Fără categorie

Absurdul ne-cuvintelor…

Timport, Tu, psi, eu eu nu port nimic de import…Nu accept date din calendar meschine ca sa-mi fie pavaza de sarbatori…Sunt ca un semnervos pentru ca nu inteleg unde am gresit din nou…de ce n-am putut sa ma opresc la timp…ca un bulimic care infuleca bolnav din clipe ipocrite pana plesneste si face implozie in nebunia lui din dorinta de a acoperi golul din el cu emotii, sentimente, stari…Par un simbolid inert, spart si calcat in picioare…ascuns de un destin crud intr-o tufisura plina de coltii unor deceptii amare…

presimt ca un presalt in golul din mine m-ar ajuta sa evadez din starea mea eliterna de bolnav de iubire incurabil…SUNT un graunte uscat de nisipet…nici macar urma unei umbre de apa nu-mi mai mangaie peretii zgariati de suflet…ce goale sunt cuvintele…a murit muza mea intr-un apel anonim…#31#…codul inchisorii mele…doar asa am putut sa-i mai aud vocea falsa si ipocrita…

becluza din mintea mea a facut un cursalt spre tenebrele intunericului…

totul in mine e afisurat si ciobit…prafuit si infect…

macarieni ciudatini devoreaza din praful lasat de mine…sau ce a mai ramas din iluzia eu-ului meu…

un clip care reda exact ce si cum sunt…privesc ecranul de 2 inchi dintr-un telefon, privesc la un medalion ruginit ascuns printre cirese rancede si mucegaite…si ma transform in eter prafuit…un ecou spart in unde…