De ce nu am scris si eu despre decesul lui Adrian Paunescu!? O intrebare fireasca pe care, probabil, si-au pus-o cativa dintre voi…Nu am scris pentru ca nu am vrut sa intru si eu in tagma celor multi ce vaneaza decesele de vedete pentru 10-15.000 de vizite in plus sau pentru un rating de 3.5 la TV….Nu am scris nici despre inmormantare pentru ca Adrian Paunescu va pastra mereu vie in mine amintirea sa, pentru ca Adrian Paunescu a creat „jumatate” din presa in blugi, pentru ca „presainblugi” nu e altceva decat un produs al unei alte generatii in blugi, al unei alte generatii de tineri…Despre generatia in blugi am aflat inca de pe bancile facultatii cand lucram la Argesul in Blugi si am inteles de la Mihai Golescu, directorul ziarului, cat de mult a insemnat Paunescu pentru tinerii de atunci…De ce scriu acum!? Pentru ca am primit pe mail ceva intitulat ca fiind – Ultima poezie a lui Adrian Paunescu…Adio maestre, mentor al generatiei in blugi…
Eu
recunosc ca am facut greseala
De a slavi prea mult conducatorul
Facandu-i ode si-ndemnand chiar sala (sa cante):
Partidul, Ceausescu si Poporul.
Dar nu uitati ca tot eu sunt cel care
L-am criticat si-am insuflat dorinta
De libertate, bunastare si schimbare
Subtil, necenzurandu-mi constiinta.
Am facut si mult bine-n stanga-n dreapta
Atat cat s-a putut, fara sa-mi pese
Periclitandu-mi starea, familia si casa
Dar toate s-au uitat si-s fapte sterse.
De-aceea spun ca ultima dorinta
Sa ma iertati de v-am gresit vreodata
Si-mi fac adanc proces de constiinta
Caci nu e om pe lume fara pata.
As vrea ca sa raman in mintea voastra
Doar un poet ce si-a iubit mult tara
Ce a descoperit si slefuit talente
Ce-au scormonit prin inimi cu chitara.
Trecutul mi-l asum si nu mi-e teama
Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o sa-mi fie
Nu m-am dezis de clasa proletara
Si am simtit ca am o datorie,
De a starni in mintea tuturora
Si mai ales in suflete de tineri
Ca nu suntem o tara oarecare
Si-avem destin maret si vom fi liberi.
Cand noi cantam in salile- arhipline
Si recitam pe voci de milioane
Visam la Marea noastra Romanie
Si va-ndemnam: Treceti batalioane!
Un dor as mai fi-avut, dar ce pacat
Ca n-am putut opri din cale vremea
Sa vad autostrada prin Carpati
Din Chisinau-Arad cu via Tebea
Sunt unii care ma lovesc si-acuma
Cand m-am urcat la ceruri, ce oroare!
Cuvinte grele-arunca, nesimtire
Si toti vor ca sa cada in picioare
Eu va privesc de-aici de sus, cu mila
As vrea sa fiti mai buni dar nu se poate
Se rasuceste Stefan in morminte
De-atata ura, pizma, nedreptate.
Imi este jena, sila..chiar ma bucur
Ca am plecat de-acolo, dar ma doare
Cand vad valori, talente, caractere
Ce-si fac familiile peste hotare.
Ce sa va spun, romanii mei de bine
Ce- aveti sfiala, bun simt si onoare
Poporul nostru-i cel mai bun din lume! (Sa tineti minte)
Nu lasati tara calcata in picioare.
Nu plecati capul, tine-ti pieptu-n fata
Cu fruntea sus, sa n-o coboare nimeni
Sa va claditi cu totii alta viata
Mesaj catre romani de pretutindeni!
Sa iei aminte tara mea de suflet
Ia atitudine si da raul afara
Unde s-a dus
Granarul Europei
Banala tara-industrial-agrara.
Sa iei aminte tara mea de glorii
Cu patima iti spun din nefiinta
Cladeste-ti viitorul pe trei sfinte
Pe munca, educatie, credinta.
In timp ce va imbarbatez de-aicea
Din ceruri si din sfere tutelare
Vad iarasi vorbe grele prin ziare
Pe forumuri, pe la televizoare.
N-am omorat pe nimeni niciodata
Nici cand murim nu ni se mai da pace
La toti gasiti cusururi si reprosuri
Nu mai lasati pe nimeni sa se-mpace.
Nu-mi sta in caracter dar ma doboara
Limbaju-ascuns al poeziei mele
Baga-mi-as p–a sa imi bag de tara
Cu oameni falsi si plina de lichele.
.ultima poezie scrisa in agonie de Adrian Paunescu
TE SALUT GENERATIE IN BLUGI…