Uncategorized

6:31 my SKYRUN TIME for HOSPICE!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Si…am fost la Sky Tower pentru Sky Run! Aparent, de la distanta, sa urci 34 de etaje nu pare cine stie ce provocare, dar acolo, cand incepi sa urci, lucrurile se schimba… Am avut muulte surprize placute inainte de competitie…

M-am reintalnit dupa mult timp cu Bogdan Antohe de la Smart Atletic, cu Georgi Hari Popescu, mentorul meu din perioada masterului, omul care m-a invatat tot ce stiu despre social media si scriitura digitala, iar astazi, ca un paradox, am ajuns sa-i calc pe urme si sa predau tocmai seminarul lui in cadrul Facultatii de Comunicare si Jurnalism din cadrul Universitatii Bucuresti…

 Am ajuns acolo alaturi de iubita mea si ea tot bloggerita 😉 ne-am pozat putin si apoi am trecut la actiune… Am dat doua-trei ture de parcare la nivelul -3, am admirat vremea de iarna care se instala in proximitate si am alergat la banda… Mai exact am parcurs 3 km in 6 minute si 34 de secunde…

In gandul meu simplu, am zis atat…Daca 3000 de metri i-am facut in 6 minute, clar, 119 metri pe scari ii fac in 3 minute… Doar ca, dupa ce am terminat victorios primele 10 etaje in niciun minut, am inceput incet incet sa ma resimt, sau cum a spus chiar fotograful care m-a surprins, Radu Cristi, incet, incet a inceput sa doara si am ajuns ca o suzeta stoarsa la finish… In final am terminat cele 34 de etaje ,adica 119 metri pe  verticala si 680 de trepte in 6:31 de secunde….

 In final, totul a fost mai mult decat ok…Oameni sufletisti, oameni dedicati, oameni care exista pentru oameni, asta am inteles eu din HOSPICE… Multumesc Active LIfe pentru masajul de redresare dupa cursa…

Pe scurt, o sa ma duc si la anul 🙂

 

Uncategorized

Sa alergam…pe vremea asta de primavara! Sa o facem Smart cu Smart Atletic! VIDEO

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Stim ca ati asteptat cu nerabdare inscrierile la WinterTri Challenge 2014 si iata ca a venit momentul sa dam startul inregistrarilor la cea de a III-a editie a singurului triatlon de iarna din Romania! Locul de desfasurare al evenimentului ramane acelasi: Snagov, Izvorani – Centrul Olimpic Sydney 2000.

Dar sa revenim la vestea cea mare. Pe langa proba de triatlon (individual si stafeta) anul acesta am introdus una noua, usoara si la fel de accesibila: duatlon.

Probe, distante, locuri disponibile si taxe la WinterTri
Triatlon individual
– 5.5 km alergare, 12km bicicleta, 500m inot
Locuri disponibile: 200
Taxe: 15-31 ianuarie: 100 lei, 1-14 februarie: 120 lei, 15-18 februarie: 150 lei
Triatlon stafeta – 5.5 km alergare, 12km bicicleta, 500m inot
Locuri disponibile: 50
Taxe: 15-31 ianuarie: 90 lei/pers, 1-14 februarie: 100 lei/pers, 15-18 februarie: 110 lei/pers
Duatlon (individual sau stafeta) – 5.5 km alergare, 12km bicicleta, 3km alergare
Locuri disponibile: 30
Taxe: 15-31 ianuarie: 100 lei/pers, 1-14 februarie: 120 lei/pers, 15-18 februarie: 150 lei/pers

Mai multe informatii pe site-ul [smartatletic.ro/wintertri] sa descoperiti ce v-am pregatit pentru WinterTri Challenge Izvorani 2014.
Dupa cum ati vazut, locurile sunt limitate pentru fiecare proba in parte. Asadar, fuga la inscrieri! Pentru curiosi intrati si pe pagina de
facebook smartatletic si pagina evenimentului.

Uncategorized

KARAOKE RSS, SMART ATLETIC, GLOBAL VILLAGE – 3 ZILE demente…!!! FOTO și VIDEO!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Eheee, dragii moșului, unici mai vechi sau mai noi, unici rătăciți, like-ri, hate-ri, hipsteri, tineri sau mai puțini tineri, după o pauză de câteva zile vin și eu la voi, la spartul târgului cum s-ar zice, cu o salbă de mărgele pe care voi așeza în ordine cronologică niște…lucruri, idei, evenimente expirate dar profund întipărite pe retină…Și ca să fie totul ca la carte, voi structura rândurile de mai jos precum o BETA…Cine vine din TV știe…

DSK: 22 FEBRUARIE 2013RSS PUB 

TOATE BLOGURILE, adică, pe persoană fizică…Victor Cătălin și Bogdan Liviu  au spart ziua de vineri în acorduri de chitară, pian, saxofon și voci, dar nu orice voci….Vorbim aici de bloggeri cu greutate precum Emil, Irina Bărăgoi, Sandy și mulți alții… Dar ca să înțelegeți mai bine…ascultați asta, grație lui Cristian Mitroi🙂

Eu am ajuns dimineața…era deja sâmbătă, din motive strict personal de subiective, dar parfumate ca o zi de primăvară:)…Și chiar dacă n-am stat mai mult de un ceas tot am cântat trei piese: Frank Sinatra – My Way, R. Kelly – I believe y can fly și Cargo Ploaia acapella pentru că reușisem cu vocea mea să omor sonorizarea:))) Vă recomand cu multă căldură RSS Pub chiar dacă sunteți sau nu bloggeri pentru că găsiți aici cele mai bune sortimente de vin la cele mai decente prețuri pentru un local din centrul Capitalei…Și uite așa s-a făcut sâmbătă…

DSK: 23 FEBRUARIE 2013 – SMART ATLETIC – Winter Triathlon ChallengeBogdan Antohe

551396_542788365756139_607870750_n

În echipă completă însoțit de colegii mei de la TV CITY am ajuns la Complexul Olimpic de la Izvorani unde, Bogdan Antohe, un alt tiz de-al meu, alături de echipa lui de oameni ,,sportivi de Smart,,  au organizat ediția de iarnă a Triathlonului. Nu știu câte zeci de sute de participanți au fost, dar știu că unul dintre ei a fost chiar Bogdan Antohe.  Am testat si eu bicicleta lui Bogdan si se pare ca acest lucru i-a purtat noroc pentru ca a terminat SINGUR, nu in stafeta, Triathlonul de iarna

Desi imbracat oarecum business casual, n-am rezistat sa nu pedalez in pantofi, sa nu simt ploaia pe bicicleta, sa nu lovesc vantul cu parul care se facea valvoi:) Competitia a fost super antrenanta, mai ales pentru acei temerari care au insistat sa alerge, sa pedaleze si sa inoate…Sper ca vara asta sa ma gaseasca si pe mine in postura de participant…

DSK 24 FEBRUARIE 2013 – GLOBAL VILLAGE

Ziua de duminica s-a terminat intr-un melanj de mirodenii cosmopolite si costume din matase tocmai din stravechiul Orient. AIESEC Bucuresti a organizat Global Village si in cadrul acestui proiect am avut sansa sa cunosc si mai ales sa degust cate putin din civilizatiile unor state precum: Indonezia, Vietnam, China, Brazilia, Peru, Egipt, Japonia, Coreea, India si multe alte state.  Va las aici sa va delectati…Multumesc Diana Bone pentru sprijin!

Uncategorized

Tare-n…tenis with ping-pong balls

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Pentru cei care încă n-au aflat, sâmbăta asta este dezlegare la mişcare. Eu am luat leapşa de la mentorul mişcărilor browniene pe două roţi şi tizul meu în aceeaşi măsură, BOGDAN ANTOHE.  Tot el m-a îndemnat să-mi scot capul din carapacea job-urilor online şi offline şi să mai creez ceva aşa că m-am conformat, că doar un pui de blogger sunt şi eu şi am lăsat mintea la copt. Pe căldurile astea ideile s-au rumenit bine şi a ieşit o poveste de povestit, mai ales la fetele iubitoare de mişcare…Dar înainte să vă povestesc despre cea mai mare oră de sport în concepţia DIB (Dărădan Ionel Bogdan) trebuie un mic trailer ca la film, sau un teaser ca la virale…Iar eu încep cu un banc…Nu ştiu cât este de cunoscut sau de amuzant, dar eu am găsit în el o morală…

,,Doi bărbaţi bine, băutori de bere şi deţinători de burţi, pescari de meserie, îşi plănuiesc o partidă de prins peşte. Unul dintre ei nu ajunge, trebuia să ajungă la muncă sau ceva de genul şi la întoarcere îşi vede prietenul în curtea casei jucând de zor tenis cu Nalbandian. Şi tipul era asudat rău, deja pierduse jumătate din burtă şi tot juca. Şi juca bine că deja Nalbandian era nervos pentru că din gardul de lemn doar câteva uluci mai erau în picioare. Restul erau rupte din cauza loviturii de picior marca Nalbandian. 

– Ce faci Vasile? Ce nu se vede, joc tenis. 

-Dar de când joci tu tenis?

-Am păţit ceva. Am fost la pescuit, am prins peştişorul de aur şi mi-a zis să-i dau drumul şi că îmi îndeplineşte o dorinţă.

-Şi?

– I-am dat drumul, dar vezi că e surd.

-Adică?

-Du-te şi tu la baltă şi dacă îl prinzi ai grijă ce-i ceri…

A plecat amicul nostru la baltă, a aruncat undiţa, a prins peştişorul de aur şi i-a cerut asta ,,Vreau mult aur…”. Când a ajuns acasă, avea curtea răvăşită de o duzină de tauri. Supărat, s-a dus la Vasile, care încă juca tenis.

-Dar prieten eşti tu? I-am cerut mult aur şi mi-a dat mulţi tauri…Acum trebuie să muncesc, să mă fac văcar, să-i duc la păscut, să-i îngrijesc, nu o să mai am timp de meciuri la TV  şi bere la pet.

-Dar ce, credeai că eu doream să fiu tare-n tenis….!!!?????

MORALA: Peştişorul nu era surd, era doar SMART Atletic.

Ce am vrut să spun cu acest banc, prelucrat desigur…Că lipsa de sport, de mişcare te transformă într-o halcă de carne şi atât. Recunosc că şi eu sunt în transformare. De când am ajuns în Capitală, alimentaţia, joburile sedentare şi mediul m-au făcut să mă rotunjesc. Dacă acum 15 ani eram printre campionii de atletism din Câmpulung Muscel, astăzi sunt doar o amintire….Dar nu despre asta vreau să scriu acum, nu vreau să întristez. Aşa că am să colorez din litere, idei şi cuvinte ora mea de sport….

Ora mea de sport începe în liceu, când chiuleam de la matematică să privesc colegi mai mari jucând tenis de masă. La Colegiul Dinicu Golescu din Câmpulung Muscel, prin 2000 când eram elev de liceu erau trei mese de tenis de masă din beton. Strâmbe, bătute de ploaie, vânt şi zăpadă, găurite ca autostrada A1, erau locul nostru de pelerinaj, mai ales că în spatele lor era un zid de cărămidă care ducea la Mănăstirea Negru Vodă. Acolo am învăţat prima oară să ţin în mână o paletă de tenis de masă. Îmi aduc şi acum aminte de parcă a fost ieri când am ţinut în mână un hârb de placaj, fără coadă, cu care am reuşit să fac carieră. Plasa era făcută din cărămizi, scoase din zidul mănăstirii, zid care a ajuns în patru ani de liceu să fie mai cariat decât dantura unui fumător înrăit. Directorul ne mai ameninţa, m-a prins de câteva ori, dar nebunia de mişcare, goană după faimă în liceu era mare. Dacă la început jucam cu tot felul de ,,cartoane,, cum se numeau pe atunci paletele de tenis fără adeziv, am reuşit să învăţ tehnica efectelor şi cel mai mult mi-a plăcut să joc în chinese style. Azi, după atâta timp, când am ocazia joc tenis până la epuizare. Ultima oară s-a întâmplat în complexul de la Sulina unde am jucat cu zeci de tineri basarabeni. Îmi place să trag cu reverul, să fac scheme pe colţuri, să îmi obosesc adversarul cu serve scurte şi lungi într-un interval obositor de scurt. Cel mai tare e senzaţia când joc cu fete. Chiar dacă totul e doar o ţăcăneală, e cool de tot să tragi mingi cu reverul…Băieţii înţeleg! Cea mai mare oră de sport aş vrea să fie un spaţiun în aer liber cu mese de beton, plase de cărămidă în amintirea zilelor de liceu…Îmi aduc şi acum aminte de tehnica înţepării mingilor cu un ac pentru a pierde din presiune şi pentru  a rezista mai mult impactului multiplu cu zidul de cărămidă de pe masă. Nu pot să uit finalul glorios al mingilor de ping-pong când deveneau fumigene pe altarul sportului…Îmi e dor de sport, şi chiar dacă mai ies din când în când la o plimbare cu bicicleta, îmi lipseşte tenisul de masă, iar sâmbăta asta am de gând să RECUPEREZ TOT TIMPUL pierdut. Ne vedem acolo după ora 12:)

PROGRAMUL COMPLET AICI!