Woman in GOLD – Un film care doare, pentru ca amintirile dor, uneori!

Woman in Gold e un film precum un tablou. E o chestiune de gust. Asa cum poate tie iti place Dali, sau Van Gogh, sau Ruben, altul poate e atras de cubism,  de Picasso sau de picturile religioase ale lui Donatello. Ideea e ca arta e arta, indiferent de valoarea ei. Intrebarea care te va macina tot timpul filmului este cat poate sa valoreze un tablou si de ce? Pretul unui tablou are doua directii.

➡ Prima directie. Pretul unui tablou tine de artist, de vointa lui, daca inca mai este in viata, de materialele folosite, de perioada de care a avut nevoie pentru a finaliza acel tablou.

➡ A-II-a directie. E practic cea mai importanta pentru ca inglobeaza aspecte precum timpul si contextul istoric. Nu voi intra foarte mult in detalii cu privire la artistii enumerati mai sus, in schimb voi vorbi putin despre Gustav Klimt, pictorul care a realizat lucrarea „Woman in Gold”.

Gustav Klimt s-a născut la Viena, în 1862. În 1894, Klimt a realizat panourile dedicate Filosofiei, Medicinii şi Jurisprudenţei de la Universitatea din Viena, dispărute astăzi. În 1897 este unul dintre cofondatorii „Secessione” (Societatea pictorilor vienezi din curentul „Secession”), al cărei preşedinte devine. Se stinge din viaţă la Viena în 1918. Dar Klimt a ramas ca imagine pentru posteritate ca cel care a „divinizat femeia” in lucrarile sale, iar unul dintre tablourile realizate a fost supranumit ,,Monalisa Austriei”, subiectul filmului.

Concret, actiunea filmului este centrata pe portretul Adelei Bloch-Bauer, pictate în 1907. Portretul Adelei, soţia unui industriaş vienez, de origine evreiască, impresionează prin ornamentaţie, pentru ca personajul este imbracat la modul concret in foite de aur de 24 de karate.  Dar nu acest element definitoriu a facut ca acest tablou sa aiba o valoare de peste 130 de milioane de euro.

Ceea ce a contat mai mult decat timpul a fost contextul istoric. Vorbim de anii 40 cand nazistii ocupa Viena si forteaza milioane de evrei sa fuga. Cei care n-au apucat au fost obligati sa-si paraseasca casele si toata averea lor a trecut in vistieria Reich-ului.

Filmul se contureaza in jurul unei povesti adevarate cand una dintre ultimele descendente ale Adelei Bloch-Bauer ajunge sa isi doreasca sa isi recupereze tabloul. Nu intru in detalii, va las sa mergeti la cinema. Dar trebuie sa punctez cateva elemente. Filmul NU se adreseaza celor care nu iubesc si nu inteleg arta. Filmul NU se adreseaza celor care au idei preconcepute si prejudecati. Filmul NU se adreseaza celor care nu inteleg jurisprudenta internationala. Filmul NU se adreseaza celor care neaga sau au negat Holocaustul.

Asa ca daca vrei sa traiesti intens experienta vieneza iti sugerez un city break la Viena, in orasul unde istoria se impleteste firesc in acorduri de vals.

E un film care doare pentru ca amintirile evocate de-a lungul filmului dor…

Proiectia este distribuita de CineForum si va ajunge in cinematografe din 29 Mai.