Idei cu emotii

Last day of sleep…Jurnalul unui somnambul

Our Score
Our Reader Score
[Total: 1 Average: 5]

Dupa scena tulburatoare cu oglinda din baie, am fost nevoit sa-i povestesc absolut tot Anei si spre uimirea mea, a reactionat foarte bine. Au trecut trei zile de la ultimul incident, trei zile in care profitand de liniste am intrat intr-un tratament impus de catre ea. Exercitii fizice in fiecare zi menite sa ma relaxeze, la fel si ceaiuri din ierburi si somnifere care sa ma tintuiasca de pat. Ba chiar am iesit si din casa, pentru prima data dupa o perioada lunga petrecuta in acea casa blestemata.

Relatia dintre mine si Ana se consolida, afectiunea pe care o primea o ajuta enorm in tratarea problemei ei, boala dezvoltandu-se pe plan nervos. Aceste trei zile fusesera cu adevarat minunate, insa acel mesaj scris pe oglinda inca imi dadea batai de cap. Nu reuseam sa descifrez mesajul. Ce urma sa se intample? Ce razbunare, sunt o victima, nu caut razbunare…

Continue reading “Last day of sleep…Jurnalul unui somnambul”

Uncategorized

EU VS LUMEA, LUMEA VS…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Au trecut ani, discutam in van. Sunt plictisit, sictirit, dezgustat si astept un semn cat de mic, aminteste-mi cat de mult ma urasti, te rog aminteste-mi. Nopti intregi trudesc sa-ti fac pe plac, ma obligi, ma ameninti cu pierzania si nu incetezi sa ma umilesti. Sunt dezamagit. Cati ca mine vei mai calca in picioare pana ce iti vei atinge scopul, cati? Daca ti cont, ia in seama ca mai sunt ca mine, ne intalnim des la cafea si ne destainuim unul altuia, victime sigure incarcerate fara scapare. Printre zabrelele coltilor tai, urlam, zbieram si nimic. Cunosti multi, dar si eu contez, exist si tind sa simt asta cu toata fiinta apeland la cei ca mine, noi a caror suflete inca asteapta o permisie. Obisnuiam sa iubesc, dar m-ai facut sa uit. Obisnuiam sa zambesc, acum figura-mi cenusie innabuse orice desfatare umana. Sunt rece si nu incetez sa traversez cinic fiecare clipa in culori. Obisnuiam sa sfaram paine randunicilor dimineata la cafea, acum, pana si ele isi feresc ciocul de ce las in urma mea. Nu mai sunt un exemplu, doar umbra unei umbre ce o vezi furisandu-se dupa pereti inalti, ridicati tot de tine. Cat crezi ca pot duce pe aceste doua membre ostenite sclave poftelor tale. Satul imi este numele de botez, poate ca asta este finalul, ne cunoastem de mult, dar amandoi stiam sfarsitul inca de dinainte sa se intample. M-ai tinut departe de familie, prieteni doar de lichior nu, imi sopteai sa inghit pana si ultima picatura doar de va palii durerea pe care tot tu mi-o provocai. Vei sapa singur gropile altora ca mine, eu merg mai departe, radacinile nu inceteaza sa ma cheme, poate ca dupa atatia ani ceva din ramasitele mele vor face diferenta. Am tras draperiile, am luat ceainicul de pe foc, am strans rufele de pe sarma, doar stii cat il enerveaza pe administrator, ti-am facut patul si am lasat banii de chirie pe masa, in bucatarie, ca in fiecare Marti a lunii. Plecat m-am vrut, asa ca, sa ne auzim cu bine.

Scrisoare catre “Societate”  de Lungu Cosmin Andrei