Visez sa visez,
Dar nu apuc decat sa ma trezesc cand visez ca visez…
Nu pot dormi, dar nici nu pot trai…
Pentru ca de multe ori visez fara sa stiu ca visez…
Ma trezesc langa mine si nu ma recunosc
Ma miros, ma vad, ma aud dar nu ma inteleg
Ca si cand m-as privi intr-o oglinda fara oglinda
Ca si cand mi-as privi eu-l intr-un ochi de balta
Secat de apa si plin de eter…
Ca si cand imi urmaresc reflectia pierduta
Fara sa fie reflectata de nimic…
Sunt clipe cand nu stiu ce si cine mai sunt,
Cine si ce mai vreau,
De ce si unde mai sunt…
Anii, clipele, zilele, orele, minutele, secundele se scurg
atat de relativ incat nu mai stiu daca un minut nu cumva e o zi
Iar o ora devine subit o luna, o saptamana sau un an…
Ma caut de o vesnicie pe mine,
Desi vesnicia nu dureaza decat de 3-5-7 ani…
Sunt eu si nu sunt eu
Imi vorbesc mie si ma confesez mie
Dar nu vorbesc despre mine
Vreau sa imi gasesc alter-ego-ul
Dar e atat de ratacit ca nici el nu mai stie cine e…
Si nici eu…
Respira usor suflet al meu…
Cineva de aici