Nu stiu daca e cel mai bun titlu al meu. Poate ca e cel mai slab! Dar Nu conteaza! Nici nu stiu exact cum sa incep!?! Dincolo de rumoarea acestui eveniment, chiar daca a trecut un an de atunci, parerile pro sau contra despre OMUL – Gheorghe Zamfir, inca sunt vii. Eu stiu un lucru. Cand ascult piesele lui la nai simt un cutremurat din maduva oaselor pana in strafundul inimii. Cand ascult muzica lui ZAMFIR nu ma gandesc la el ca OM, ascult muzica lui si ma gandesc la el ca artist, asa cum vorbesc despre Stefan cel Mare ca erou al Romaniei nu ca locuitor al Moldovei sau cum vorbesc de Eminescu ca poet al Romaniei nu ca romantic incurabil.
Dupa mine, Gheorghe Zamfir poate fi descris doar prin muzica. Daca as incerca sa conturez un portret cu maestrul acesta ar fi o explozie de culoare, de emotie si sensibilitate. Pentru Zamfir, curcubeul ar trebui sa aiba 13 culori, pentru ca el s-a refugiat intotdeauna in spatele naiului.
Am lacrimi in ochi…Poate n-ar trebui sa spun asta…Dar nu-mi pasa…Am trecut prin multe, trec prin multe, inca odata viata mi-a demonstrat ca adevaratii prietenii sunt rari, foarte rari – Familia si surorile mele si el, pe care-l stiu de la gradinita, un OM extrem de sufletist caruia nu-i pot spune prieten pentru ca nu spun tot…sau cuvantul e prea mic pentru el si inaltimea lui…Se stie el…
Am lacrimi in ochi pentru ca ascult asta…
O ascult in heavy rotation ca sa-mi curete sufletul si inima…Ca sa ma curete pe mine de mine…E o piesa arhicunoscuta…E o capodopera ce poarta amprenta inegalabilului GHEORGHE ZAMFIR…
Maestrul naiului sau Zeul Pan al Romaniei a dat viata muzicii sufland vant in gand prin acele tuburi de lemn…Nu intamplator am facut comparatia cu Zeul Pan…Zeul era cunoscut protector al pastorilor si turmelor de oi iar piesa pe care o ascultati si voi se numeste EINSAMER HIRTE THE LONELY SHEPHERD … Intamplator sau nu, pe 31 mai, maestrul Gheorghe Zamfir sarbatoreste 50 de ani de viata dedicata muzicii si naiului…O JUMATATE DE VEAC, O JUMATATE DE SECOL…Unii dintre noi nu traiesc atat doar ca sa faca umbra pamantului iar el, Gheorghe Zamfir are 50 de ani de muzica, de suflet suflat in vant in milioane de ore petrecute pe scena si nu numai…
Palmares…La un asemenea zeu, palmaresul pare mai mult decat o insiruire de cifre, pare o atitudine in gama DO raspandita pe tot mapamondul…
120 de milioane de albume vandute in toata lumea, peste 160 de albume inregistrate, 90 de discuri de aur si platina si cifrele inca nu se opresc… In plus, muzica lui, hrana pentru sufletele a multi dintre noi a lasat in urma valuri de suspine si rauri de lacrimi de emotie oriunde piesele sale s-au auzit cu rasunet…
Cavaler al Belgiei, Cavaler al Luxembourg-ului, Ordinul Ofiterului al Meritului Cultural al Frantei, Medalia Vaticanului, Ordinul Sagetatorului de Aur al Italiei, Disc de Aur in Statele Unite ale Americii sunt doar cateva dintre titulaturile onorifice primite de maestru care mai arata un lucru trist…Ca artistul a fost ascultat si respectat mai mult in strainatate decat in propria lui tara…
Dar, pe 31 mai 2014, toti romanii au sansa sa-i aduca un omagiu bine meritat celui care a vorbit despre Romania mai mult decat au facut-o in ultimii 50 de ani toti ambasadorii si consulii romani imprastiati in cele patru colturi ale Terrei…Pentru ca maestrul Gheorghe Zamfir n-a folosit cuvinte sau texte de lemn…S-a folosit in schimb de lemn ca sa vorbeasca si sa le vorbeasca in limba universala – MUZICA…
Vreau sa merg la concertul de pe 31 mai de la Ateneul Roman nu numai pentru a-i aduce un omagiu prin prezenta mea ca blogger ci si pentru a asculta pana la lacrimi piesele sale…In plus, dragi cititori, odata cu evenimentul jubiliar, veti avea sansa sa va intalniti si sa-i ascultati si pe : Dan Puric, Dumitru Fărcaş, Grigore Leşe, Ştefan Popa Popa’s, Ion Dichiseanu, Bogdan Bradu, Vlad Mirita sau Nicolae Licaret…
Vreau sa fiu acolo pentru ca vreau sa respir prin mine, cu sufletul dezbracat, piesa pe care v-am lasat-o mai sus…Sa o aud LIVE si sa-l aud pe maestru cum transforma vantul si lemnul in ambrozie pentru suflet doar din sunete…
Gheorghe Zamfir a fost pecetluit de mic cu acest drum…La 13 ani visa numai muzica si tot ce-si dorea, spun analele vremii, era sa cante la acordeon cu rromii… Tatal sau, fabricant de vinuri l-a dat la Liceul de Muzica la 14 ani…Primul sau profesor de nai, Fanica LUCA, a simtit sclipirea de geniu si, imediat dupa ce a terminat Conservatorul, Gheorghe Zamfir a inceput sa lase urme adanci in inima oricarei persoane care-l asculta…
Franta ii cade la picioare in 1971, cand tine 45 de spectacole la Teatrul Gaite-Montparnasse, iar in acelasi timp are colaborari cu mari regizori internationali si compune soundtrack-urile unor filme precum Once Upon a Time in America sau Karate Kid.
Gheorghe Zamfir a primit invitatii chiar si de la imparateasa Japoniei ca sa vina sa-i cante si daca as incerca acum, umil, sa disec viata maestrului mi-ar trebui inca vre0 10 ani si tot atatea bloguri ca sa cuprind ce ar fi de cuprins si tot nu m-as opri…Asa ca las doar sufletul meu timid sa vorbeasca si voi lasa o umbra de versuri ca si invitatie pentru marele eveniment din mai…
50 de clipe, ani si ganduri…
Si te-ai nascut cand noi nu mai aveam nicio speranta,
Nu stiu daca e cel mai bun titlu al meu. Poate ca e cel mai slab! Dar Nu conteaza! Nici nu stiu exact cum sa incep!?! Dincolo de rumoarea acestui eveniment, chiar daca a trecut un an de atunci, parerile pro sau contra despre OMUL – Gheorghe Zamfir, inca sunt vii. Eu stiu un lucru. Cand ascult piesele lui la nai simt un cutremurat din maduva oaselor pana in strafundul inimii. Cand ascult muzica lui ZAMFIR nu ma gandesc la el ca OM, ascult muzica lui si ma gandesc la el ca artist, asa cum vorbesc despre Stefan cel Mare ca erou al Romaniei nu ca locuitor al Moldovei sau cum vorbesc de Eminescu ca poet al Romaniei nu ca romantic incurabil.
