Uncategorized

Marian Stas: VOI, cei tineri, trebuie sa fiti ROMANIA pe BUNE! VIDEO

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Marian Stas este un nume care, aparent, nu aduce nimic deosebit in prim-plan, dar care aprofundat ca persoana si ca personalitate, descoperi ca Marian Stas este autor a peste 9 carti si 100 articole, este un trainer care a pregatit oameni din bordul unor companii ca Ursus, Unilever, I.S.M.B., Oracle, Softwin, Agentia pentru Strategii Guvernamentale; Raiffeisen Bank; APA NOVA si INTESA SANPAOLO, a coordonat si coordoneaza proiecte ca “LIDERII MILENIULUI TREI”® – Program educaţional în arta de a conduce, oferit tinerilor din România; “ŞCOALA PE BUNE” – proiect de transformare a Şcolii ca sistem în România sau “Student Voice Romania” (2005), iar cele prezentate mai sus sunt doar o “coaja” a activitatii prodigijoase a lui Marian Stas pentru Educatie non-formala. Dar sa lasam randurile sa vorbeasca de la sine…

Reporter:  Ce te-a determinat sa alegi sa fii trainer,speaker,formator?

Marian Stas: Trainer – DA. Formator – DA. Speaker – n-aş spune, in sensul profesional al cuvântului!… Accept invitaţii de a vorbi (nu mai mult de 5-7 minute) dacă apreciez că pot transmite un mesaj relevant (VEZI VIDEO) – altminteri, NU. De ce trainer / formator? Pentru că, în opinia mea, am un cuvânt semnificativ de spus în acest domeniu. Îmi place foarte mult această profesie, şi mă bucur că am contribuit la dezvoltarea ei atât prin formatorii pe care i-am format, cât şi prin modelul original ce descrie performanţa autentică în training,  model pe care l-am pus în circulaţie începând cu 2006. Mai multe informatii legate de modelul cu “Jocul cu margele de sticla”, model inspirat dupa lucrarea lui Herman Hesse, le puteti gasi aici!

Reporter: De ce “Romania pe bune!”!? Ce nu e “pe bune” in prezent in aceasta tara?

Marian Stas: 1. România NU e pe bune pentru că fundamentarea existenţei acestei ţări pe VALORI AUTENTICE lipseşte aproape cu desăvîrşire. Valori ca integritate, încredere, curaj, patriotism, demnitate, competenţă, responsabilitate – asumate în viaţa de zi cu zi a cetăţii? Să fim serioşi! România NU e pe bune pentru că toate subsistemele publice, fără excepţie – iar Educaţia şi Sănătatea sunt primele două exemple pe care le citez aici – pârâie din toate incheieturile, într-o prelungită agonie, an de an, la limita (ne)funcţionării şi a avariei.

2. România NU e pe bune pentru că oamenii ei nu caută mai degrabă decât cum să plece de aici cât mai repede cu putinţă, încotro văd cu ochii, în loc să trăiască firesc într-o ţară normală, pe care să o simtă aproape, care să le folosească şi să le placă.

3. România NU e pe bune pentru că fibra profundă a clasei sale politice este cangrenată malign si  sistematic de incompetenţă şi impostură, omorând perfid bruma de competenţă şi caracter manifestate în insule de performanţă, insule pentru care nu mai ai ochi sa le vezi!

4. România NU e pe bune pentru că este o formă fără fond.

De aceea, ROMÂNIA PE BUNE, adică o Românie care CULTIVĂ VALORI, o ţară care FOLOSEŞTE şi PLACE este o Romanie care incepe cu ŞCOALA PE BUNE!

Reporter: Daca ti s-ar propune o functie de conducere in cadrul aparatului de stat raspunsul tau ar fi afirmativ sau negativ si motiveaza alegerea…

Marian Stas: Acum, răspunsul meu ar fi negativ, insa cu putini ani în urmă răspunsul meu a fost pozitiv, dupa cum se poate vedea in textul publicat în Tribuna Învăţământului, în iulie 2006.

Motivul: contribuţia cea mai semnificativă pe care aş putea-o aduce în proiectul ROMÂNIA PE BUNE nu este dintr-o poziţie în care aş fi numit, ci dintr-o poziţie în care aş fi ales, prin vot. Acum ştiu foarte bine acest lucru.

Reporter: Care crezi ca este cea mai mare problema a sistemului educational din Romania?

Marian Stas: Este defazat istoric. Acum, România îşi începe existenţa ca stat membru al Uniunii Europene, iar Educaţia funcţionează după un model revolut, de tip comunist, profund inadecvat timpului României de azi. In opinia mea, Educaţia este, de departe, proiectul public numărul 1 în România în următorii 10-20 de ani. Miza istorică este succesul sau eşecul României în condiţiile generate de dobândirea, la 1 ianuarie 2007, a statutului de ţară membră a Uniunii Europene, iar focalizarea complexă şi de lungă durată a ţării noastre pe transformarea profundă a Educaţiei pe toate palierele sale, într-o manieră fără precedent până in acest moment – incomparabilă cu oricare dintre schimbările ori corecţiile din zona publică la care suntem martori – reprezintă condiţia critică de succes a noii Românii Europene.

Reporter: Un mesaj pentru tinerii din Romania

Marian Stas: Faceţi ROMÂNIA PE BUNE!


Uncategorized

Anca Toma: LMT m-a invatat nu sa fiu 1 la 10.000 ci sa fac 10.000 sa invete de la mine!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Anca Toma s-a nascut in Curtea de Arges, judet Arges, Romania, pe 15 ianuarie 1993, odata cu “micutul Eminescu”. Aflata sub zodia Capricornului, Anca se considera o fire incapatanata care oscileaza intre vanitate si romantism. Iubeste chimia, joaca basket, se plimba cu bicicleta si rareori mai incearca sa invete sa cante la chitara desi recunoaste ca “nu le are”. “Sunt dependenta de muzica, nu pot trai fara Led Zeppelin si Hendrix si trebuie sa precizez ca sunt de ceva vreme membra in ONG-ul Caltun, membru UNESCO. Recent am trimis un mail si la Crucea Rosie Romana, astept raspunsul”…ne povesteste Anca…Dar sa lasam parfumul ei sa se aseze pe cuvinte…

Reporter: Care au fost motivele care te-au determinat pe tine sa aplici pentru Scoala de Vara Branding Romania Yes, we can!?

Anca: Pai, dupa cum am spus si mai devreme, urasc sa stau degeaba. De fapt, au fost mai multe chestii: vroiam sa vad ce e educatia non-formala, sa ma cunosc mai bine, sa scap pentru ceva timp de acasa, sa cunosc lume (care apropo, a fost o lume minunata).., si parca aveam asa o voce in cap care mi tot spunea :” Hai Anca, baga-te, hai trimite formularu ala azi, anu’ asta misca-ti dosu, hai scrie ceva, hai du-te…” si tot asa. Si, de ce sa nu recunosc, felul in care a fost prezentat programul, pe net, m-a dat pe spate. Stii, eu stau intr-un oras mic, unde nu prea exista educatie non-formala si toate notiunile alea tari, care chiar te ajuta in viata, asa ca m-am bagat. Si nu am regretat.

Reporter: Ce inseamna pentru tine “a fi tanar cu spirit civic”

Anca: Din punctul meu de vedere un “tanar cu spirit civic” inseamna un tanar care se gaseste in raport de 1 la 10.000, dar care face ceva pentru ceilalti oameni, care ajuta fara sa astepte sa primeasca ceva in schimb, care vrea sa darame carul mare prin atitudinea lui si care poate face 10.0o0 de alti tineri sa-l urmeze.  Ca o concluzie, un tanar cu spirit civic este un om in jur de 20 de ani care isi foloseste timpul liber intr-un mod util, ajutandu-i pe ceilalti membrii ai comunitatii, si ajutand comunitatea, fara sa astepte nimic in schimb.

Reporter: Stiu ca la Olanesti ai avut o sesiune in care ai vorbit “cu publicul” timp de 5 minute. Despre ce ai vorbit si ce a insemnat aceasta experienta pentru tine?

Anca: Subiectul meu a fost cel mai putin profund subiect de discurs posibil. Initial vroiam sa vorbesc despre chimie, despre niste straturi de energie, apoi tot despre chimie, dar alt subiect…chiar scrisesem discursul si dintr-o data m-a lovit: oamenii aia vor fi atat de plictisiti incat chimia ar fi ultimul lucru interesant pentru ei. Si daca tot am vorbit despre argumentare in ziua aia, m-am hotarat sa vin cu o idee si sa o motivez. Ideea mea: ia sa mai poarte si baieti fuste. Asa ca discursul meu a fost o insiruire de idei, argumente, in care insistam ca lumea sa scape de prejudecati si, asa cum poarta roz, baietii sa poarte si fusta. Nu era ceva gen” Bai, hai repede, puneti o fusta pe voi!” le aratam si o alta optiune . Ce am invatat? Cand ti un discurs, gandeste-te bine care e subiectul si structureaza-l ca lumea:) pentru ca la final baietii nu au vrut sa poarte fusta:)

Reporter: Daca ai avea posibilitatea sa “levitezi” deasupra generatiei tale, cum ai defini tinerii de azi din Romania?Anca: Pfff…this is a hard one…probabil innebuniti dupa high tech si dupa joint-uri :)) si evolueaza destul de repede. Adica nu doar eu o aud pe maica-mea “ Vai, Anca, nu era asa pe vremea mea…” . Si prea putini se gandesc la viitorul lor. Majoritatea pierd timpul prin baruri all day long si uita sa faca sport. Pe bune, cu sportul e o mare problema.  Cand intreb si eu oamenii “ hai, vii la o bicicleta” ei : “nu, trebuie sa merg la un poker, sunt “in nu stiu care” pub, ma uit la un film” si altele de genul asta.

Reporter: Care e cea mai mare dorinta a ta?

Anca: Jeez…parca vin intrebari din ce in ce mai grele. N-am asa o dorinta….nici nu m-am gandit…A! stai:)) probabil sa conduc un dodge charger din ’70 si sa fie numai al meu. Si sa am un caine husky…dorinte puerile. Normal ca intr-un final mi-as dori si eu sa se schimb lumea asta in bine. Si Romania sa nu mai fie in urma cu toate. Serios acum, daca ar fi sa se termine lumea in 2010, Romania inca ar mai exista…e cu 20 de ani inapoia tuturor. Deci, m-am gandit mai bine, si una din dorintele mele ar fi ca Romania sa fie o tara normala, respectata si cu oameni demni sa o locuiasca. Capisch? Si mai vreau sa fiu “pionul” central in proiectul Romania pe BUNE!

Reporter: Un mesaj pentru colegii tai de clasa care inca nu sunt implicati in activitati de tip ONG

Anca: Oameni buni, nu va implicati in activitati de tip ONG. Nu va implicati ca s-ar putea sa va placa si n-ati mai avea timp sa stati in baruri:)

Bogdan Daradan