Imi place sa merg pe bicicleta. Nu mai e un secret pentru nimeni. Dar astazi nu va scriu ca sa va vorbesc de prezent, de bicicleta din prezent, va scriu despre cum a inceput totul in copilaria mea, despre bunicul meu Tica Daradan, despre dealurile din Rucar, despre Bran, Piatra Craiului, Satic si apoi ajungem la Brasov să descoperim ceva inedit – un loc inspirat din filmele de la Hollywood cu nume de cod – photohotel brasov.
O sa povestim despre lucruri precum photo hotel, job de fotograf photohotel, fotograf turistic si alte idei creative. Dar sa incepem cu inceputul, zic!
Cand am vazut ca trebuie sa scriu despre o clinica de medicina veterinara, initial m-am blocat. Nu pentru ca nu stiam despre ce sa scriu. Sunt blogger si pot scrie in principiu despre orice. Ca sa nu mai zic ca am crescut la sat in comuna Rucar si am trai cu si printre animale precum – caini, pisici, pauni, fazani, porumbei, porci, vaci, oi, capre si cai. Altul era motivul ? Si mi-am adus aminte de tine bunicule pentru ca TU ai fost medicul veterinar nu al satului, nu al comunei Rucar ci al satelor si comunelor din zona culoarului Rucar-Bran.
Astazi, de Ziua Mondiala a Copilului, m-am gandit, incredibil sau nu…la parinti. M-am gandit la nevoile lor, la necesitatea de a fi in pas cu tehnologia pentru a trai mai sanatos si mai armonios cu mediul inconjurator.
Si daca tot vorbim de tehnologie, nu pot sa nu vorbesc de frigiderele cu doua usi clasa A++. Sunt acel gen de frigidere care te indeamna sa gatesti mai mult, mai des, mai creativ. E genul de frigider care te ajuta sa te trezesti dimineata cu multa energie si chef si inspiratie de gatit. E genul de frigider care, datorita tehnologiei No frost, atunci cand ajungi in bucatarie, te face sa te intrebi „Cum ar fi daca ar fi sa gatesc ceva azi!?”
Privesc in sus la ochii ei, sunt ochii bunicii mele. Are niste ochi atat de calzi, e atat de blanda, de buna la suflet ca miezul de cozonac…E o fire foarte emotiva si foarte sensibila…Iubeste florile, are gradina plina de flori, flori născute din seminte ambalate cu grija…
Acum parul ei e albit de ani si vreme, de griji si dragoste de copii si nepoti…Plange de fericire ca-i sunt toti nepotii aproape si chiar daca ii este greu sa mai framante de 40 de ori aluatul de cozonac o face cu atata daruire…Deja m-a luat intre palmele ei, ii simt transpiratia cand vine sa ma pupe pe obraji, ii simt palmele aspre muncite in gradina, la camp, si la fan, pentru ca bunica mea a muncit de mic copil, a venit tocmai din Ramnicu – Valcea dintr-o familie cu 13 frati…
Povestea cozonacului dupa postul de Pasti
După 40 de zile cu retete pe bază de soia, a venit vremea cozonacului, si pentru ca imi plac povestile, am vrut sa vad ce simte cozonacul cand se naste 😀
Ii simt degetele cum se pierd prin mine…ma gadila, dar imi place senzatia…Acum pune pe langa mine bucati mari de nuca, asa cum ii place lui Bogdan, rahat turcesc in toate culorile curcubeului si multa cacao…Mirosul de cacao ma electrizeaza, da savoare sufletului meu…Dar urmeaza partea in care plang, partea in care ma va baga in cuptorul acela vechi, de peste 40 de ani, cuptor cu plita pe lemne, iar bucati din sufletul meu nu vor ajunge la cer pentru ca nu are nici hota in bucatarie, vor ramane captive si lipite de peretii ingalbeniti de fum…Dar gustul!?
Gustul, chiar daca voi fi usor ars prin parti, pe la extremitati ca acel cuptor nu mai stie sa coaca cum trebuie, voi fi fericit cand SUFLETUL MEU de cozonac va atinge papilele lor gustative…Asta e gustul copilariei…Nu e perfect, dar e intens, chiar si asa intr-un cuptor vechi…Daca a fost facut de bunica…Abia astept sa fiu mancat de familia Pitea si Daradan
In prezent timpul a trecut peste mine, prin mine, dar bunica a ramas acolo, parca atemporala si ii multumesc Universului ca e acolo! Multumesc!
Ioana Mihaela este verisoara mea si ma mandresc cu asta… Arel 23 ani si este absolventa a Facultatii de Stiinte Economice si Administrarea Afacerilor. In prezent este studenta ultimul an la Master, specializarea Gestiunea si Dezvoltarea Resursei Umane in Brasov. Nascuta in vai udate de ape reci, la poalele unor munti deja celebrii precum Papusa, Capitanul si Piatra Craiului, Mihaela are ca pasiuni plimbarile pe munte, bicicleta si fotografia. Citeste cu placere carti de psihologie sau dezvoltare personala si… mai e ceva dar…vom descoperi impreuna…
EU: Cum si de ce ai ajuns sa descoperi pictura?
Mihaela:Cred ca m-am nascut cu aceasta pasiune pentru tot ce inseamna arta. Cand aveam 10 luni, asteptam sa plece mami din camera, mergeam la soba, scoteam cenusa si o asezam pe covor intr-un stil propriu… Invatatoarea, profesoara de desen si alte persoane din jurul meu au observat interesul meu pentru desen si pictura abstracta, inca din clasele primare, insa am inceput sa desenez mai des de aproximativ 4 ani, deoarece ma relaxeaza foarte mult. La tablourile quilling nu lucrez de foarte mult timp. De curand a fost ziua unei prietene si m-am gandit sa-i fac un cadou original imbinand desenul cu arta quilling. I-am facut un tablou si a fost foarte incantata. Am fost uimita de reactia ei si m-am gandit ca poate exista si alte persoane care si-ar dori sa achizitioneze un obiect decorativ handmade. EU: Ce inseamna qulling pentru tine?
Mihaela:Quilling, pe scurt reprezinta o tehnica de rulare a fasiilor de hartie. Paper-rolling (hârtie rulata), paper-scrolling (hârtie pe suport, derulata), filigree (filigran), mosaic (mozaic) si quilling sunt toate denumirile care s-au atribuit acestui mestesug de-a lungul timpului.
EU: De unde te inspiri pentru a realiza un tablou in stil qulling?
Mihaela:De ceva timp vizitez site-uri despre arta, desen si quilling, pentru a invata lucruri noi si a le pune in practica in stilul meu propriu. Inspiratia vine din interiorul meu. Consider ca cel mai potrivit este sa-mi las imaginatia sa zboare. M-am ghidat dupa un citat al lui Albert Einstein care spunea: „Imaginatia este mai importanta decat cunostintele pe care le avem. Cunostintele sunt limitate, dar imaginata inconjoara lumea”…in consecinta, lasandu-mi imaginatia libera, creez piese unicat. Atunci cand sunt obosita sau agitata, incep sa-mi imaginez, sa combin culori, sa creez si astfel ma rup de lumea aceasta si imi creez lumea mea, care ma ajuta sa-mi recapat linistea si sa ma simt confortabil. EU: Care e procesul? Cat dureaza pana finalizezi un tablou? Mihaela:Procesul nu e complicat in sine, dar e migalos si necesita muuulta rabdare. Lemnul pe care-l pictez si lipesc decoratiunile din hartie trebuie lasat la uscat cel putin 3 saptamani, trebuie sectionat si slefuit. De partea cu slefuitul ma ocup eu, de restul se ocupa priceputul meu tatic. Materiale pe care le folosesc sunt: blat de lemn slefuit, culori acrilice, set de pensule, fasii de hartie (diferite culori), foarfeca, aracet, instrumente quilling cu deschidere pentru hartie, lac spray si mult, mult suflet. Pot finaliza un tablou si intr-o zi si intr-o saptamana sau doua, in functie de cat material folosesc si in functie de timpul meu liber. EU: Ce proiecte ai in perioada urmatoare?
Mihaela:Pe langa faptul ca nu voi renunta la aceasta placere de a desena, de a crea forme, de a imbina culori, imi doresc sa acumulez cat mai multe informatii despre tot ce tine de arta, desen si fotografie. In viitorul apropiat vreau sa-mi achizitionez produse profesionale pentru ca am multe idei si doresc sa le pun in practica. Daca doresti sa fii la curent cu ceea ce voi face in viitor te invit sa vizitezi pagina de facebooksau site-ulunde poti gasi si admira creatiile mele.
EU: Un mesaj pentru cititorii presa in blugi. Mihaela:Eu ma simt fericita atunci cand face ceea ce-mi place si ii sfatuiesc pe toti cei care au un hobby, chiar daca nu-l pot tranforma intr-o afacere sa nu renunte la el, caci altfel se vor pierde pe ei insisi.
EU: Care e procesul? Cat dureaza pana finalizezi un tablou?
Mihaela: Pe langa faptul ca nu voi renunta la aceasta placere de a desena, de a crea forme, de a imbina culori, imi doresc sa acumulez cat mai multe informatii despre tot ce tine de arta, desen si fotografie. In viitorul apropiat vreau sa-mi achizitionez produse profesionale pentru ca am multe idei si doresc sa le pun in practica. Daca doresti sa fii la curent cu ceea ce voi face in viitor te invit sa vizitezi