Uncategorized

Atunci cand faci curatenie TIMPUL parca se dilata, uita de asta si comprima-l cu Rohnson

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Știu. Nu e un clip video calitativ, dar știu ca o imagine poate transmite într-un cadru tot atâta informație precum o mie de cuvinte, iar un frame video poate conține tot atâta informație precum o mie de imagini. Așa eram eu în urmă cu 20 de ani.

Așa făceam curățenie pe atunci. Doamne ce vremuri. Dacă aș putea să mă întorc în timp și să-mi dau o palmă m-aș întoarce ca să aduc magazinul MarketOnline.ro mai repede. O să vă explic de ce în rândurile care urmează…

trecut

Sursa: canal facebook Luminița Balaban

Continue reading “Atunci cand faci curatenie TIMPUL parca se dilata, uita de asta si comprima-l cu Rohnson”

Uncategorized

Alexandra Cristea, varsta e doar un numar atunci cand te apuci de blogging

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

12002096_1020737071292906_2098391301868594480_nCred ca am mai vorbit despre acest subiect, dar e timpul sa reiau ideea. “Oamenii cu blog” sunt acele persoane care isi fac un blog pe blogspot sau wordpress pentru a tine un fel de jurnal online. Multe dintre bloguri/pagini sunt tinute la “secret” din varii motive. Autorii lor au job-uri in industrii sau in zone ce ar putea fi interpretate ca si conflicte de interese, altii pur si simplu nu tin sa imparteasca totul cu toti.

In schimb, bloggerii, sunt cei care pleaca pe drumul sinuos al social media cu gandul de a transforma hobby-ul intr-un stil de viata. Unii dintre ei, manati de un imbold ciudat apeleaza la imprumuturi rapide la domiciliu ca sa-si schimbe laptopul vechi sau sa-si cumpere o camera de filmat pentru a se apuca de blogging sau vlogging.

Acestia nu numai ca nu-si ascund identitatea, dar isi numesc blogurile dupa numele lor, isi cumpara domenii cu numele lor si incep sa scrie. Despre subiectul acesta am vorbit pe larg in vara in cadrul unui interviu pentru platforma Super-Blog. Si pentru ca vorbim de oameni cu blog si bloggeri, e timpul sa cunoastem un “new-entry”, care vrea sa faca din acest hobby un stil de viata – Alexandra Cristea.

Continue reading “Alexandra Cristea, varsta e doar un numar atunci cand te apuci de blogging”

Uncategorized

Caldura vine, Caldura poate sa nu mai plece daca esti certificat!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

certificat-energetic-Bobby, Bobby, lasă cititul, mă strigă Georgiana, surioara mea. Hai în sufragerie că avem treabă. Vin primii clienti. Trebuie sa vindem repede apartamentul. Parintii s-au mutat la Rucar, nu mai au timp de toata hartogaria, hai sa rezolvam sa plecam si noi maine spre Capitala. Stii ca luni incepem munca.

-Ce treabă. Lasă-mă să termin Legendele Olimpului. Vrea să fiu primul care termină cartea asta la 40 de ani :)))

-Hai măi frăţioare. Hai că e pregătită şi Alexandra. Hai să facem repetiţii pentru sărbătoarea de iarnă surpriză pentru părinţi cu nepotii tai:p. Dacă tot ne-au adus bradul aseară, haide să-l împodobim ca să îi surprindem şi să ne gândim cum facem. Hai, stiu ca-ti faci griji si tu. Dar sa-ti spun un secret. Apropo, am rezolvat si am reusit sa obtin un certificat energetic, avizat si autorizat.

Continue reading “Caldura vine, Caldura poate sa nu mai plece daca esti certificat!”

Uncategorized

SUPER BLOG merita o SUPER ZI – 29 FEBRUARIE! BONUS in prima auditie IMN SuperBlog 2015!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Da, ce va uitati asa ciudat la mine !? Toate evenimentele comune si banale au cate o zi in fiecare an. SF Valentin 14 februarie, DRAGOBETE 24 februarie, Ziua Copilului 1 iunie, Ziua Mamei 8 martie, Halloween, Ziua Recunostintei, Ziua Nationala, Ziua mea de nastere, ziua de nume, toate aceste date le stim cu totii si le sarbatorim intr-o mica mare masura, AN de AN… Dar cum ar fi sa avem un SUPER MEGA EVENIMENT pe 29 FEBRUARIE ?

Sa asteptam din patru in patru ani sa ne intalnim ca Superbloggerii, sa avem ZIUA DE 29 FEBRUARIE ZIUA PARTENERULUI SUPERBLOG ???

Daca as fi blogger partener as face echipa cu Raluca Cincu (pentru cel mai haios imn al blogosferei), Bianca (Pentru un interviu emblema in blogosfera despre relatii) cu Robin Molnar (Ne-am intalnit intr-un proiect la Sf. Gheorghe si e ultra inteligent bloggerul) si cu multi, multi altii…

EU, ma simt SUPERblogger in SUPERblog si chiar daca nu sunt inca partener media, as face o campanie ATL si BLT mai ceva ca la alegerile Parlamentare. Mi se pare mult mai relevant pentru social media cine este SUPER blogger-ul suprem odata la 4 ani decat ce guvern mai simuleaza ca ne conduce…

Si daca tot am vorbit de campanii si de tot felul de idei, m-am gandit sa scriu imnul pentru SUPERBLOG 2015 editia de toamna 🙂

Octombrie, SuperBlog

Dimineti de octombrie, cu aroma și mult FARMEC, 
O idee incet se ridica, dintr-un colt de tastatura…

Privesti monitorul in tacere, te uiti la el, e brand-uit MediaDOT, 
N-ai secrete, toate-s pe blog, scrii randuri la SUPERBLOOOG.. 

Refren:
Ai vrea doar sa alungi, momentele MyMan prelungi
Acum, e octombrie, e SUPER BLOG…
Vrei din nou 100 de puncte si note fara intarziere
Acum, e octombrie, e SUPER BLOG… 

Te contectezi pe platforma si abia astepti notarea
Ca de azi  pana in noiembrie, gandul tau va fi la STRAJA

Privesti monitorul in tacere, te uiti la el, e brand-uit MediaDOT, 
N-ai secrete, toate-s pe blog, scrii randuri la SUPERBLOOOG.. 

Refren

Ai vrea doar sa alungi, momentele MyMan prelungi
Acum, e octombrie, e SUPER BLOG…
Vrei din nou 100 de puncte si note fara intarziere
Acum, e octombrie, e SUPER BLOG… 

Nopti si zile parfumate in stil Coty,  tocmai acum, cand e deadline la proba,
N-ai nevoie de cafea sau alimente, tot ce-ti trebuie o idee si 500 de cuvinte…

Ai vrea doar sa alungi, momentele MyMan prelungi
Acum, e octombrie, e SUPER BLOG…

Refren

Ai vrea doar sa alungi, momentele MyMan prelungi
Acum, e octombrie, e SUPER BLOG…
Vrei din nou 100 de puncte si note fara intarziere
Acum, e octombrie, e SUPER BLOG… 

Am ales un imn ca element principal al campaniei pentru ca orice film de OSCAR care se respecta, orice tara, orice partid are o melodie, un imn, are ceva ce suna a MUZICA pentru a incuraja spiritele si a descatusa creativitatea :D. Auditie placuta bloggeri sau superbloggeri 😀

Uncategorized

Un calator perfect trebuie sa fie musai un blogger

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Daca esti blogger, e perfect. Pentru ca poti privi lumea cu alti ochi. Poti sa alegi, de exemplu, sa calatoresti cu CND Turism si sa prinzi oportunitatea perfecta pentru un zbor in Asia. Poti sa ai acces la vacante perfecte doar pentru ca esti blogger.

Ajuns in Indonezia, de exemplu, poti gasi in camera lor de acolo, pe parchetul din lemn de mahon, chiar în mijlocul camerei, printre rotocoale de fum-albăstrui de la zeci de beţişoare parfumate, o fântână Feng Shui langa un pliant cu destinatii exotice din Indonezia.

M-am apropiat şi lângă fântână se afla un bileţel cu idiograme chinezeşti plus traducerea- ,,Visează. Realitatea e doar o falsă percepţie. Nimic nu e evident. Totul e liber”…Ştiam cine e ,,autorul” acestei surprize, mai exact autorii…Îi ştiu de prin 2013…:) Nu degeaba mă laud cu CEI MAI TARI si Razboinici bloggeri din lume…Dar ceea ce m-a frapat a fost mai mult decât fântâna în sine, apa care susura timid şi lumina difuză din cameră…Parcă Buddha îmi zâmbea într-un mod misterios în stil MonaLisa lui Da Vinci…Şi atunci, obosit fiind, am plecat din realitate… Si am inceput sa visez cu ochii deschisi…

 

Sunt bulversat. În jurul meu aerul s-a transformat într-o junglă musonică, iar camera mea a devenit un covor de frunze de palmier uscate şi verigi putrezite. Zgomotul de fond, gri şi plin de claxoane, motoare şi ambulanţe s-a transformat într-un tril prelungit de păsări exotice, horcăieli de tigri bengalezi, ţopăituri de maimuţe şi miros de orhidee în care picură apa…Mă simţeam ca într-o scenă din jocul FARCRY 3, un joc de excepţie care merită fiecare penny, cum spun englezii. Cum am ajuns aici?

Intrinsec mi-am adus aminte de o nuvelă semnată de Mircea Eliade cu un doctor care călătorea transcedental, care îşi depăşea condiţia comună de călător şi care, pur şi simplu se teleporta spaţial dintr-un spaţiu în altul…Poate că şi Fântâna mea este un portal între dimensiuni pentru că totul pare atât de real. Senzaţia pe care o simt în picioare, desculţ fiind printre aceste frunze uscate, pişcăturile de furnici şi alte gângănii, mirosul jilav de orhidee, de frunze de arbore de cauciuc, urmele de tigru de pe pământ şi gălăgia asta infernală din copaci…Mă simt că visez şi nu vreau să se mai termine acest vis…

[……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….]

Dar nici n-am apucat bine să-mi termin gândul că am auzit soneria…M-am dus la uşă buimac, desculţ, speriat, şi când am deschis uşa…

-Surpriză….!

-Băi maimuţelor…, cum aţi intrat în casă?

-Am vorbit cu colegul tău de apartament înainte. Eu, în complicitate cu ceilalti bloggeri, trebuie să recunoşti că ţi-am făcut-o. Nu te aşteptai ca surprizele tipic romanesti să vină anul ăsta tocmai din Orient in Orient, nu!?

-Zăpăcitilor! Abia m-am trezit şi cred că aţi pus LSD sau opiu în beţişoarele alea că m-a luat somnul lângă fântână…

-Mă bucur că ţi-a plăcut. Să ştii că eu, deşi sunt o bloggerita mai proaspata asa in online, eu am cărat fântâna pentru că ceilalti erau ocupati cu telefoanele pentru scenariu…

Ca să nu o mai lungesc, de pe data de 18 martie visez în fiecare zi cu ochii deschişi ori de câte ori ajung în living şi îmi savurez ceaiul lângă fântâna lui Buddha. Nu am mişcat-o de acolo şi nu o voi mişca prea curând, pentru că nu am de gând să mă mut prea curând…Vă urez la toţi să visaţi cum o fac eu! Face bine la trup şi suflet! Şi acum piesa pe care o ascult când stau lângă fântână… Si acum terapie cu versuri!

Ce sa fac cu eternitatea?

 Doar o viață ai, numai una…

Una la fel de efemeră precum viața unei libelule

care, într-o zi, trebuie să-și trăiască tot destinul

clipă plus clipă…

Doar o viață ai, numai una și dacă nu o dai,

nu o folosești pentru a iubi, a dărui, a te dărui, a calatori

la ce îți folosește?

Exercițiu simplu de imaginație…Cum ar fi ca Soarele

să țină toată căldura pentru el,

sau vântul să sufle doar spre el însuși, sau

Luna să-ți arate mereu doar fața ascunsă, fața nevăzută…

ce ai mai înțelege atunci din lumea asta?

Cum ar fi? La ce ți-ar folosi să știi că există Soare, Lună și vânt?

La ce îți folosește timpul dacă îl ții doar pentru tine? 

Daca nu-l imparti calatorind?

Ce poți face singur cu atâtea clepsidre cu nisip uscat, cu atâtea clipe

cu tot cu minute…

La ce îți folosește?

Eu…am ales să ard precum Soarele, chiar dacă, știu, mă voi stinge…

nimic nu e etern…

Am ales să nu-mi ascund Lumina Lunii din mine chiar dacă

va îngheța într-o zi pentru că, nimic nu e etern…

Am ales să suflu din tot sufletul pentru o calatorie draga mie,

chiar dacă voi rămâne fără aer pentru că…nimic nu e…etern

La ce mi-ar folosi eternitatea???

scris pentru Spring SuperBlog 2015

Uncategorized

Aroma fericirii mele e un mix de zmeura, caise si afine!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Si a fost Revedere 2013! 10 ani de cand eu, un bot de huma de pe plaiuri muscelene am iesit ca un pui zburatacit de pe bancile Colegiului National Dinicu Golescu.  Multumesc pentru asta profesorilor care m-au suportat timp de patru ani, multumesc colegilor mei ,,geniali de Eminenti,, de la IX-XII E,  multumesc tuturor acelora care, desi poate n-am apucat timp de patru ani sa schimbam nici macar un salut, astazi,  dupa 10 ani, am schimbat mai mult decat un cuvant – Ne-am schimbat pe noi cu noi, ne-am adunat ca sa povestim urmasilor nostri pe care ii avem sau care urmeaza sa vina dupa planurile de scurta, medie si lunga durata:) ale fiecaruia…Cuvinte ar fi multe, poate prea multe…Iar lista de multumiri ca la Oscar s-ar intinde pe sute de biti…

Si totusi, cateva nume trebuie sa le trec in aceste randuri virtuale…In primul rand, toata stima si respectul pentru Cristina Stefanescu, care, ca un mic Atlas ambitios, s-a luptat cu toate generatiile si credeti-ma ca nu a fost usor, chiar daca eu am stat pe margine si urmaream update-urile de pe grupul de facebook REVEDERE 2013…Urmeaza fotograful Alin, un magician al cadrelor, un om ce a stiut cand sa declanseze butonul magic pentru a surprinde tot ceea ce a fost mai frumos din fiecare moment…

Sunt fotografii unde timpul e suspendat in netimp, iar varsta noastra din prezent, se topeste subit si parca ma uit la tablouri cu elevi de liceu…Sa nu uit deSandy, sefa clasei, care a incercat sa ne adune pe toti la pieptul ei sportiv, dar, din pacate, doar jumatate din colectiv s-a lipit chemarii:)…Urmeaza colegii de generatie, pe numele lor mic – Liviu, Vali, Alex, Grecu, Jenny, Cristi, Dragos, Andreea, Andrei, Doru, Nicu si multi, multi, altii…Tin sa-l numesc printre randuri si pe Gabi, prietenul meu din gradinita, primara, generala, liceu, facultate+ prezent:)

Ma uit si acum la pozele lor, la tenurile lor, uscate, grase, normale si nu vad decat arome si asocieri gen: ten uscat – caise, ten normal – zmeura, ten mixt/ gras – afine. Am aceste ganduri pentru ca ele vin natural cand ma gandesc la anii de liceu, la copilaria mea, la adolescenta mea si e firesc sa fac asocieri naturale la lucruri naturale.

Ce am facut in patru ani de liceu? Asta sunt sigur ca unii dintre voi ar vrea sa vada ce imi mai aduc aminte…Nu o sa intru in statistici jurnalistice…

Voi incerca sa aliniez in cuvinte simple franturi de amintiri, amintiri care deja acum incep sa capete valoare din ce in ce mai mare…

Imi aduc aminte prima zi din clasa a-IX-a, cand eram ratacit in spatiu ca un atom brownian, cand m-am asezat in ultima banca si am inceput sa ma joc cu parul Alexandrei…Ma plictisea o ora dar nu mai stiu exact despre ce materie era….Imi aduc aminte apoi de primul doi la matematica pe care mi l-a daruit regretatul pedagog Toteanu, imi mai aduc aminte de singurul 11 din carnet oferit de catre profesorul de istorie Bulea pentru ca am raspuns la o intrebare capcana despre razboiul de 100 de ani:), imi aduc aminte de teze, de experimentele din laboratorul de fizica pe care le faceam alaturi de profesorul Vasile Sarbu, dirigintele nostru, imi aduc aminte de olimpiadele de la romana, fizica, geografie si mai tarziu filozofie, imi aduc aminte de excursia de la Miercurea – Ciuc alaturi de lotul de volei din Dinicu Golescu, de mesele de tenis din beton si mozaic de langa zidul gaurit al bisericii Negru Voda, de bataile cu zapada si petarde pe coridoare, de bataile cu apa de la fantana din curtea scolii, de meciurile de biliard, de ,,pauzele,, prelungite din ,,Umbrele,, si ,,Grote,, dar nu in ultimul rand imi aduc aminte de Balul Cuplul Anului, de concertul VOLTAJ, de REVISTA PRO – OPTICA si de piesa de teatru VISUL UNEI NOPTI DE VARA…Si totul miroase a fructe, a afine, caise sau zmeura pentru ca amintirile se contureaza natural, precum tratamentele farmec inspirate de la natura!

scris pentru Spring SuperBlog 2015

 

Uncategorized

Esti GOL cand NU ai bani!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

TEMA ASTA M-a distrat la culme. Dar scriu ca sa fiu finalist :)))) Rad cu lacrimi :))) E la fel de creativa ca un logan care ruleaza cu viteza intr-o presa hidraulica inainte de a fi dat la casat :))) adik te poti misca liber intre un mm si 1,5 mmm :))) Rad si scriu, scriu si rad… So…La ce m-am gandit eu !? De exemplu, daca, si numai daca as vrea o franciza AVBS CREDIT  :))

E trecut de ora 2 si daca mai citesc de doua ori cerintele mor cu ele de gat :))) Vreau 10 puncte din oficiu sau ceva acolo sa nu am nota cu -minus plus penalizari :))) Dar sa scriem :)))

Cum spuneam, eu cunosc exact 7 tipuri de credite : credit cu dobândă fixă, credit cu garanție, credit fără garanție, credit în lei, credit în valută, credit nevoi personale, credit ipotecar.

DACA esti un tip ca mine care detesta cifrele pana in maduva oaselor si uraste sa calculeze poti folosi APLICATIA AVBS CREDIT.

 

IMPORTANT! Aplicația este disponibilă numai pentru smartphone-urile Android sau iOS. Descărcarea aplicației este GRATUITĂ, iar după instalare, pentru a fi funcțională, trebuie să introduceți codul unic 1234. Această aplicație îți permite să calculezi și să soliciți creditul mult-dorit :)))))

Si acum sa trecem la partea creativa… Promit sa fiu mai serios aici ca pana acum am ras pe mine :))))

GOL…Dacă aş scrie că sunt singur ar fi patetic, ipocrit şi fals….Nu sunt singur pentru că am două surori minunate, nu sunt singur pentru ca am amintiri care tanjesc sa le astern in aceste randuri, nu sunt singur pentru ca e suficient sa dau un telefon, doua, sa dau niste mailuri, sa intru pe facebook, sa socializez…Nu la aceasta singuratate ma refer…Cum spuneam, NU sunt singur…Sunt GOL…De ce gol? Pentru ca am rămas doar eu…o urmă…Sunt ca un pahar…gol…Fara bani esti gol!

În peisaj nu există nicio EA care să mă împlinească, care să îmi zâmbească…Cel puţin la acest moment atemporal…Crud de emefer, gol si plin de nimic, eter dizolvat in neant, ma simt captiv, conectat ca-n Matrix pana in maduva oaselor, pana in adancul creierului la tot felul de lanturi…Cu fiecare pas, cu fiecare clipa am impresia ca ma lovesc ca un bostan stricat de un zid de beton, ca un copil cu deficiente care se izbeste de nenumarate ori de acelasi scaun tamp care-i sta in cale….Orice pas fac, orice miscare pare ca ma salveaza, dar totul e efemer…si atat de labil e timpul care ma inconjoara…Ma intreb ca si Cypher din MATRIX…Oare de ce n-am luat pilula albastra de la inceput?

De ce nu am ales de la inceput un drum plin de ignoranta in viata, de ce nu am ales de la inceput un drum comun, cu un job comun, cu o viata comuna, de ce nu am ales de la inceput pilula albastra? De ce am vrut sa caut adevarul? De ce am vrut sa caut libertatea, iubirea, pasiunea? De ce am insistat sa fiu diferit, sa fiu EROUL, sa fiu Tezeu, sa fiu Old Shatterhand, sa fiu Anjin-San, sa fiu capitanul NEMIO, sa fiu BOGDAN DARADAN???

De ce????? De ce am vrut să iubesc până la sacrificiu, de ce am vrut sa las in urma lucruri, sa cred in lucruri, sa scriu, sa creez, sa compun? Acum sunt ca si NEO, m-am trezit din Matrix, am vazut adevarul, am iesit ca si prizonierul din pestera lui Platon, dar circumstantele m-au aruncat si mai adanc si acum nu mai vad umbre, vad doar intuneric, acum nu mai sunt doar intr-un cocon de tip placenta ci pur si simplu ma scurg si ma preling peste tot si nicaieri…Nu a mai ramas nimic din mine…doar gol…As vrea sa plec intr-o introspectie in propriile mele amintiri dar acum sunt blocat…Nu pot sa sar din acest capitol, nu pot sa ies…Am devenit propriul meu prizonier si imi este din ce in ce mai rau…si sunt mai gol, mai nimic, mai incapabil…Nu mai am aer sa respir, nu mai am motive sa respir…

Sunt intretinut circumstantial, sunt dator vandut propriului meu ego circumstantial, sunt parasit de toti si toate clipele mele sunt circumstantiale…Sunt momente fortuite, lipsite de sens, in care sclipesc ca un lampion care se inalta pe cer si arde si se stinge si cade in intuneric….QVO VADIS? Doar atat pot scrie…Doar atat pot simti…Sper sa prind clipa cand voi termina acest capitol si voi fotografia clipe din viata mea, din copilaria mea, din perioada cand, dupa ce am terminat clasa a-IV-a, am ajuns in clasele V-VIII la Liceul National cu Program de Atletism…

Voi povesti despre Cristina cu bustul ei generos, acum om de incredere la Bruxelles, o persoana foarte inteligenta, cu o personalitate puternica, voi povesti putin despre Amalia, voi aduce aminte despre Gabriel, prietenul meu de la gradinita, voi vorbi despre multi si multe fete asa, ca si trenul care trece prin gara si ma voi opri privirea asupra unui album Excelent din clipa cand aveam buletin de libertate si creativitate la Moroeni in judetul Dambovita…Doar toate acestea la timpul lor…Sunt GOL pentru ca NU am bani!?!…

scris pentru Spring SuperBlog 2015

Uncategorized

EL Paper Plus…Lectie lirica de curatenie!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Pentru ca imi plac poeziile si provocarile, m-am gandit sa transform poezia EL ZORAB intr-o lectie de curatenie… Enjoy!

EL Paper Plus

 Si-n casa lor a venit PAPER,

Cu tot ce trebuie, curat zau,

Hei TU, bloggere ciudat

Ce vrei de la mine de fapt!?

Ca sa iti arat…

Prosoape de hartie incep sa sara din tipla,

MOP-ul cu abur timid la ele se uita,

Carpele de panza isi cauta scaparea,

Peste tot e multa agitatie

doar pentru PAPER PLUS

**

Si ca show-ul sa fie deschis,

ies din pliuri si prosoapele pliate,

se arunca peste mizerii,

peste spatiile infestate

de microbi si…bacterii…

**

 Si tot ce vezi si ce nu crezi,

Nici la baie nu poti fara ele,

Nu poti gandi, nu poti sa te asezi

Si stii ca esti OM si ai nevoi,

Chiar ai nevoie de hartie igienica..

Si dupa ce prezentarea e gata,

In fata iese el stapanul,

Si cauta prin buzunare,

cum si cand sa schimbe uscatorul

care tocmai huruia zgomotos…

**

1000 de euro primesti

pe toate aceste produse de igiena si curatenie !?

Vai dar ce blogger darnic esti

iti multumesc ca intelegi

si vrei casa sa ti-o salvezi…

**

Nu stiu daca ai aflat,

dar noi suntem singurii producatori adevarati,

singurii producatori de hartie igienica,

care se gandesc la igiena

si curatenie veritabila…

**

Si daca tot am avut un scurt moment poetic si tot am vorbit despre curatenie, sa vorbim despre ceva real si care, din pacate, ar trebui sa deranjeze pe mai multa lume dar nu se intampla asa…

Sunt sigur că vor exista voci printre voi care vor spune ori că am dat în mintea frustraţilor sau ori că mi-am irosit subiectele pentru SUPERblog, ca n-am inspiratie şi scriu despre “mizerii” la modul propriu, dar tema e cât se poate de serioasă.

Dacă aş fi scris despre PET-urile din parc aţi fi reacţionat la fel? Probabil că nu pentru că PET-urile sunt deşeuri plastice care se asimilează în natură în sute de ani, pe când ceea ce reclam eu e ceva…natural. Ideea e următoarea.

Am avut prieteni care au plecat în ţari precum Olanda, Suedia, Norvegia, ţări unde lumea are animale ca şi în România, unde lumea îşi plimbă patrupedele prin parc ca şi în România, numai că acolo, bunul simţ, spiritul civic şi mentalitatea avansată îi determină să lase străzile şi parcurile curate.

Nu stau acum să vă detaliez cum fac asta, pentru că nu vreau ca acest subiect să fie luat în derizoriu, chiar daca vorbim de o competitie unde umorul trebuie sa fie la el acasa, dar dacă tot avem pretenţia să fim ţară europeană, care comercializează pedigree pentru animale, curele antipurici şi saltele şi hăinuţe pentru câini şi pisici, cred că s-ar putea schimba şi spiritul românilor prin amenzi.

România e o ţară fascinantă, pe cuvântul meu. Avem tot felul de mitocani şi piţipoance cu pitbuli, buldogi, pechinezi şi alte rase şi care îşi scot odrasele la plimbare pe Calea Victoriei, Dorobanţi, Magheru şi Piaţa Constituţiei, fără să se streseze că şi “urmele” lăsate de animalele lor TOT LOR le aparţin.  Chiar n-au bani de niste servetele parfumate umede sau uscate, prosoape de hartie pliata sau nu, suluri de hartie igienica, ceva !?!

Am observat de exemplu că în zona Băneasa sunt amenajate nişte pubele speciale cu pungi speciale pentru ,”oamenii speciali”, numai că nu par că le-ar folosi cineva. Le-o fi ruşine, mai ştii!? Dar cu animalul în casă nu le e ruşine!?

Adică am ajuns să aflu si sa vad câini care duc o viaţă de om şi care sunt hrăniţi cu trei mese pe zi, care sunt duşi la hotel şi coafor, asta în ţara în care mor copii de foame pe străzi, unde bătrâni se sting singuri în spitale, iar mame minore îşi aruncă bebeluşii la tomberon să-i mănânce câinii.

E o realitate crudă, o realitate cutremurătoare. Şi atunci nu e sfidător să vezi o piţipoanca care coboară din Rover cu o mogâldeaţă îmblănită doar ca să îşi exprime creatura nevoia naturală? (sensul echivoc e creat intentionat) 🙂 Nu mă înţelegeţi greşit.

Nu sunt împotriva animalelor de casă. Sunt impotriva nesimtirii unor stapani de animale care sunt, de multe ori, mai animale decat animalele pe care le au in zona de proximitate… Ma opresc aici pentru ca deja a inceput sa puta rau pe strazi…

Material scris pentru SUPER BLOG 2014 

 

Uncategorized

UPDATE! BLOG MEET Brasov 2014. Din grajdul lui tataie la Karaoke fara fitze! FOTO si VIDEO

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Si a fost Blog Meet Brasov 2014…Cea mai smechera editie de blog meet ever. Prima pe anul asta si cea mai tare…Dar fotografiile vorbesc de la sine:) Urmeaza sa primesc de la veri bloggerita – Diana Gavrila niste inregistrari de senzatie cu mine la karaoke si in alte momente ale show-ului cu bloggeri:)

Dar sa incepem cu inceputul…

Dupa Blog Meet-ul ratat de acum o saptamana din cauza vremii, intalnire programata pe malul marii in compania unor bloggerite de calibru precum Pinky si Mari Agu Ignat am ramas asa in suspensie desi aveam gandul suspendat si setat pe dor de duca…

Si, era vineri, 31 ianuarie, final de  saptamana cand o vad pe Claudia Patrascu de la Super-Blog pe grup cu ceva ganduri de blog meet…Din vorba in vorba, ca sa nu mai lungesc momentul,  am aflat ca mai era un loc intr-o masina care avea ca destinatie BRASOV…N-am stat pe ganduri mai mult de 30 de secunde si am plecat de la birou. Era 7 si pe  la 11 eram acasa la verisoara mea Diana in Zarnesti:)

Sambata – 1 februarie – ora 18 – Blog Meet intr-un local prea smecher ca sa-l trec cu vederea – FOR SALE…

Aici cand am intrat m-am simtit la modul natural ca in grajdul lui Tataie…

Vorbesc despre el pentru ca mi-am adus aminte imediat, de calul lui cu care mergeam la Satic…in fine…Ma opresc aici pentru ca postul asta vreau sa fie vesel…

Ideea e ca in localul in care s-a tinut intalnirea se arunca cojile de alune pe…JOS….Nu glumesc, daca va uitati cu atentie la fotografia de inceput se vad mii de coji pe jos…E atat de tare senzatia ca ma simt ca in Vestul Salbatic…Si cosurile cu alune se umplu ori de cate ori se golesc…Localul e tapetat de mii de carti de vizita, la fel de multe precum cojile de seminte de pe jos, plus tot felul de obiecte rustice gen harnasament de cal, razboi de tesut…Foto mai jos 🙂

 Dupa sezonul de Alune, ca, vorba unui blogger, ne era teama la toti sa nu ne trezim cu incisivi ca la veverite la cum am devorat la alune am plecat spre Schwartz Pub, cel mai tare Pub din Brasov…

Uncategorized

Pishky – In blogosfera de la 12 ani. De ce!? Pentru ca…POATE! Foto si VIDEO

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

 Pe PishKy am cunoscut-o la Super Blog la Straja:) Alias Daniela Bojinca, Pishky de la Pishkotzel este o tanara cum n-ai mai vazut…In blogosfera de la 12 ani, Pishky te poate pune pe ganduri din doua idei si trei miscari…Dar mai bine sa va retina ea ca pe mine ma stiti:)

 PS: Uitati cum vrea sa sa incep interviul. Puteam eu oare sa o refuz:)???

Da. Știu. E blogul tău. Articolul tău. Eu vreau însă a începe așa:

1. Vreau să-ți salut toți cititorii.

2. Vreau să-ți rog toți cititorii să nu se sperie de mine mai jos.

3. Anunț de la început că nu am toate țiglele pe casă.

4.Spor la citit 🙂

BOGDAN: Ne-am cunoscut la SuperBlog și am aflat un lucru extraordinar…Tu ai avut blog de la 12 ani!? De ce?

Pishky: Ah… SuperBlog. Ce aminitir frumoase. Da. Acolo ne-am cunoscut și încă sunt încântată de cunoștință 🙂 12 ani. A fost o perioadă dificilă pentru mine. Grea. Urâtă. Plină de suferință. Deși eram doar un copil, uram tot ceea ce mă înconjura. Astfel, am simțit nevoia de a mă exprima într-un mediu necunoscut. Un mediu în care nimeni să nu mă cunoască și să nu-mi judece gândirea. Blog-ul reprezintă un jurnal online, iar eu m-am apucat de așa ceva. Am simțit nevoia să arunc din mine toată ura aia prin cuvinte. Și am aruncat-o în toate acele texte scrise în engleză. Acum nu mai pot fi găsite. Le-am șters. N-am mai vrut să retrăiesc nimic din acea perioadă recitindu-le sau privindu-le măcar.

BOGDAN: Cum e să-ți trăiești copilăria în blogosferă?

Pishky: Nu pot spune că mi-am trait copilăria în blogosferă, pentru că nu am făcut-o. Scriam într-adevăr.. câte un text, două, maxim trei pe lună în perioada când m-am apucat de blogging. Copilăria mi-o trăiam ca orice alt copil. Jucându-mă. Alergând. Făcând sport. Citind. Învățând. Totuși, aș putea spune că e minunat să cunoști de la o vârstă fragedă blogosfera. Cred că și oamenii pe care i-am cunoscut de la 12 ani încoace, m-au ifluențat către a fi cine sunt astăzi. Mi-au inflențat personalitatea și gândirea, îndreptându-mi pașii spre frumos.

BOGDAN: Recunosc, când eram de vârsta ta, eu alergam prin munți, mâncam doar ce găseam prin copacii vecinilor, mere, pere, cireșe, vișine…și intram în casă la 1-2 noaptea ca să mă trezesc a doua zi la 8. Cum au fost zilele tale din copilărie?

Pishky: Au fost aproximativ ca ale tale. Doar că eu nu mâncam din copaci :D. Am fost un copil care a fost învățat să iubească muntele și sportul extrem. Vacanțele de iarnă mi le petrecem toate, la schi. Și încă le mai petrec. Iar vara, la bunici, la țară, unde făceam toate tâmpeniile posibile din lume: de la închis bunicul o zi întreagă în beci, până la a sparge un geam al unui camion și a dispărea de acasă (eu eram la joacă prin sat :D). Desigur… și vara mergeam la munte. Și mă cățăram 🙂

BOGDAN: Te simți bloggeriță sau copil al blogosferei?

Pishky: Sincer, deși anul acesta fac 20 de ani, eu mă simt ambele. Sunt o fire mai copilăroasă. Și îmi place să cred că sunt încă un copil

BOGDAN: Ce îți place și ce nu-ți place la blogosfera românească?

Pishky: Îmi plac oamenii frumoși întâlniți în ea și tot ceea ce ei transmit, pentru că fiecare are ceva de spus. Ceva interesant din care alții pot învăța. Ori ceva care să aline sufletele celor care citesc. Nu-mi plac bloggerii români care nu scriu cu diacritice. Consider că limba română nu există fără diacritice, deci…ai grija si tu:P
Nu-mi plac bloggerii care își deschid un blog DOAR pentru a-l comercializa și a face bani din el. Nu-mi plac bloggerii aceia care se cred atotștiutori într-ale bloggingului. Nu cred că există o formulă pentru un blogging de calitate, valabilă întregii blogosfere. Există o formula adaptată fiecărui blogger în parte, pentru că toți suntem diferiți. Iar formula asta trebuie descoperită de el. Nu-mi plac bloggerii care preiau cu copy-paste articole de pe diferite site-uri din străinătate și le traduc cu Google Translate, iar apoi ni le servesc nouă spre citire. Bleaxxxx 🙂 Nu-mi place că blogosfera românească nu este încă educata. Mi-ar plăcea ca în blogosfera românească să se găsească numai oameni care au ceva de spus și de transmis celor din jur. Iar la noi încă nu există DOAR așa ceva. Probabil că mai sunt și altele care nu-mi plac, însă nu-mi mai amintesc pe moment.

BOGDAN: Ce bloguri sau bloggeri citești și de ce?

Pishky: Citesc cam tot ce-mi pica în mână și-mi pare interesant. Citesc ceea ce cred că mă inspiră și mă învață ceva. Îmi place să citesc bloguri culturale, bloguri de poezie, bloguri de proză, cât și blogurile jurnal.

BOGDAN: Pentru că încă ești la școală, nu ți-e teamă să fii prea deschisă pe blog? Simți să fii critică cu ceea ce ți se întâmplă în timpul orelor de curs?

Pishky: Nu. Nu mi-e teamă. Trăiesc într-o lume liberă. O lume în care pot spune ceea ce gândesc. Desigur, într-un mod cât mai elevat. Nu îmi e frică să spun adevărul. Consider că lumea trebuie să fie îndreptată spre a spune mereu adevărul. Ceea ce i se pare greșit sau corect. Doar așa cred că se poate schimba ceva spre bine. Da. Simt să spun tot ceea ce se întâmplă în școală. Ei trăiesc datorită nouă și cred că ar trebui să nu se mai simtă superiori doar pentru că se plimbă cu un catalog și un pix în mână. Poate că știu mai multe ca noi. Cu siguranță știu. Însă nici măcar acest fapt nu-i face superiori. Ca ființe suntem egali cu toții. Simt să fiu critică cu ceea ce nu este normal să se întâmple în timpul orelor de curs. Atât.

BOGDAN: Ai fost amenințată cu exmatricularea doar pentru că ai scris ceva pe blogul tău?

Pishky: Nu. Nu am fost amenințată cu exmatricularea. Nici măcar nu mi s-a făcut ceva. De fiecare dată când am scris ceva pe blog, s-au simțit deranjați și ofensați că nu s-a discutat cu școala. Le e frică să fie mânjiti cu adevărul. Așa că imediat au reacționat și au făcut ceea ce trebuia să facă mai înainte.

BOGDAN: Ce planuri ai pentru 2014?

Pishky: Pentru 2014. Planuri? Să iau BAC-ul (hai Universule.. știu că mă auzi.. ajută-mă împreună cu toate forțele tale creatoare :). Să intru la Medicină Generală (Universule.. nu uita și de acest mic-mare aspect, te roagă un copil dulce, simpatic și taaaaare drăguț :).

BOGDAN: Un mesaj pentru cititorii Presa în blugi. Să presupunem că majoritatea nu au bloguri. Cum i-ai determina să-și facă un blog?

Pishky: Păi tu vrei mesaj pentru cititori, sau promovare a bloggingului printre citirorii tăi? 🙂 OK. Le fac pe amândouă.
1. Dragi cititori ai blogului „Presa în blugi”, tipul ăsta care scrie îi tare simpatic. Merită citit din când în când. Are lucruri faine de spus și-i amuzant. 😛
2. Trebuie să fiți mereu voi. Să nu vă temeți de a spune adevărul. De a fi liberi. De a visa și de a spera. Credeți în voi. În forțele voastre. Uitați de eșec și luati-l, în caz că apare, ca pe ceva constructiv. Ca pe un pas înainte spre reușită.
3.Intrați pe wordpress.com. Faceți-vă un cont. Apucați-vă de scris. Ce câștigați din asta? Prietenia multor oameni frumoși. Cunoștințe noi. Învățături noi. Momente de neuitat. Puteți câștiga ulterior faimă și bani. Dar nu. Nu vă apucați să scrieți pentru ultimele două. Scrieți pentru voi. Prin scris rezultă eliberarea de orice stare negativă și absorbirea de orice stare pozitivă. Ei… v-am convins?

BOGDAN: Si daca tot vorbim de bloguri,  ce alegi intre wordpress si blogspot si de ce?

Pishky: Eu aleg wordpress. Îmi pare a fi o platformă mult mai prietenoasă decât blogspot. Meniul e mult mai accesibil pe wordpress, mult mai ușor de utilizat. Este prietenos cu utilizatorul. Câm atât.  Ca o încheiere, aș vrea să-ți mărturisesc atât ție Bogdan, cât și cititorilor tăi, că mi-a făcut mare placere să-ți răspund întrebărilor. Mi-a făcut placer să am și eu un loc la tine pe blog. Spor în tot ceea ce faci și să faci bine, asfel încât cei ce vin în urma ta să aibă ceva bun de învățat de la tine:) !

Si la final, tot pentru ca poate…ADDA, care s-a imbracat in blugi pentru interviul asta…Canta live ce canta Cucu 🙂