Uncategorized

Acel moment cand vrei sa ai o coasa motorizata mai buna

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Probabil cunoasteti cu totii acel “#” – #momentulala, folosit ca sa evidentiezi lucruri fabuloase, senzationale, interesante, captivante, haioase, moralizatoare si asa mai departe.

makita-rbc413u-motocoasa-in-2t-27307 ruris-dac-210-fir-si-cutit-motocoasa-de-umar-27167

De data asta insa nu-l folosesc ca sa ma binedispun. Am vazut recent filmul GOOSEbumps si mi-a lasat un gust amar. Nu e o drama de razboi, o poveste de dragoste tragica, un thriller cu mesaj, un horror extrem de horror, un film bazat pe fapte reale, e un film. Dar ideea lui m-a vrajit, mai corect m-a pus pe ganduri.

Continue reading “Acel moment cand vrei sa ai o coasa motorizata mai buna”

Uncategorized

Randuri catre Eter, poate va intelege

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Our Score

rp_cropped-fantasy-world-wide-wallpaper-518843.jpg

A venit 2017. Deja stiti asta. De ce am ales sa scriu un articol despre 2017 si nu un articol despre ce am facut/n-am facut in 2016? Dintr-un motiv destul de simplu. M-am bucurat cand am citit pe wall-ul de facebook al lui Dan Chisu o idee care m-a ajutat sa vad lucrurile dintr-o alta perspectiva, mult mai pragmatica si mai clara. Dan Chisu spunea “365 de zile vechi…vin 365 de zile noi. Sa fac analiza celor vechi, e ca si cum as face o autopsie si autopsia se face doar la morti, deci nu ma intereseaza. Sa sper la ceva bun de la cele noi mi se pare ca ma complac lenes, asteptand sa se intample…” – 31.12.2016

Si mai vin cu completare. Am decis sa vorbesc despre cele ce urmeaza la timpul prezent perpetuu. Practic, o sa vorbesc despre “rezolutiile 2017” atunci cand deja sunt in punctul de a se realiza instant. Vreau in acest an sa scriu mai multa poezie, mai multe versuri, simt sa fac o cura cu emotii si cuvinte in rima alba, imperecheata, incrucisata, si… prin urmare, primul post va fi o poezie, o colectie de litere, idei si versuri

Continue reading “Randuri catre Eter, poate va intelege”

Uncategorized

Si unde gasesc si eu ceva bun si simplu?

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Our Score

– Didascalie lirica –

Pentru ca muzica e o arta, si muzica se naste din versuri iar versurile sunt semintele intrinseci ale poeziei…Si sunt bune si simple, mereu!

Si unde gasesc si eu ceva bun si simplu?

un strop de ceva bun si simplu, pentru mine, pentru linistea mea…!?

Poate la concertul Proconsul din 7 octombrie?

Daca nu acolo, atunci unde?

Daca nu pe 7 octombrie, atunci cand?

Continue reading “Si unde gasesc si eu ceva bun si simplu?”

Uncategorized

TIMP in Timp

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Viata e ca un joc alambicat de emotii, trairi,

de parca insasi amprenta Universului se contureaza in noi, intrinsec.

Avem galaxii de indoieli, planete de solitudine,

asteroizi de ganduri, gauri negre melancolice,

atomi de orice din nimic,

eter prin vene si deasupra a tot

este TIMPUL.

Pasesc spre Timp, in timp,

au trecut clipe, ore, zile si inca sunt fascinat de prima litera,

prima litera a TIMPULUI…

Time in engleza…

Am ajuns intr-un punct in care nu mai caut,

nu mai vreau experiente frugale,

nu mai vreau sa ma prefac ca sunt tinta lui Cupidon,

ca 14 februarie e vreo mare smecherie de marketing…

Si, in punctul asta de autosuficienta,

cand credeam ca am cunoscut majoritatea pattern-urilor temporale,

cand credeam ca le-am vazut pe toate,

si am gustat din toate,

acum, mai mult ca niciodata,

sunt prizonier in Timp.

Momentan sunt agata de prima litera,

prin emotii, cuvinte spuse, nespuse,

necuvinte, emotii, senzatii,

dar sunt acolo…

Nu stiu a cata litera in alfabet este, nu caut sa numar

dar n-are numar…E o amprenta

Si atunci cand o ating, cu degetele, cu privirea,

cand o conturez prin cuvinte, din cuvinte

TIMPUL se estompeaza, dispare, ramane doar urma unei litere,

unei litere cu forma de cruce ca o aliteratie a expresiei simplitatii,

ca un copac al vietii din mitologia nordica,

ca o runa ratacita si misterioasa…

Dar e acolo, undeva…

Nu stiu cum va arata TIMPUL maine, intr-un viitor intrinsec sau extrinsec,

dar atunci cand am prima litera din Timp in brate,

pe buze, in minte, in ochi,

secundele se topesc, orele se lichefiaza si ramane doar un amalgam atemporal…

TIMP in Timp…Atat!

Uncategorized

Manifest anti-haos pro-Revolutie!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Un cititor fidel, Omul din Atlantiss, ne-a trimis pe adresa redactiei cateva randuri…Lectura reflexiva!

“”Ultimul stinge lumina…nu am crezut niciodata  ca poate suna atat de…ciudat.

Privesc neputincios la piesa ieftina ce ruleaza parca din ce in ce mai apasator pentru sufletul meu.Am obosit sa fiu lovit zi de zi de aroganta unei clase mafiote ce guverneaza tara de peste 20 de ani.Aripile imi sunt frante;sufletul imi este doborat de imaginea blonda…de toacele statului mafiot de azi.

Ce usor  ne cereti noua sa induram,sa rabdam,sa credem…de ce?voi cine sunteti?

Zi de zi aceleasi cuvinte ucigase imbracate in fraze ce nu exprima nimic…zi de zi aceleasi figuri,prafuite sau nu,dar toate gaunoase in interior,ne coplesesc cu incompetenta lor mai mult sau mai putin damboviteana

Un ocean in plina furtuna e placut ochiului daca-i privit de sus dar va rog acum pe voi,pe voi  cei care va umpleti timpul cu nenorocirea destinelor noastre,sa coborati…coborati in strada!Haideti la un exercitiu de imagine!Strada nu-i facuta numai pentru coloanele voastre oficiale…e locul unde destinele noastre incep si se sfarsesc.

M-am saturat de voi…m-am saturat de lipsa mea de reactie …nici sa mor nu am curajul…dar poate intr-o zi o sa am…o sa am curajul sa ma cred Vlad Tepes…si poate vom fi  milioane de tepesi pe strazi…sa vedeti atunci!

Ce  a-ti facut din Tara Mea nu-mi provoaca acum decat sentimente de dezgust,lehamite si multa,multa ura…

Da !A-ti citit bine!URA…doar URA!

Imi luati mie zambetul doar pentru ca voi nu mai stiti sa zambiti?

Cum pot sa simt altceva cand voi imi interziceti si sa visez?!

Am fost invatat sa intorc si celalalt obraz,ca de altfel toti romanii,dar nu mai vreau…imi doresc enorm sa va plesnesc,pe fiecare dintre voi  cei care zilnic imi inundati spiritul!Vreau sa va fac sa suferiti la fel ca  noi…vreau sa traiti drama noastra odata…de doua ori…de o mie de ori si tot nu ar fi de ajuns.

M-am saturat de deontologi,de cenzura morala,de cenzura impusa de educatia primita …vreau sa simtiti tot ceea ce eu simt acum…vreau sa suferiti…vreau sa plecati…vreau o lume fara voi…sau poate trebuie sa creem alta lume alta lume !

Totusi va felicit…aproape m-ati invins…ne-ati invins…nu stiu daca mai pot sa fac ceva,nici macar sa continui aceste randuri.Im doresc ca cineva,oricine sa o faca –sa continue strigatul acesta de disperare.Cel sau cei care o vor face le multumesc…Imi doresc ca maine,cand ma trezesc sa descopar ca cineva a avut curajul …curajul nu sa emigreze…curajul sa schimbe ceva!orice…doar sa schimbe…asa nu se mai poate!Somn usor si vise placute dragi romani…s-ar putea sa fie ultima noastra noapte!“”

Omul din Atlantiss

Uncategorized

Negatie intrinseca

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Nuthe-negation

Afronturi sonore rostogolite în foruri de piatră…

mi-e dulce căderea

Iar colbul mi-e acum giulgiu sur

Ce-mi împământeneşte chipul altă dată frumos.

Nu, nu e declin,

Ci-i cuvântarea tânărului rabin la cap de copil.

Nu, nu sunt umil,

De-am ales să mă desprind,

Să beau cucută în loc de vin,

Să năzui la a nu mai fi viu.

By: Diana Bone

Uncategorized

Tristă si…o revoltă

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

abstractTotul a continuat ritualiceste, cu o cina singur, pe un scaun tare spijinindu-mi coatele de o masa ce imita kitch’ul. Apoi trupul mi l-am asezat in pat. Am plecat departe. Dimineata a fost iute dusata, imbracata si agata pe umar cu o geanta plina cu foi. Drumul a decurs plin de vise si sperante spre scoala. Umanul banalizat este pretutindeni. Acum astept. Astept sa invat; defapt imi manifest compasiunea pentru o tanara profesoara care nu are cui sa ii preda cursul sau. O ascult cu placere si imi manifest interesul intr-o maniera total dezinteresata. In toiul noptii fara de somn, am vizitat lumi, am auzit povesti. Noaptea mi-a citit. Au fost atatea alte vieti in cateva ore pamantesti, totul s-a sfarsit concluzionand: unde este ciudatul si neabatutul prestigiu al saraciei? Cand esti student nu poti; esti doar student. Ironia imi pateaza cerneala. Unde este cultul saraciei? Cand privesti individual spre mine, ironia dispare; nu poti, este imposibil, este cert ca nu poti si nu ai cum. Dar vrei si astepti, aspiri. Privind in ansamblu amestecand si restul in ecuatia intunecata a privirii mele, ei pot si vor. Eu doar vreau. Astept. Consum prea mult.

Poate am prea multa luxuri: acela de a trai, a studia si a consuma hrana.

Nu mai am sens. Nefericirea, omniprezenta, tristetea, adevarul, eu, lipsa si ceea ce ma inconjoara direct intr-o dependenta se contureaza in agonie. -Nici nu pot sa dorm, nici nu pot sa schimb, nici nu mai vreau…ceea ce inseamna ca sunt inutil- …si ce bland sunt cu mine. Cate nevoi simt, si cate dorinte peste toate aceste nevoi… pentru mine sunt multe sunt multe, sunt luxuri, altfel vazute se pot numii primiordiale, necesare vietii. Nu. Asta nu este o problema. Singur si sigurul; dar singur.

Pasi au un singur traseu: casa, bulevardul, scoala si chiar: scoala, bulevardul, casa.

Batran fara vreme. Fiul mai batran ca tatal. Renunt la de ce. Accept. Unde este eternul acum? Unde e? Unde e? Unde e? Ma trezeste tot ce nu tine cu mine, ma trezeste totul. Mi se plimba un gust amar pe buze.

-nimic nu tine cu mine- Nici macar aceasta sticla de care am avut grija sa o umplu si acum…nu vrea sa-mi stearga gustul amar de pe buze.

revoltInaltimea e mare. Ma ridic revoltat din patul meu ce seamana indeaproape cu un sicriu, fac 2 pasi si ma opresc: pe oare sunt eu revoltat? Oricum nimanui nu-i pasa! Sa fiu oare revoltat pe mine? Incepe ca si mie sa nu-mi pese de mine. Cui ii pasa ca dorm in sicriu? Cui ii pasa ca nu traiesc? Nici macar mie.

Cu pasii mici ma indrept spre baie sa imi spal amarul de pe buze; apa…rece, amara, ostila;

Renunt. Renunt la a-mi sterge gustul amar: mi se umfla gingiile. Imi pierd timpul prin tehnologii. fii cu revolta in piept.

-si ce inaltime- Un colt de pat ma lasa ma spijin de el, asa cum imi sprijin pixul de aceasta foaie galbena ce ma tolereaza sa o mazgalesc cu nefericire.

s-a intunecat aerul.

De ce nu am curajul sa fac mai mult, sa ma revolt, sa plec? Ar fii fost ideal si pot. Dar poate teama de a nu inceoe din alt loc ma face sa dispar…Nimic nu tine cu mine; Aud bestiile acum…Cand ai dreptate, sti ca nu e bine ca mereu sa ai dreptate, caci atunci realizezi ca te-ai aflat in puncte de maxim si nu poti sa mai depasesti. Sa nu spui. E mai bine sa minti, ca sa revin la alta scriere cu alte versificatii. Alcoolul imi retrieste gandurile, viata si amitirile si rearanjaza. Unii au fost invatati sa creada, altii spera. Cei care nu accepta sunt razvratiti. Sunt malitiosi. Muzica e trista, versurile…imbalsamate in sange si discutii. Renume si nimic. Doar vorbe. Minciuni si pornografie. Nu mai simt. Eu nu mai am scapare. Alerg cantece pentru trairi. Am iubit. Alerg cantece pentru putere si glas.

By: Cineva diferit…suflet experimental

Uncategorized

Cugateri adânci prin mine

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

abstract-art“ Da”, mi-am zis… odata. E o deviza de care nu vrem sa auzim… sau poate e o lume prea larga. Pot sa pasesc intr-un alt strat, intr-o alta sfera, dar imi trebuie curajul… “dar ce”… ? Mi-am spus odata… incurc un drum ce nu are o destinatie si pot sa stau in fata unui urs de jucarie. Asta e curajul meu de pe o fata a unui zar ce se roteste singur cu ajutorul tau. Cine esti tu? Nu stiu inca… ma pierd in literele unei intrebari prea simple, sau poate in rebusul propriei mele minti.Vad culorile zilei si ale noptii dar nu pot tine pasul la o numaratoare simpla. O lume? M-am intrebat… ? Da… mi-am si raspuns… o lume in care nu pot sa joc singura si nu pot sa trag de o funie invizibila. Ma adapostesc intr-o cochilie de albina sa fug de animalele fioroase ce sunt impietrite. Cred in tot, dar mai putin in secretele unui fluture ce-mi bate la fereastra in fiecare noapte alba pentru a ma convinge de ceva. Da, acum am pornit… unde… ? Intr-o calatorie. Nu pot sa-ti prezint personajele ce joaca pe scena lumii dar pot sa ma uit prin tot nimicul si sa vad ceva. Sunt personaje diversificate, pesonaje nule[…]. Imi scald mai intai picioarele intr-un nisip mult prea cald si mi se face frig. Vad oameni si miraje, vad animale si am inchipuiri… “Sunt in desert”, mi-am zis, dar cum am ajuns aici cand nu am mentionat destinatia… Vroiam sa vad un iceberg si am dat de asta. Nu cred ca am stiut de acest mecanism… Dar acum stiu. Fiecare lucru are un opus… Acum am ajuns aici pentru ca nu am stiut, cum sa zic, cum sa gandesc. Mi se parea atat de simplu sa fac primul pas dar sa nu ma uit la scara. Acum am ajuns aici si nu pot sa ma intorc e o calatorie ce am facut-o cu ochii inchisi, am avut o certitudine neinfranta asa cum cred ca din negru pot sa fac verde, cu o picatura de galben. Din nimic am vrut sa incerc asta… Cu nimic am inceput. Credeam ca pot sa calatoresc cu ochii inchisi, in timp ce ma joc cu o bila ce seamana cu un patrat. Am mers si am mers… Am mers atat si nu sunt obosita. Dintr-un moment de neatentie ma ciocnesc cu cineva… Era destinul sau cam asa mi-a zis, cand mi s-a prezentat. Ce-mi pasa mie mi-am zis eu, de ce m-ar interesa sa stiu cine e… Sau poate asteptam demult sa-l intalnesc si imi este teama. O sa ma invart in jurul lui, ca o planeta ce isi asteapta randul la o mutare pe o tabla de sah. Puteam sa aflu totul intr-un singur minut, dar nu… nu am vrut asta, imi place atractia.

By:  Simina Adamescu