o multime de organizatii studentesti. CROS lucreaza cu aceste organizatii studentesti si le ajuta sa se faca si mai mari si mai frumoase si sa aiba si mai multa forta.

Reporter: Care e istoria numelui LMT?

Gabriela Solomon: N-am fost acolo cand s-a ales numele, dar stiu clar ca trebuia sa ilustreze misiunea programului – aceea de a micsora deficitul de leadership prezent la ora actuala in Romania.

Reporter: Care e visul tau cel mai mare?

Gabriela Solomon: Sa apartin comunitatii oamenilor care traiesc excelent – oameni care gandesc cu mintea lor, au o atitudine pozitiva si constructiva, fac sport, mananca sanatos si nu inceteaza nicio clipa sa creada ca pot schimba lumea.

Reporter: Care a fost ultima activitate la care ai participat si la ce proiecte lucrezi in prezent?

Gabriela Solomon: Recent, la Cafepedia, a avut loc lansarea de carte a scriitorului Florin Toma si prin ITOL am organizat o seara cu tema “Savoir vivre” . Am povestit despre cum “savoir vivre” se tese din “savoir etre” si “savoir faire”, ne-am intrebat unde se termina impostura si unde incepe competenta in societatea in care traim. Ne-am intrebat cand a uitat lumea sa zambeasca…Mai mult decat atat, ne dorim sa aflam de la cat mai multe persoane daca si cum stiu sa traiasca. Alaturi de ITOL vom fi foarte bucurosi sa primim gandurile dumneavoastra pe aceasta tema si sa le strangem in articolul de pe www.itol.ro/blog alaturi de povestea acestui eveniment. Si daca tot am adus in discutie acest subiect,  pentru ca tema este larga, indraznesc sa va dau si cateva repere (puteti sa scrieti despre momentul in care ati invatat sa traiti, despre cine v-a invatat, despre cartile care vorbesc despre “arta de a trai”, despre oamenii care va inspira sa traiti in fiecare clipa, despre ideile care v-au survolat mintea in timpul evenimentului… sau… despre orice : ) ). Micile fragmente de poveste vor fi semnate sau anonime, in functie de preferinta dumneavoastra.  Si daca tot am vorbit de ITOL, in prezent lucrez la lansarea certificarilor internationale in training si tutoring, iar cu cei de la CROS pregatim programul NewMediaSchool (www.newmediaschool.ro) si intalnirile cu oamenii frumosi din comunitatile de practici.

Reporter: Un mesaj pentru tinerii care sunt sceptici in a participa la activitati de tip ONG

Gabriela Solomon: Nu e mesajul meu… (copyright Dragos Apostu si Alina Ciotirnel): “Intr-un ONG inveti sa gandesti cu mintea ta, inveti lucruri pe care nu poti sa le inveti la scoala sau in familie. Secretul este sa gasesti un ONG cu oameni valorosi, care sa isi asume si aceasta misiune“.

Bogdan Daradan

Uncategorized

Anca Toma: LMT m-a invatat nu sa fiu 1 la 10.000 ci sa fac 10.000 sa invete de la mine!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Anca Toma s-a nascut in Curtea de Arges, judet Arges, Romania, pe 15 ianuarie 1993, odata cu “micutul Eminescu”. Aflata sub zodia Capricornului, Anca se considera o fire incapatanata care oscileaza intre vanitate si romantism. Iubeste chimia, joaca basket, se plimba cu bicicleta si rareori mai incearca sa invete sa cante la chitara desi recunoaste ca “nu le are”. “Sunt dependenta de muzica, nu pot trai fara Led Zeppelin si Hendrix si trebuie sa precizez ca sunt de ceva vreme membra in ONG-ul Caltun, membru UNESCO. Recent am trimis un mail si la Crucea Rosie Romana, astept raspunsul”…ne povesteste Anca…Dar sa lasam parfumul ei sa se aseze pe cuvinte…

Reporter: Care au fost motivele care te-au determinat pe tine sa aplici pentru Scoala de Vara Branding Romania Yes, we can!?

Anca: Pai, dupa cum am spus si mai devreme, urasc sa stau degeaba. De fapt, au fost mai multe chestii: vroiam sa vad ce e educatia non-formala, sa ma cunosc mai bine, sa scap pentru ceva timp de acasa, sa cunosc lume (care apropo, a fost o lume minunata).., si parca aveam asa o voce in cap care mi tot spunea :” Hai Anca, baga-te, hai trimite formularu ala azi, anu’ asta misca-ti dosu, hai scrie ceva, hai du-te…” si tot asa. Si, de ce sa nu recunosc, felul in care a fost prezentat programul, pe net, m-a dat pe spate. Stii, eu stau intr-un oras mic, unde nu prea exista educatie non-formala si toate notiunile alea tari, care chiar te ajuta in viata, asa ca m-am bagat. Si nu am regretat.

Reporter: Ce inseamna pentru tine “a fi tanar cu spirit civic”

Anca: Din punctul meu de vedere un “tanar cu spirit civic” inseamna un tanar care se gaseste in raport de 1 la 10.000, dar care face ceva pentru ceilalti oameni, care ajuta fara sa astepte sa primeasca ceva in schimb, care vrea sa darame carul mare prin atitudinea lui si care poate face 10.0o0 de alti tineri sa-l urmeze.  Ca o concluzie, un tanar cu spirit civic este un om in jur de 20 de ani care isi foloseste timpul liber intr-un mod util, ajutandu-i pe ceilalti membrii ai comunitatii, si ajutand comunitatea, fara sa astepte nimic in schimb.

Reporter: Stiu ca la Olanesti ai avut o sesiune in care ai vorbit “cu publicul” timp de 5 minute. Despre ce ai vorbit si ce a insemnat aceasta experienta pentru tine?

Anca: Subiectul meu a fost cel mai putin profund subiect de discurs posibil. Initial vroiam sa vorbesc despre chimie, despre niste straturi de energie, apoi tot despre chimie, dar alt subiect…chiar scrisesem discursul si dintr-o data m-a lovit: oamenii aia vor fi atat de plictisiti incat chimia ar fi ultimul lucru interesant pentru ei. Si daca tot am vorbit despre argumentare in ziua aia, m-am hotarat sa vin cu o idee si sa o motivez. Ideea mea: ia sa mai poarte si baieti fuste. Asa ca discursul meu a fost o insiruire de idei, argumente, in care insistam ca lumea sa scape de prejudecati si, asa cum poarta roz, baietii sa poarte si fusta. Nu era ceva gen” Bai, hai repede, puneti o fusta pe voi!” le aratam si o alta optiune . Ce am invatat? Cand ti un discurs, gandeste-te bine care e subiectul si structureaza-l ca lumea:) pentru ca la final baietii nu au vrut sa poarte fusta:)

Reporter: Daca ai avea posibilitatea sa “levitezi” deasupra generatiei tale, cum ai defini tinerii de azi din Romania?Anca: Pfff…this is a hard one…probabil innebuniti dupa high tech si dupa joint-uri :)) si evolueaza destul de repede. Adica nu doar eu o aud pe maica-mea “ Vai, Anca, nu era asa pe vremea mea…” . Si prea putini se gandesc la viitorul lor. Majoritatea pierd timpul prin baruri all day long si uita sa faca sport. Pe bune, cu sportul e o mare problema.  Cand intreb si eu oamenii “ hai, vii la o bicicleta” ei : “nu, trebuie sa merg la un poker, sunt “in nu stiu care” pub, ma uit la un film” si altele de genul asta.

Reporter: Care e cea mai mare dorinta a ta?

Anca: Jeez…parca vin intrebari din ce in ce mai grele. N-am asa o dorinta….nici nu m-am gandit…A! stai:)) probabil sa conduc un dodge charger din ’70 si sa fie numai al meu. Si sa am un caine husky…dorinte puerile. Normal ca intr-un final mi-as dori si eu sa se schimb lumea asta in bine. Si Romania sa nu mai fie in urma cu toate. Serios acum, daca ar fi sa se termine lumea in 2010, Romania inca ar mai exista…e cu 20 de ani inapoia tuturor. Deci, m-am gandit mai bine, si una din dorintele mele ar fi ca Romania sa fie o tara normala, respectata si cu oameni demni sa o locuiasca. Capisch? Si mai vreau sa fiu “pionul” central in proiectul Romania pe BUNE!

Reporter: Un mesaj pentru colegii tai de clasa care inca nu sunt implicati in activitati de tip ONG

Anca: Oameni buni, nu va implicati in activitati de tip ONG. Nu va implicati ca s-ar putea sa va placa si n-ati mai avea timp sa stati in baruri:)

Bogdan Daradan

Uncategorized

Alex Barbu, un "Bill Gates" al Linux-ului: La 14 ani am inteles ca Linux is the only way!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Alexandru Barbu are  21 ani si este student la Facultatea de automatica si calculatoare… “Intotdeauna am avut o pasiune pentru calculatoare cat si pentru sporturile extreme, iar prietenii imi spun adrenalin junkie… din acest motiv, m-am cam “dat” cu aproximativ tot ce se poate, bicicleta, schiuri, snowboard, patine (cu rotile)… si multe altele si mai vreau sa fac parasutism si rafting :D” – s-a confesat Rex la un pahar de bere…:). Dar povestea lui tine mai mult decat tine spuma unei halbe cu bere rece pentru ca Alex e un tip modest dar cu o inteligenta sclipitoare…La nici 10 ani deja stia limbaje de programare arhaice iar la 14 ani stia limbajul Linux mai bine decat stiu unii dintre noi sa vorbeasca…Dar sa lasam povestea bitilor sa curga…

Reporter: Cand a inceput pasiunea pentru calculatoare?

Alex: Destul de devreme…pe la vreo 5 ani, cu un 386, dos 5 si win 3.11… Am trecut repede de la a ma juca pe calculator la a instala sisteme de operare si driverele aferente (mare lucru, deoarece in acea vreme aveai cate un driver pentru orice, cd-rom, mouse, etc)… dupa aceea am inceput sa invat limbaje de programare, fortran si pascal fiind printre primele…Pe la 10-11 ani am inceput sa ma ocup si de design. Mai specific am inceput sa lucrez in Photoshop si alte programe aferente, lucrand la imagini 2D. Am incercat si putin render in 3D dar nu m-a pasionat indeajuns de mult… la 13 ani am “primit” minunatul dar, internetul, care mi-a deschis o serie noua de orizonturi… la 14 deja stiam 2/3 din comenzile de linux pe care le folosesc si in ziua de azi… avand deschisa aceasta usa am inceput sa experimentez cu servere bazate pe linux, mai intai acasa, iar apoi la alte persoane care aveau nevoie… cand am inceput sa lucrez cu servere pe windows adica 4 ani mai tarziu, acestea deja imi provocau “greata”…

Reporter: Si daca tot am ajuns sa vorbim despre Linux, vechea dilema ce rezolvare are la tine!? Linux sau Windows si de ce?

Alex: Am sa raspund la dilema de cand lumea si pamantul – daca vrei un server stabil si flexibil sau un cluster cu cat mai putine batai de cap atunci eu tind sa spun ca Linux is the only way. Nu de alta dar Windows-ul mai are mult de recuperat din punctele acestea de vedere. Daca esti un gamer pasionat atunci desigur ramane doar Windows, deoarece chiar daca pe Linux s-au portat cateva jocuri, iar altele chiar pot fi emulate…nu e ca si cum le-ai juca nativ pe Windows cu “totul la maxim”…cat despre cei care vor doar sa stea pe mail, pe skype sau mess…eu spun ca cu doar putina bunavointa la ora actuala poti sa folosesti Linux-ul linistit… evident trebuie sa te documentezi un pic inainte, dar comunitatea este mare iar distributii precum ubuntu (pe care nu il recomand niciodata ca server) devin din ce in ce mai user friendly. Cam pe la 18 ani am dat si peste renumitul (cel putin in SUA) Macintosh… nu este altceva decat un mare sticker pe care scrie mare “uita-te la mine, am bani!” Nu este mai fiabil, exista virusi si troieni pt. OSX… Nu este cu mult mai simplu decat un Windows 7,  este extrem de limitat din punct de vedere al jocurilor… iar la bani… daca un laptop decent te costa 2400-2500 ron cu tehnologia actuala un mac te costa de la 4000 in sus si e cel putin cu o serie in urma din punct de vedere tehnologic, indiferent ca e placa video, procesor sau ram. Nu sunt un Mac hater pur si simplu… these are the facts.

Reporter: Ce faci la ora actuala?

Alex: In momentul de fata lucrez solo si fac orice apuc, de la postere la instalat servere si clustere… Merg pe principiul, daca tu ai hardware-ul eu iti instalez software-ul:D Principiu pe care pot sa mearga multi in domeniul calculatoarelor atata timp cat stiu un limbaj de programare sau linux/win server si sunt dispusi sa se angajeze sau daca au resursele necesare sa iti deschida propria firma.

Reporter: Stiu ca pe langa lumea bitilor mai ai o pasiune la fel de mare sau mai mare si anume pasiunea cailor putere. Ce ne povestesti despre asta!?

Alex: Intr-adevar, am avut norocul si ocazia sa conduc destule masini… de la Dacia 1300 la Ferrari F430… Dar, avand in vedere ca multe dintre masini sunt mult prea scumpe pentru majoritatea “muritorilor” precum sunt si eu, am sa dau o scurta clasificare… La capitolul siguranta cea mai buna este pe departe marca Volvo… in schimb daca vreti fiabilitate incercati o masina mai veche de principiu 🙂 serios vorbind Ford, Volkswagen si Audi si masinile japoneze gen Mazda, Honda, etc sunt masini fiabile… dar, eu unul recomand sa va feriti de motarele tdci precum sunt cunoscute la Ford sau la orice alta marca cu motor de tip common rail, nu de alta dar majoritatea dintre noi alimentam cu motorina de proasta calitate (deoarece e mai ieftina) iar daca doamne fereste se infunda injectoarele, un injector este 500€ deci o sa pice cam rau la buzunar… pt cei care iubesc BMW, nu va sugerez ultimile modele deoarece sunt pline cu “tehnologie”… asa ca daca aveti de gand sa tineti o masina mai mult de 5-8 ani luati-va un model mai vechi, deoarece sunt fiabile si or sa va tina o vesnicie… Daca aveti posibilitatea feriti-va de Opel, Dacia, Renault si Peugeot, e de preferat sa va luati orice alta masina secon hand mai veche decat oricare dintre aceste masini, noi. Si inca ceva, nu mai depasiti aiurea ca de aceea ma plictisesc cand ma uit la stirile de la ora 5 si vad numai accidente.

Bogdan Daradan

Uncategorized

Diana Cater: Iubiti-va Patria caci ea va iubit intai pe VOI!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Diana Cater, desi are doar 16 ani, este o fire matura si sensibila. Nascuta in Chisinau, invata in prezent la liceul roman-italian “Dante Alighieri”. “Sunt o persoana sincera, vesela si ador muzica pentru ca e sursa mea de energie”…Dar Diana mai are multe secrete deschise…

Reporter: Ce te-a impresionat cel mai mult in proiectul de la Sulina?

Diana: Intreaga vacanta in Sulina e o amintire puternica si kiar mi-e greu sa evidentiez doar un singur moment. Dar cred ca unul dintre cele mai memorabile momente a fost cind am ridicat in aer zmeiele de hirtie. A fost pentru prima data cind am facut acest lucru si chiar a fost frumos…

Reporter: O amintire amuzanta din tabara de la Sulina?

Diana: Am ramas pe vreo 2-3 zile fara incaltaminte din cauza unui catelus jucaus din tabara…Sigur ca la inceput am fost foarte suparata pe el pentru ca a ascuns un slap si nu vroia sa mi-l intoarca…Am avut insa noroc de un prieten care intr-o zi intimplator l-a zarit cu el in gura si a reusit sa mi-l restituie (din fericire intreg).

Reporter: De ce iubesti Romania?

Diana: Nu e nevoie de un lucru care sa ma faca sa iubesc aceasta tara. Sintem frati… iar intre frati mereu a existat dragoste.

Reporter: Care e cea mai mare dorinta a ta?

Diana: Sa ajung in Romania fara ca sa strapung hotarul, sa trec libera asa cum trece pasarea in zbor…

Bogdan Daradan