„Pulberea de aur a teilor” ar putea fi o metafora pentru nuantele de auriu si portocaliu ale frunzelor de toamna, insa noul volum de versuri al cunoscutei poete Tess Gallagher este mult mai complex de atat, la fel cum aroma si complexitatea unui vin bun sunt imposibil de ghicit sau descris doar privind culoarea vinului din pahar.
Citește în continuare „Un nou volum de versuri servit cu vin”
Ediția din acest an a Festivalului de Creație și Interpretare „Gr.V.Birlic” a început cu două lansări-eveniment pentru orașul Fălticeni, dar și pentru spațiul cultural românesc. Sub atenta îngrijire a editurii EIKON, a fost publicată cartea Birlic de Gaby Michailescu. Volumul este cu atât mai prețios cu cât acest festival propune reamintirea și prețuirea marelui actor plecat din Fălticeni și care a cucerit inima teatrului.
Gaby Michailescu a fost chiar impresarul actorului Gr.V.Birlic și a povestit în carte despre viața de după cortină a actorului. Povestirile sunt însoțite de fotografii și portrete inedite din cariera lui Birlic. Trebuie precizat faptul că volumul a apărut și datorită muncii lui Valentin Ajder (directorul editurii EIKON), care a stat cu Gaby Michailescu și l-a asistat la scrierea propriu-zisă a amintirilor despre Birlic.
Nu vezi ca plutesc deasupra ta?
Arunci cu sageti otravite spre aripile mele,
Imi zambesti cand vezi prabusirea mea.
In balta de sange,ranile mi se adancesc
Apasa pumnalul pe inima,mana infipta in gat.
Eu nu am avut ingeri pazitori,tu ii alungi pe ai tai.
Cuprinsa de liniste,cad de gresia rece,alb impecabil,
Cascada de sange si iubire neimpartasita.
Mainile ce m-au adus pe lumea asta,
Poate am sa le revad,luandu-mi zborul,
Spre singura mea dorinta,ce voi o parasiti.
De ce sunt eu cea cu atata noroc?
Razvan Ţupa s-a născut la Brăila în 1975. Primul său volum a fost publicat în 2001, “Fetiş” şi fost distins cu Premiul naţional pentru poezie „Mihai Eminescu“, la Botoşani, in ianuarie 2002. În 2003, publică “Fetiş – o carte românească a plăcerii” care a făcut obiectul unei a doua ediţii revăzute şi adăugite la Editura Vinea. In 2005 a publicat volumul “Corpuri româneşti” la editura Cartea Romaneasca, iar în 2011 a lansat “Poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti” la Casa de Editură Max Blecher. Răzvan a fost unul dintre fondatorii revistei de poezie Versus-Versum pe care a condus-o ca redactor sef din 2005 pana in 2007. Din 2006 până în 2008 a fost redactor şef al revistei Cuvântul. Până acum a participat la festivaluri, ateliere si lecturi de poezie în Bucuresti, Constanta, Timisoara, Cluj Napoca, Sibiu, Buzau, Chisinau si în străinătate (Banska Stiavnica, Berlin, Bratislava, New York, Paris, Praga, Roma, Tel Aviv). Între 2005 si 2010 a organizat întâlnirile Poeticile cotidianului, iar din septembrie 2010 a lansat Atelierelationale, un proiect de încurajare a interacţiunii poetice pornind de la formularea unor principii de poetică relaţională.
Discutam recent şi dezbăteam aprins cu un bun prieten de-al meu pe tema vieţii, a finalului vieţii, a divinităţii şi a logicii morale. Dezbaterea a ţinut până târziu în noapte şi s-a lăsat cu comenturi la o ştire care nu ţine neapărat de specificitatea acestui blog. DETALII AICI
Ideea e că în toiul dezbaterii am avut o revelaţie şi mi-am dat seama că eu privesc viaţa ca pe o poezie, cu versuri in rimă imperecheată sau încrucişată, cu versuri albe sau gri, cu rânduri mai lungi sau mai scurte, cu momente mai vesele sau mai triste. Ideea de a crea prin cuvinte mi se pare cea mai mare forţă a gândirii umane pentru că orice cuvânt rostit acum se va păstrat pentru eternitate, iar cuvintele nerostite azi, vor fi rostite de alţii mâine.
Îmi dau seama de puterea care îmi zace în mâini scriind aici diverse lucruri concrete sau mai puţin concrete. De exemplu, dacă ar fi acest post o poezie ar suna cam asa: Ce ar fi daca ar fi un cuvant fara cuvinte? Un cuvant fara litere? Un text fara semne de punctuatie, un text fara semantica, gramatica, morfologie si sintaxa? Fara punct, virgula, acolada, semne de intrebare si exclamare? Intotdeauna am fost un revoltat si am detestat gramatica inca din frageda copilarie…Cel mai mult detestam momentele cand profa de romana din generala trecea de la ora de literatura la ora de gramatica pe aceleasi texte pe care eu le visam in felul meu…Cum sa imi ceara sa impart geniul lui Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea mea tainele ce le-ntalnesc in calea mea in propozitii atributive si circumstantiale? Ce sunt ineptiile astea? E ca si cand, in loc sa visezi la geniul lui Brâncuşi din lucrarea Coloana Infinitului, tu te apuci sa o demolezi si sa cercetezi structura ei de piatra sa vezi cat nisip, pietris, ciment are in compoziţie? Nu e o prostie!?
Cel puţin eu asta cred şi simt, si daca uneori, imi scapa anumite ,,greseli” in posturile mele se intampla asta pentru ca mie imi pasa mai mult de ideea textului si de realitatea subliminala din spatele cuvintelor decat de structura si alte elemente concrete…Asta sunt eu..UN POET INTR-O ETERNA POEZIE
By: Bogdan DĂRĂDAN
ps: pentru iubitorii de muzica rock de vreme veche….o piesa de aur din punctul meu de vedere al celor de la U2….STRAZILE FARA NUME….piesa care ma face sa ma gandesc la poeziile fara versuri….si la viata fara reguli:)
