Creatii, Divertisment, Idei cu emotii, Social

M-am razgandit…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 1 Average: 5]
Pentru iubitorii de teatru. Duminica, va avea loc „Scuzați, pardon, m-am razgandit” in loc de „In largul marii”. Cum arata teaserul pentru piesa ?
„Vorbim pe mess, ne întâlnim pe facebook, ne vedem pe skype, ne despărţim prin sms. Dar dragostea…”
 
Frumuseţea s-a născut la ţară; se vede asta prin ochii Maricicăi, o fată simplă din Oltenia, venită la Bucureşti să se facă actriţă.

Continue reading “M-am razgandit…”

Uncategorized

Interviu cu un actor grabit care asteapta trenul existentei in gara de pe scena – DANIEL HARA

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Recent v-am povestit despre Diana Bordianu de la Teatrul Rosu si despre terasa BackYard unde am avut placerea sa urmaresc comedia iubirea e un lucru foarte mare :)

teatrul Rosu

Dar daca despre comedie v-am povestit la timpul ei, e timpul sa va prezint un actor, un actor care da viata personajului Costel din piesa mai sus amintita. Pentru ca asa cum TIMPUL isi arata eleganta in functie de ceasul de la ora10 pe care-l porti, si actorul isi arata pasiunea si emotia in functie de rolul pe care-l joaca.

Continue reading “Interviu cu un actor grabit care asteapta trenul existentei in gara de pe scena – DANIEL HARA”

Uncategorized

Orchestra TITANIC – O piesa de teatru ca o bucla a lui Moebius psihedelica

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Am vazut in premiera la “Teatrul Rosu” piesa “Orchestra Titanic”.  Tin sa precizez ca merg destul de des la teatru, am jucat teatru in adolescenta – Shakespeare, Moliere, Tudor Musatescu, Eugen Ionesco, Marin Sorescu si Lucian Blaga (Mesterul Manole), dar n-am vazut pana acum o piesa atat de psihologica, de intortocheata, de tip “mind fuck”

moebius-1

Incepe haotic si se termina haotic ca intr-o bucla psihedelica a lui Moebius si atunci te loveste epifania – Ce e real in viata ta si ce e ireal? De ce visele par atat de reale? Nu stiu voi, dar mie mi s-a intamplat sa visez atat de real, oameni, situatii, eram chiar in camera mea, in patul meu, si purtam discutii mature si reale si totul era doar un vis. Cati din oamenii pe care-i vedem, pe care-i intalnim sunt reali, vorbesc real cu tine, despre tine ?

Care e povestea din spatele teatrului !?!

Continue reading “Orchestra TITANIC – O piesa de teatru ca o bucla a lui Moebius psihedelica”

Uncategorized

DE CE TOCMAI TU vrei la TEATRU ROSU!?

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

“De ce tocmai tu?” este o piesă pe care orice tânăr trebuie s-o vadă. Da, e musai!

Orice tânăr care e plin de întrebări fără răspunsuri, care nu înțelege de ce destinul lui e fix pe dos decât își plănuiește sau de ce i se întâmplă tocmai lui anumite lucruri, așadar, toți, fără excepție!
Această piesă este despre ea, poetă, cu bolile și neliniștile ei și despre el, pictor, cu viziunile și neajunsurile lui.  Ea nu vrea să se atașeze de lucruri trecătoare și crude, motiv pentru care iubește florile artificiale și minciunile. El vrea să trăiască simplu, natural, vulcanic, fără nicio restricție.
Neavând de ales, ajung să trăiască sub același acoperiș, care, în final le amestecă tensiunile și sentimentele până ajung la cel mai frumos punct: îndrăgostirea. Cum altfel să iubească doi artiști dacă nu până la nebunie și înapoi?  Pentru că tinerețea e totuna cu neliniști, neînțelegeri, situații care te depășesc și te iau prin surprindere, deși tu încerci, pe cât posibil, să acționezi cât mai corect, fără însă să-ți scape vreo emoție netrăită. Pentru că dacă nu le trăiești când îți ies în cale, nu le mai trăiești deloc. Iar când lucrurile par să se așeze, să devină teoretic liniare, scenariul e dat peste cap, iar toată piesa compromisă.
De ce acum, de ce s-a întâmplat așa, de ce tocmai tu?
Aici fiecare își răspunde în funcție de valorile pe care le regăsește în el. Norocul, dracul, soarta, Dumnezeu, tu, eu… nu știu cine e mai vinovat, dar dacă s-a întâmplat, atunci înseamnă că trebuia să se întâmple.  Piesa asta îți reamintește că tot ce contează în viață este clipa. Exact asta! O piesă în care te redescoperi total, de la nebunie la dor, de la dorințele la neîmplinirile cu care ești dator să îți transformi viața într-o artă, doar ca să rămână în amintirea cuiva.
Închei aceste cuvinte referitoare la ce mi-a transmis frumusețea asta de piesă, spunând doar că mă bucur de Natalie Ester de fiecare dată când am ocazia prin postările ei comice de pe Facebook. Dar pe scenă, jucând, n-am văzut-o niciodată până acum.
Pot spune doar că o actriță atât de naturală, de capabilă de a stârni cele mai intense emoții, de jovială și de talentată, n-am mai văzut de mult timp.  Chapeau!  Asadar, fuga la Teatrul Rosu!
Articol scris de Raluca Cojocaru
Uncategorized

IULIE si AUGUST – Un moment atemporal si perpetuu…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

M-am intalnit, cum ma intalnesc de obicei cu Andrei, in mall…  Fara introducere,  ca la bloggeri, m-a invitat la teatrul Rosu…Eu recunosc ca stiam adresa drept Music Club, locul unde am facut karaoke si am castigat premiul Fuego...

Dar sa revenim…Am ajuns acolo si daca ma intalnesc cu Andrei ma intalnesc si cu Emil, unul fara altul ar fi ca painea fara apa sau ca berea fara drojdie 🙂

Acolo m-am intalnit si cu alte fete cunoscute sau mai putin cunoscute, cu un alt blogger numit Paul si cu o tipa super smechera in Adwards absolventa de FJSC… Dar, sa trecem la teatru, zic!

Daca la filmele pe care le-am vazut am dat si voi mai da poate, calificative…La piesele de teatru despre care voi povesti nu voi face acest lucru pentru ca nu poti evalua catharsis-ul prin rigori ce tin de numere si valoare… E prea deep pentru mine conceptul de teatru indiferent ca are loc intr-o scara de bloc improvizata sau pe scena TNB…Teatrul e teatru…

Despre ce e piesa !? Despre filozofia NIMICUL din viata, despre viata, despre eternitatea mortii, despre tot si toate…

Pentru ca ne nastem singuri, chiar daca unii dintre noi suntem programati in familii cu gemeni sau tripleti, nimeni, dar absolut nimeni in acea secunda fatidica nu vede lumea alaturi de cineva, in acea secunda fatidica e singur, el si lumea…Mama, doctorii, parintii…mai nou cameramanul care filmeaza…

Disparem singuri, chiar daca avem sansa sa iubim, sa fim indragostiti, in acel moment, din pacate, cand totul se stinge, plecam singuri…inerent de singuri…Ne nastem din NIMIC si plecam spre NIMIC… Ce ne ramane !? Sa traim “IMPREUNA”

In fotografie: Alexandru ZOB

Piesa IULIE SI AUGUST de la Teatrul Rosu e o piesa kantiana, lucrur amintit si de Alexandru Zob – August IN PIESA, cu momente kaftiene din Procesul, cu personaje care isi cauta sensul precum Iona din Marin Sorescu, cu trimiteri catre Freud si psihanaliza, cu reminiscente legate de Cioran si sinucidere, o piesa filozofica de la primul gong catre public…

AUGUST SI IULIE  nu e o piesa pentru un public slab de inger si in niciun caz pentru copii…Eu, personal, n-as lasa copiii la o astfel de piesa…Nu are replici prea violente si singurele cuvinte tendentioase sunt cele care fac referire la fecale… Exista si o scena care trimite spre sex dar intr-un mod mai mult comic decat sexual…Nu aici sunt problemele de public ci ideea piesei in sine… SI-NU-CI-DE-REA si motivatiile intrinseci sau extrinseci despre asta..

Piesa ridica multe semne existentiale de intrebare, elemente ale absurdului pe care le regasim si la Eugen Ionesco, o piesa care chiar daca are happy end musteste de filozofie, o piesa despre filozofia quantica a NIMIC-ULUI… Totul e lasat suspendat dincolo de aplauze…

Adevarul e  relativ pentru ca TIMPUL e relativ, si insasi nimicul nu face sens cand sensul insusi este eteric…Despre asta a fost piesa…

FILOZOFIE QUANTICA…ADICA o piesa GENIALA! O recomand celor care vor sa gandeasca mai mult si sa simta si mai mult…Pentru ca, iubirea, chiar poate schimba TOTUL!

PS: Sala a fost full…Pana-n fund la taxatoare 🙂