Atelier de Idei, Divertisment, Idei cu emotii, Tineri

Hotel Restaurant Paraul Rece, construit in domnia Reginei Maria, oaza ta de liniste

Our Score
Our Reader Score
[Total: 1 Average: 5]

Hotel Paraul Rece** a fost complet renovat in 2010 si pune la dispozitia oaspetilor sai 60 locuri de cazare, structurate in 26 camere cu un design modern, ce imbina in mod armonios eleganta cu intimitatea. Restaurantul Paraul Rece*** propriu cu specific romanesc poate gazdui pana la 60 de persoane.

Centrul de Conferinte este un spatiu generos de 60mp, va fi dat in folosinta din ianuarie 2019 si va fi complet dotat si utilat pentru traininguri, conferinte, intalniri de afaceri, cocktailuri, teambuildinguri si petreceri private.

This slideshow requires JavaScript.

Continue reading “Hotel Restaurant Paraul Rece, construit in domnia Reginei Maria, oaza ta de liniste”

Atelier de Idei

Din prezent despre trecut…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

PROVOCARE!

Va provoc la lectura! O lectura a prezentului despre trecut.  Cartea se numeste “Sperante pe cartela” si prezinta povestea a patru tineri din Mediascare au avut curajul sa se ridice impotriva regimului condus de Nicolae Ceausescu. Curaj care i-a dus direct in atentia Securitatii, fiind anchetati sub acuzatia de propaganda si actiuni impotriva oranduirii socialiste, riscand o condamnare intre 5 si 15 ani.

Citind informatiile legate de lansarea acestei carti mi-am adus brusc aminte de cele cateva amintiri despre comunism pe care le-am trait pe piele mea, din perspectiva mea…

septembrie 1989…

– Ceausescu PCR, Ceausescu PCR! Asa strigau in cor bunicii, parintii mei si unchiul Danut si unchiul Tavi, iar alaturi de ei era si surioara mea mai mica, Georgiana. Eram in comuna Rucar, un sat superb asezat ca intr-o caldare, cum spuneau bunicii, inconjurat de munti, de pasuni, sat prin care curge Dambovita precum suvitele unei fetite…Strigau ca sa ma incurajeze si ca sa rada de mine, evident. De ce? Pentru ca pe atunci eram balbait si un pic rrait si ii amuzam copios cand il imitam pe Ceausescu. De talentul meu aflase si primarul din comuna din acea vreme si nu s-a suparat pe mine sau pe ai mei. Am aflat mai tarziu ca era turnator la SECU.

-Drhragi tovarhrasi si prietini! Eu, cu puterhrea ce imi heste datha vrhreau sa fac ferhricit tot poporhrul rhroman si mai ales pe acesti cetateni onorhrabili din comuna Rhrucar…Ma opresc aici dar cred ca e usor de inteles de ce am scris cum am scris. Am incercat sa redau onomatopeic stilul inconfundabil al lui Ceausescu. Atunci bunicul zicea ca poate ajung politician, ca totul incepe cu o joaca…

decembrie 1989

– Mami, mami ce se intampla la televizor? N-am vazut pana acum filme cu impuscaturi pe TVR la ora asta…

Eram la Rucar, la bunici in vacanta de iarna si asteptam ziua de 23 decembrie sa implinesc sase ani. La televizor se auzeau impuscaturi, intuneric, il auzeam pe bunicul vorbind de teroristii rusi, de Revolutie, de Ceausescu…Simteam ca ceva nu e in ordine pentru ca daca pana mai ieri ma urcam pe marginea canapelei si il imitam pe Ceausescu, iar rudele strigau PCR, PCR, PCR…Astazi fetele lor erau incercanate, ganditoare si vedeam grimasele lor de dezgust cand auzeau de Ceausescu…

Instant m-am teleportat mental intr-o zi de vara, cred ca aveam putin peste cinci ani cand se anunta vizita unui secretar de stat al Partidului Comunist sau ceva pentru ca se inaugura nu stiu ce sectie la Combinatul de Fibre Sintetice Grulen din cartierul muscelean GRUI. stiu ca eram cu mama la Ceas cum se numeste si astazi statia de microbuze desi intre timp birtul de acolo a fost daramat si construita o biserica iar ceasul vechi a fost inlocuit cu Nimicul din fiecare din noi…

imi aduc aminte ca eram langa mama si erau o multime de oameni care fluturau drapelul tricolor si cantau Trei culori cunosc pe lume.. si aveau cartoane cu PCR…Se zvonea ca o sa vina Ceausescu pe acolo sa taie o panglica ceva…Nu stiu daca a aparut dar stiu ca dupa acea vizita lucrurile au mers bine pentru parintii mei…Daca inainte stateam intr-un apartament cu doua camere, la scurt timp, dupa ce a aparut si surioara mea Alita au primit un apartament cu patru camere…

– Ce se intampla bunicu? E Revolutie Bobica. Am scapat de Ceausescu…Vine alt comunist, Iliescu…Nu o sa mai fie ca inainte nimic…Dar nici mai bine…Era mai bine daca il aducea pe rege inapoi…

Cat de multa dreptate avea bunicul…Parca a fost vizionar…Martor al razboiului mondial din 1940, martor al curajului nebun al maresalului Antonescu de a recupera Basarabia din mana rusnacilor, martor al abdicarii Regelui Mihai I, martor al venirii comunistilor…

imi aduc aminte ca de ziua mea au aflat ca l-au prins pe Ceausescu pe la Targoviste intr-un elicopter…Ce cadou…Halal cadou…Mai stiu ca de Craciun in loc sa caut cadouri sub bradul din sufragerie ma uitam cu ai mei la televizor cum il judeca pe Ceausescu dupa care il impusca pe ea si pe Elena…

 

Uncategorized

AROGANȚA eXtremă! Hotel Ramada Parc-Magazin Unirea pe jos la ora 3 dimineața! Detalii…Capitolul 3 înainte…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Revoluția prin ochii mei de copil și nu numai…

Frame 3

Suntem animale cu chip de om,

Ne tăiem destinele cu lame mânjite de sânge,

Ne considerăm al destinului eroi,

chiar dacă lăsăm în urmă o mamă care plânge…

chiar dacă Nimic nu se schimbă ci doar se stinge…

 

Am mers pe jos la ora 3 dimineața de la hotel Ramada Parc zona Blv. Poligrafiei 3/5 București până la magazinul Unirea…Când? În noaptea de sâmbătă spre duminică 3/4 noiembrie 2012. De ce? Motivele mult mai târziu…De abia suntem la Capitolul 3, undeva prin 22 decembrie 1989…după momentul CAPITOLUL 2.

[………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..]

-Mami, mami ce se întâmplă la televizor? N-am văzut până acum filme cu împușcături pe TVR la ora asta…Eram la Rucăr, la bunici în vacanța de iarnă și așteptam ziua de 23 decembrie să împlinesc șase ani. La televizor se auzeau împușcături, întuneric, îl auzeam pe bunicu vorbind de teroriștii ruși, de Revoluție, de Ceaușescu…Simțeam că ceva nu e în ordine pentru că dacă până mai ieri mă urcam pe marginea canapelei și îl imitam pe Ceaușescu, iar rudele strigau PCR, PCR, PCR…Astăzi fețele lor erau încercănate, gânditoare și vedeam grimasele lor de dezgust când auzeau de Ceaușescu…Instant m-am teleportat mental într-o zi de vară, cred că aveam puțin peste cinci ani când se anunța vizita unui secretar de stat al Partidului Comunist sau ceva pentru că se inaugura nu știu ce secție la Combinatul de Fibre Sintetice Grulen din cartierul muscelean GRUI. Știu că eram cu mama la ,,Ceas,, cum se numește și astăzi stația de microbuze deși între timp birtul de acolo a fost dărâmat și construită o biserică iar ceasul vechi a fost înlocuit cu Nimicul din fiecare din noi…Îmi aduc aminte că eram lângă mama și erau o mulțime de oameni care fluturau drapelul tricolor și cântau ,,Trei culori cunosc pe lume.. și aveau cartoane cu PCR…Se zvonea că o să vină Ceaușescu pe acolo să taie o panglică ceva…Nu știu dacă a apărut dar știu că după acea vizită lucrurile au mers bine pentru părinții mei…Dacă înainte stăteam într-un apartament cu două camere, la scurt timp, după ce a apărut și surioara mea Alița au primit un apartament cu patru camere…Episodul mă amuză pentru că atunci când am vizitat pentru prima dată apartamentul nu era finisat, balconul nu avea bare de protecție și știu că pe terasă erau muncitori…și din greșeală am scăpat un pahar cu apă în capul unui muncitor:) Mai târziu pe acel balcon trăiam emoțiile primei iubiri, amintiri de liceu sau copilăria alături de surioare în baloane de săpun…Dar să revin la ce auzeam la televizor pe 22 decembrie 1989…

–  Ce se întâmplă bunicu? E Revoluție Bobică. Am scăpat de Ceaușescu…Vine alt comunist, Iliescu…Nu o să mai fie ca înainte nimic…Cât de multă dreptate avea bunicul…Parcă a fost vizionar…Martor al războiului mondial din 1940, martor al curajului nebun al mareșalului Antonescu de a recupera Basarabia din mâna rusnacilor, martor al abdicării Regelui Mihai I, martor al venirii comuniștilor…Bunicul a fost secretar în comuna Rucăr și știu că odată m-a luat la o ședință de partid de la primărie dar m-am plictisit groaznic…Oricum avea dreptate…Nu vreau să fiu ipocrit și nostalgic…Știu doar că mama la cinci ani mă punea să stau la coadă la lapte sau pâine cât să meargă ea sus la etajul IV să vadă ce fac surioarele și știu că am rămas cu sechele de atunci și detest și azi cozile. Partea amuzant de tristă este că oamenii s-au luptat să scape de Ceașcă pentru că îi umilea și îi ținea în frig și ploaie pentru lapte și pâine iar azi, după ce au scăpat de Ceașcă, stau la cozi de km pentru reduceri la mall-uri, se calcă în picioare în supermarket-uri sau la procesiuni religioase…Pe sistemul ,,Timpul ăsta este HIT, spiritul lui Ceașcă n-a murit”…Îmi aduc aminte Revoluția de la televizor prin prisma nebuniei din ochii unor oameni precum Dinescu care are acum mâncare și băutură divină la restaurantul Lacrimi și Sfinți, de tătuca Iliescu care a refuzat în 1991 unirea cu Republica Moldova pentru că era cu morcovul între buci de frica rușilor, dar în același timp nu pot să nu îmi aduc aminte de acele trasoare care se vedeau la tv, de sângele de pe asfalt, de sutele de lumânări…Câți tineri n-au murit atunci doar ca astăzi niște javre să aibă ML sau X5 pentru el și parașuta lui…Cât sânge vărsat pentru o democrație pe hârtie…Îmi aduc aminte că de ziua mea au aflat că l-au prins pe Ceaușescu pe la Târgoviște într-un elicopter…Ce cadou…Halal cadou…Mai știu că de Crăciun în loc să caut cadouri sub bradul din sufragerie mă uitam cu ai mei la televizor cum îl judecă pe Ceaușescu după care îl împușcă pe ea și pe Elena…Scena mi/a adus aminte de cât de crudă e istoria și cum se întoarce totul…,,Cine scoate Sabia, de sabie va pieri…” e motto/ul istoriei umanității…Imperiile s-au construit pe sabie, au murit de sabie…Imperiul Roman, Imperiul Otoman, Franța lui Bonaparte, Germania lui Hitler…Comuniștii l-au executat pe mareșalul Antonescu pentru că a vrut ROMÂNIA MARE…Neo-comuniștii l-au executat pe Ceaușescu pentru că a vrut o Românie demnă…Da, a făcut multe greșeli, comunismul a omorât mii de profesori, de oameni, de studenți, legionarii au făcut și ei crime la rândul lor, dar cum azi elogiem națiuni de criminali, de conducători ticăloși, nu vreau să-i aduc un omagiu lui Ceaușescu, vreau doar să nu se uite ce a putut să construiască românii sub mâna lui…Barajul Vidraru pare și azi ca nou, Casa Poporului este bârlogul hienelor de astăzi, iar zecile de combinate ridicate de oamenii lui au ajuns astăzi gropi de gunoi și fiare vechi din cauza lăcomiei muștelor și lăcustelor de astăzi…Nu vreau să mai intru în polemici dar, din păcate, copilăria mea a fost marcată de Ceaușescu pentru că Revoluția s-a întâmplat de ziua mea…La în urmă o piesă care se potrivește din păcate, și astăzi…