Uncategorized

Reflectia mea…din Oglinda…Cine suntem cand ne cautam pe noi…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

M-am trezit. M-am uitat la ceas: 7:00 a.m. Buimaca si obosita de atatea cosmaruri, m-am spalat pe fata si am ridicat privirea spre oglinda din coltul camerei. Acolo am intrezarit un chip inocent, iar machiajul facut cu o seara inainte, se prelingea pe langa ochii tristi si incercanati. Dar oare ce se ascunde in spatele chipului din oglinda!? Dintr-o data am avut o revelatie si am decis sa incerc sa ma cunosc pe mine mai bine doar privind la acea oglinda…“HEI, TU…TU de colo, TU din spatele oglinzii. Ma auzi!? Poti vorbi cu MINE!?” Nu stiam daca inca dorm sau visez…dar vocea m-a surprins, surprinzator, in mod placut…Nu m-am panicat, nu m-am speriat si am raspuns: “DE CE ma trezesti din visare!?”…

Acum, daca tot m-ai trezit, TU, chip rebel din oglinda vreau sa te cunosc!

E simplu raspunsul. Daca inchizi ochii vei observa ca in spatele “acestei fetese ascunde un copil cu responsabilitati de adult, comportament de adolescent si gandire de om batran. Un copil c

Daca zici ca ma stii atat de bine, care sunt slabiciunile pe care le ascund?

In primul rand frica de oameni, frica de ceea ce acestia ascund in spatele tiparelor lor de roboti.  Vezi tu, unii oameni nu au trecut inca de perioada in care ii alergau “mamutii”. Prin urmare, ei au ramas blocati la conceptul de ginta patriarhala si prin urmare, pentru ei sunt mai importante masinile, banii, averile, cu care sa se laude si sa-si decoreze pesterile. In concluzie,  ajung sa nu le mai pese de cei din jur si ajung sa-i raneasca si sa-i calce pe altii in picioare pentru a-si atinge scopurile.

TU nu ai face orice pentru a ajunge la SCOPUL tau?

NU, nu m-as dezumaniza pentru a ajunge acolo unde imi doresc. Pentru mine conteaza ceea ce simt ceilalti si nu-mi place sa fac oamenii sa sufere desi, de multe ori, multi dintre ei merita.

Parerea celorlalti te poate influenta?

Nu ma intereseaza parerea altora si nu o sa ma abat de la drumul pe care am pornit. Chiar daca toti spun ca e un drum gresit, eu o sa-l urmez, pentru ca e DRUMUL MEU si in viata mai bine aleg sa fac eu primii pasi in padure decat sa bat aceleasi carari batute de altii.

Piedicile nu te abat de la drum?

Nu, pentru ca in copilarie am fost subestimata de cei din jurul meu. Asta m-a ambitionat sa demonstrez ca nu-i asa cum m-au crezut. Ca acel copil care se ascunde in spatele unor hanorace largi si a unor blugi evazati, nu e atat de slab pe cat pare. Asta m-a ambitionat sa le arat ca nu e asa, si m-a facut sa depasesc toate problemele. Uneori a fost mai usor, alteori a fost mai greu. Dar cu toate aceste inconveniente am avut grija sa cad mereu in picioare si sa raman asa.

Presupun ca ti-e greu…

Da, e foarte greu ca in interiorul tau sa fie furtuna, iar tu sa afisezi un calm molipsitor. Sunt momente in care as vrea sa tip, sa spun tot ce am pe suflet, dar rautatea din jur ma opreste. Tin cu dintii sa ascund cand ma sensibilizeaza unele lucruri sau cuvinte. Plang rar pentru ca lacrimile nu mai mai ajuta, nu mai descarca…

Dar ce te poate descarca?

Ma descarca o plimbare in natura, doar eu si muzica de la casti unde se aude un pian in surdina, iar vantul si ploaia sa-mi mangaie obrazul. Asta ma linisteste si ma face sa revin cu forte proaspete.

Cu iubirea cum stai?

Iubirea nu a fost un lucru important pentru mine, in trecut nu m-am gandit la iubire, nu era timpul, am pus mereu mii de alte lucruri in fata ei, iar azi, chiar daca am mai detronat din celelalte, iubirea nu ocupa inca un loc prioritar pentru mine.  Zambetul acela care se afiseaza inconstient cand auzi un nume este surprinzator de placut dar eu inca n-am experimentat senzatia. Sentimentul de atasare sentimentala este frumos, foarte frumos, dar pentru mine, momentan este si o mare bataie de cap pentru ca nu sunt obisnuita, e ceva nou, e un taram necunoscut in care imi e teama si pasesc cu frica.

Cum te simti sa fii independenta, sa NU stai cu parintii?

Chiar daca simt ca am luat totul in propriile maini, ma descurc foarte bine fara ei, dar recunosc ca e ingrozitor cand ma gandesc ca in urma cu ceva timp ma astepta cineva acasa. Atunci cand intru in apartament si vezi ca nu-i nimeni, ca trebuie sa faci totul singur si realizezi ca nu-i mai ai in preajma pe parinti, ca sunt atat de departe de tine, esti macinat de un sentiment cumplit.

Crezi ca o sa reusesti tot ce ti-ai propus?

DA, o sa reusesc. Pot sa fac tot ce am in cap, daca vreau cu adevarat asta. Nu mai am timp de discutii, trebuie sa ma mobilizez, datoria ma cheama, trebuie sa merg la scoala.

E ok. Poti sa te duci. Am aflat ceea ce doream despre tine, dar mai avem de discutat. Iti voi dezvalui pe parcurs, viitorul e inca in ceata, nu-l putem controla. Mai cheama-ma cand vrei sa vorbesti cu o persoana inteligenta….

Si asa a fost…Asa m-am regasit pe mine cu adevarat, intr-o oglinda…Am aflat ce se ascunde in spatele imaginii pe care o vad zilnic si totusi am uneori impresia ca imi este straina, Dar cu toate acestea stiu cine sunt si asta conteaza. Parerea despre mine si stima de sine nu o va putea schimba nimeni si nimic.

BY MADALINA ACHIM