Uncategorized

Am facut KARAOKE la UTV! VEZI VIDEO and have fun:D! – Ela, ela, ela…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Cei de la Utv fac in locatiile unde sunt invitati la baluri concursuri cu premii surpriza pentru fanii karaoke…Singura problema este timpul foarte scurt asa ca au loc doar rezumate de karaoke…Prin urmare si eu am apucat sa cant cateva franturi din Rihanna – Umbrela si Linkin Park dar recunosc ca m-am distrat dupa cum se poate vedea si din materialul urmator!:)

Uncategorized

Aliana Rateanu: Daca m-as naste a 2-a oara, m-as naste doar suflet ca sa fiu oriunde si oricand!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Aliana Rateanu este “sufletul” din ASLS si ca orice “suflet” are o poveste frumoasa de spus…Nascuta pe 12 octombrie 1988, intr-un orasel care se scalda in apa sarata a  Ramnicului, care atrage vara mirosul de padure din apropiere, primavara mirosul de iarba verde si care iarna devine caminul preferat al sufletelor boeme, undeva la granita dintre Muntenia si Moldova, la Ramnicul Sarat, acolo unde la Hanul Ancutei inca se mai spun povesti la ceas tarziu de seara, Aliana e mai mult decat “un bot cu ochi, o bucata de huma” e un suflet cald si plin de talent si pasiune pentru tot ceea ce face… Copilaria am petrecut-o pe o ulita vesela la doar cativa km departare.  Si acum ma reintorc de fiecare data cu drag acasa, doar ca sa mai aud seara greierii si sa ma incumet la o lectura adevarata!“, ne marturiseste cu melancolie Aliana… A absolvit Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, sectia Limbi Moderne Aplicate unde a devenit traducator-interpret pe engleza-germana, iar in prezent este masteranda in anul I la Academia de Studii Economice- Administrarea Afacerilor cu predare in limba engleza. Dar randurile nu se opresc aici…

Reporter: Cum a inceput povestea ta in ASLS?

Aliana: Intotdeauna mi-am dorit trec peste limitele impuse de factorii externi spatiului meu de activitate. Nu vorbesc despre o ambitie incrancenata si destructiva ci despre acel plan maret pe care fiecare il are cu sine. Mi-am propus ca atunci cand voi fi mare sa am ce oferi celor din jurul meu. Cand am pus piciorul in capitala, ca studenta, am avut o perioada de introspectie care m-a ajutat sa imi descopar punctele slabe, ca pe cele forte le intuiam. De mica am lucrat cu pixul in mana si stiam ca aceasta este cea mai sigura metoda de evaluare care imi este la indemana. Bucurestiul nu mai era ca Ramnicul- orasul transparent in care eram recunoscuta pentru valorile mele numaidecat ci era un labirint, in care multi se pierdeau inca de la inceput. Si eu trebuia sa reusesc. Am inceput un plan de dezvoltare personala ca sa tin pasul cu cei care pareau a fi mai inradacinati in cultura acestei lumi. Timp de cateva saptamani am vazut toate filmele premiate cu Oscar si am inceput sa fiu mai atenta la mesajele din jurul meu. Stiam ca prin cunoastere, voi reusi sa imi conturez o viziune ceva mai clara in privinta viitorului meu. Asa am descoperit intr-o zi, un afis care parea spectaculos la acea vreme: ASLS RECRUTEAZA. Nu stiam ce este ASLS, nici macar ce este aceea o organizatie non-profit. Stiam din denumire ca are de-a face cu studentii si mi-am zis ca trebuie sa fac parte din echipa. Studenta la doua facultati si membra a unei asociatii dupa doar o luna in Bucuresti, era mai mult decat mi-as fi putut imagina si bineinteles mandria oricarui parinte. Pentru prima data, am facut un CV, l-am depus la Usa Albastra de pe Pitar Mos si am asteptat sa fiu contactata. Si asa incepe povestea mea in ASLS. Un interviu one-to-one care mi s-a parut floare la ureche si o multime de planuri si asteptari. Asta aveam de carat cu mine, in urmatorii 2 ani cand am crescut in departamentul Relatii Publice, ca mai apoi la sfarsitul anului 2009 sa devin Presedintele Asociatiei Studentilor din Facultatea de Limbi Straine.

Reporter: Stiu ca te-ai implicat vara asta in multe proiecte alaturi de ASLS printre care si seara filmelor. Cum a fost proiectul?

Aliana: ASLS este o asociatie care recunoaste valoarea proiectelor culturale. Parteneriatul cu Muzeul Taranului Roman in cadrul proiectului Noul Cinematograf al Regizorului roman este o reusita educationala pentru ambele parti. Printre obiectivele noastre culturale pe fiecare an, se numara si participarea ASLS-ului la evenimente dedicate firilor deschise, geniale, inteligente.  Ne-am adresat prin aceasta colaborare celor care prefera sa urmareasca pelicule romanesti departe de agitatia clasica a unui cinematograf, intr-un spatiu dedicat omului instruit, care este apt sa faca distinctia intre valoare si non-valoare. Ne-a fost drag sa ne implicam inca de la prima strigare pentru ca astfel, reuseam sa aducem ASLS-ul in lumina reflectoarelor pe un teren care nu avea legatura nici cu facultatea, nici cu mediul ong, nici cu online-ul, nici cu proiectele umanitare cu care interactionam de obicei. De data asta ne indreptam atentia spre tanarul avid de cunoastere, programat sa educe si sa se educe. Un proiect autentic despre care sper sa mai auzim. Unul dintre filmele bune vazute este “Caravana Cinematografica” de Titus Muntean, o ecranizare dupa nuvela cu acelasi titlu de Ioan Grosan.

Reporter: Recent am aflat ca ASLS s-a implicat oficial in Let,s DO it! Romania! In ce zona vor “ecologiza” voluntarii ASLS?

Aliana: ASLS nu sprijina doar proiectele cultural-educationale ci si pe cele ecologice. In fiecare dintre noi exista o farama de dorinta de transformare a raului in bine. Am crescut cu povestea asta si o sa ramana un sablon in viata noastra, fara de care nu ne-am simti suficient de motivati. Raul pe care il reliefeaza acest proiect este unul care poate fi grabnic indepartat printr-o mare unire de forte. Problema deseurilor este inca una de actualitate in Romania si e bine ca avem o astfel de campanie nationala, care poate trezi in constiinta noastra mai mult spirit civic si compasiune pentru natura. Asta ca sa recitim cu drag poeziile lui Eminescu, care prezinta cu atata splendoare comuniunea omului cu natura. ASLS sprijina Let’s do it Romania pentru complexitatea obiectivului unic. Faptul ca pe 26 septembrie vom avea un sat, un oras, o capitala mai curate nu poate decat sa ne incurajeze. Asls-istii se vor implica pe 25 septembrie in Marea Curatenie in mai multe zone. O avem pe Diana Rosca in zona Brasov, pe Ana Maria Ciubotariu in echipa 1453 Azuga, Raluca Ene in Valcea si echipa 4901 in Bucuresti, condusa de Draghici Mihaela. In ajutorul nostru vin astfel si fosti presedinti si membri de asociatie, care inca mai gasesc in voluntariat o vasta experienta de invatare, relationare si mai ales o resursa importanta de energie.

Reporter: Care e dorinta ta cea mai mare?

Aliana: Nu mai am dorinte mari, ci multe dorinte mici pe care le urmaresc indeaproape spre a le realiza cu mai multa usurinta. De exemplu, cand eram mica imi doream sa devin prezentatoare de stiri. Am exersat mult in fata oglinzii.  In liceu, cea mai mare dorinta era sa devin avocat. Inca mai am cartile de drept in biblioteca. In timpul facultatii, visam la o cariera de jurnalista. Aici sunt inca in formare. Astazi, privind spre aspiratiile mele marete, recunosc un singur numitor comun: vreau multe si totul la raportat la stadiul evolutiei mele. Din tot ce imi doresc, am reusit sa gasesc ceea ce ma motiveaza si anume dorinta de cunoastere si aceea de a nu sta locului o clipa. Port in mine o mare dorinta de schimbare a societatii actuale, a mediului educational, a nivelului de cultura. Nu mai regasesc suficienta motivatie intr-o meserie ce se dorea a fi odata bratara de aur. Acum gasesc inspiratie in fiecare imagine ce mi se perinda prin fata ochilor, in fiecare sunet spre care imi indrept urechea, in fiecare ins care imi zambeste, in fiecare usa deschisa. Dorinta cu care ma trezesc in fiecare dimineata si tine de valoarea omului simplu dar autentic din mine este aceea de a ma cunoaste in profunzime si de a ma accepta asa cum sunt.

Reporter: Unde te vezi peste 7-8 ani?

Aliana: Cu un calcul simplu, am ajuns undeva aproape de 30 de ani. M-as vedea pe tocuri, cu o carte in geanta office(deoarece mai mereu mi se face dor de mirosul hartiei invechite), cu un gadget distins in mana (ca nu pot sta departe de mediul online), intr-un Bucuresti ceva mai relaxat. Pe plan profesional, cu ceva mai mult exercitiu si determinare, pe o pozitie flexibila care sa imi ofere spatiu de creativitate. Si cum as putea sa ma bucur mai bine de resursele din mine, daca nu printr-un proiect propriu?:) Asa cum apare in  The 22 Immutable Laws of  Marketing “If you can, be first. If you can’t be first, create a new category in which you can be first.”  Intotdeauna mi s-a parut mai usor sa ma proiectez intr-un viitor departat. 7-8 ani pare destul de aproape pentru mine, cea care a ales sa traiasca in ultima perioada intr-o armonie completa, izvorata din lucruri marunte, dar pretioase. Sa nu ma intrebi totusi, unde ma vad maine pentru ca atunci as avea un singur raspuns: m-as vedea online, rasfoind site-uri, intr-un proces continuu de dezvoltare. Imi caut instrumente de lucru in fiecare zi si sunt multumita ori de cate ori reusesc sa mai acumulez ceva.

Reporter: Un mesaj pentru studentii care inca nu s-au inscris la Let,s do it Romania!

Aliana: Este marti. Mai sunt 3 zile pana la proiect. Pentru ca 3 este o cifra magica, trebuie sa gasiti in voi  determinarea care poate inca lipseste,  pentru a pune ceasul sa sune pe 25 septembrie. Sunt mai multi factori care va pot alimenta alegerea, iara eu ii voi numi pe primii care imi vin in minte: veti face parte dintr-o echipa motivata care va va ajuta sa va integrati cu usurinta, veti relationa si veti stabili contacte cu alti voluntari, veti fi implicati intr-un proiect national despre care veti avea ce sa scrieti pe facebook, pe bloguri, pe twitter, pe mess, veti intalni fete si baieti de varste apropiate , veti aprecia mai mult frumusetea tarii si va veti gandi de doua ori inainte sa mai aruncati vreo hartie pe jos. De asemenea, la sfarsit veti iesi la un pahar de vorba cu oamenii autentici recent descoperiti in jurul vostru. Mesajul ASLS este „Daca nici tie nu iti place sa traiesti printe mormane de gunoi, te invitam sa te alaturi proiectului, singur sau cu prietenii, real sau virtual, part-time sau full-time!”. Se zice ca schimbarea sta in puterea noastra, asadar cautati  in voi resursele necesare pentru a dovedi celor din jur ca faceti parte din categoria  acelora carora le pasa. Si daca veti intalni carcotasi care va vor spune ca eforturile sunt zadarnice, va sugerez sa faceti o poza cu Before and After pentru a le-o oferi cadou! Succes!

Bogdan Daradan

Uncategorized

Alexandra MIHAI – Un nume comun, un suflet neobisnuit de NEERLANDEZ!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Alexandra Mihai are 20 ani si s-a nascut in Ploiesti la 17 mai 1990. Este studenta la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, Universitatea Bucuresti / Sectia: Filologie / Specializarea: Engleza (A) – Neerlandeza (B) si a studiat si la Universitatea Hasselt, Belgia (Cursuri de limba si cultura neerlandeza). Dar povestea ei de abia acum incepe…

Reporter: Stiu ca esti studenta la Limbi Straine si stiu ca ai ales limba olandeza ca limba de studiu pe timpul facultatii. De ce ai facut aceasta alegere?

Alexandra: Sa-ti raspund prin: „Adevar sau provocare”? Adevarul este ca daca nu as fi fost motivata suficient as fi ales drept specializare secundara o limba straina pe care am mai studiat-o sau cel putin care presupune un grad mai scazut de dificultate in ceea ce priveste acumularea cunostintelor. De fapt, in acest lucru a constat si provocarea. Pentru ca deprinderea vorbirii unei limbi straine, de exemplu una de calibrul limbii neerlandeze (olandeze), reprezinta o provocare in adevaratul sens al cuvantului. Un alt factor decisiv in alegerea limbii neerlandeze l-a constituit poate si statutul pe care aceasta il avea…de „limba exotica”. Daca nu ma insel, anul trecut se vehicula prin presa scrisa si online ca limbile nordice (norvegiana, suedeza), limba neerlandeza, poloneza sau ebraica sunt printre cele mai cautate pe piata. Asa ca am trecut la un mic „research” si in urma cautarilor am regasit „olandeza” printre limbile de concurs pentru sectiile de admitere de la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, iar potentiala combinatie de limbi straine (engleza-neerlandeza) era cu adevarat posibila. Prin urmare, nu am mai stat pe ganduri si am facut optiunile. Si acum imi spun:Nici ca as fi vrut sa fiu altundeva sau sa studiez altceva!”. Desi se spune ca oamenii se schimba in timp si incep sa tanjeasca dupa lucruri diferite, iata ca eu imi mentin parerea, iar ceva in adancul sufletului imi spune ca am facut alegerea corecta. Poate ca a fost vorba si de inspiratie, am simtit-o ca pe o trezire, o accentuare brusca a dorintelor mele de a reusi in acest domeniu.

Reporter: Ce iti place cel mai mult la Olanda?

Alexandra: Desi nu am avut inca oportunitatea de a explora cum se cuvine acest taram plin de amuzament si suspans, pot spune ca ma atrage sau sunt de acord cu ceea ce este tipic neerlandez. De exemplu, convivialitatea este o traditie spirituala vie si este esentiala pentru populatia neerlandeza. Poate de aceea neerlandezii reusesc sa fie agreabili, primitori, tineri din punct de vedere spiritual, zambareti, entuziasti. Consider ca pana si ridurile de expresie sunt un rezultat al atitudinii lor pozitiviste, mereu incurajante. Neerlandezii pun un pret extraordinar si pe curatenie, un alt elemnt tipic neerlandez. Cred ca Olanda se numara printre statele care reprezinta un model de civilizatie, ordine si curatenie. Armonia nu mi s-a parut niciodata plictisitoare, poate si de aceea am indragit Olanda si Belgia. Olandezii si flamanzii sunt oameni frumosi si chiar par fericiti. Am invatat ca neerlandezii ocupa un loc fruntas in ceea ce priveste atitudinea pe care o au fata de propria fericire. „Aproape jumatate din populatie se considera foarte fericita, doar un procent isi declara nefericirea totala.” Si asta mi-a fost dat sa vad cu proprii mei ochi si…m-au convins! Desi poate suna putin „cliché-istic”, lalelele si morile de vant (desi inventie maura, iar nu neerlandeza) sunt niste atractii cu adevarat fascinante! Ele sunt considerate simboluri ale frumusetii peisajelor neerlandeze. Cred ca mi-au trecut prin „porii” mintii atat de multe imagini ce aveau ca personaj principal natura, incat imi este practic imposibil sa dau uitarii vreun moment sau loc anume.

Reporter: Dintre Belgia si Olanda ce alegi si de ce?

Alexandra: Pentru ca am petrecut mai multa vreme in Belgia, in regiunea de limba neerlandeza – Flandra – voi inclina spre prima varianta. Pas cu pas, am descoperit o comunitate flamanda manierata, inventiva, care pune in practica ideile unor viitoare conurbatii. Bunul gust este la el acasa, si chiar daca te vei rataci printre zecile de strazi si stradute cu arhitectura asemanatoare, fii sigur ca ti se arata drumul cel bun pentru a ajunge la destinatie daca apelezi la bunavointa unui nativ. De aici si caracterul lor sociabil care reiese ori de cate ori le vei cere ajutorul. Cred ca simpatia si amabilitatea sunt trasaturi genetice ale poporului neerlandez, altfel nu-mi explic cum de nu le lipsesc niciodata. Ma gandesc la Belgia iar gandul imi zboara inevitabil la plimbarile peste plimbari, excursiile peste excursii, la cladirile impunatoare pe care le-am savurat cu privirea, la gastronomia belgiana ridicata la rang de arta, la experienta incantatoare a vizitelor pe canalele oraselor, la miile de dovezi ale mandriei civice, la atmosfera boema conturata de calestile trase de cai si strazile medievale punctate de cafenele, si chiar as dori sa „blochez” aceasta lista intr-o bucla infinita pentru ca experienta belgiana mi-a fost atat de draga incat as vrea sa itereze la nesfarsit!

Reporter: Care crezi ca sunt diferentele majore dintre tinerii de aici si tinerii din Benelux?

Alexandra: Nu cred ca exista foarte multe diferente majore daca introducem in ecuatie doar tinerii care in prezent activeaza in invatamantul superior. Totusi, o prima observatie suficient de frapanta pentru mine, ca sa o includ in acest raspuns ar fi ca tinerii „de acolo” nu par stresati…absolut deloc! Nu se impacienteaza din „nimicuri”, iar „marul discordiei” pare sa fie un fruct simbolic aparent inexistent. Ba chiar iti dau impresia ca nu ar avea griji sau probleme, vazandu-i ca se bucura de tinerete si poate de putinul timp liber pe care il au la dispozitie prin parcuri si cafenele. Spun „putinul timp liber” pentru ca mi-au lasat impresia ca ar fi mai implicati in activitatile extracurriculare dedicate dezvoltarii personale si extinderii retelei de cunostinte. In plus, mobilitatea in educatie nu este considerata un lux cum poate noi am fi tentati sa o tratam, si acest lucru se petrece pentru ca tinerilor din Benelux nu le lipsesste  aceasta mobilitatea dar nici senzatia de libertate. Astfel ei devin multiculturali, ceea ce constituie un adevarat avantaj pentru dobandirea vitalitatii atat de mult necesare  dezvoltarii societatii.

Reporter: Care e dorinta ta cea mai mare?

Alexandra: Din an in an am cate o dorinta mai puternica ce reuseste sa o inlocuiasa pe precedenta! 😛 A-ti urmari evolutia este un pas pe care trebuie sa il faci. De fapt, chiar am fost  sfatuita sa fac acest lucru. Asadar, dorinta care se regaseste in „tendintele sezonului” 2010-2011, special creat pentru Alexandra, ar fi sa ma reintorc in Belgia sau cel putin sa am parte de o evolutie si mai frumoasa in ceea ce priveste limba neerlandeza. Pentru ca a devenit o prezenta constanta in existenta mea, am de gand sa fructific orice oportunitate care m-ar putea ajuta sa consolidez legatura pe care o am cu aceasta limba straina sublima. Si pentru ca Alexandra nu poate avea o singura dorinta la superlativ, ea ar mai adaga in „wishlist”-ul sau extinderea ariei de cunostinte in materie de jurnalism online si participarea in cat mai multe activitati din sfera voluntariatului care nu fac altceva decat sa-si lase amprenta benefica asupra dezvoltarii unei personalitati armonioase.

Reporter: Unde te vezi peste 7-8 ani?

Alexandra: Mi-as dori sa am propriul meu „glob de cristal” care sa-mi dezvaluie cate ceva in acest sens si sa spulbere cumva o parte din dificultatea pe care o atribui unei astfel de intrebari. Imi place sa cred ca in lantul evolutiei noastre se adauga, ceas de ceas, cate o veriga care sa ne determine sa constientizam progresul si modul in care acesta se apilca existentei noastre. Stii ce mi-ar placea? Sa revin cu un raspuns peste aproximativ 7 ani si sa-ti dau vesti bune! Si asta doar pentru ca sunt o adepta a concretului si prefer cuvantul precis celui vag.

Reporter: Un mesaj pentru studentii de la Limbi Straine care inca nu s-au inscris in ASLS.

Alexandra: O posibila „aderare” la ASLS (Asociatia Studentilor din Facultatea de Limbi si Literaturi Straine) va activa studentilor dorinta de a se implica intr-o sumedenie de proiecte dedicate in special deprinderii de aptitudini intr-una din ariile: HR, PR, Social, Relatii Internationale, Cultural-Educational, Marketing, Jobs, sau, de ce nu, in toate. 😉 . Oare de ce nu ti-ai dori sa fi in permanenta activ, sa iti extinzi cercul de prieteni si sa-ti sporesti considerabil increderea in tine? Nu vreau sa sune ca o oferta la un „produs” 3in1, insa consider ca  este necesara constientizarea acestor beneficii care ii vor astepta „ cu bratele deschise” pe studentii de la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine. Nu este o pledoarie pentru ASLS, ci pentru cei care isi doresc cu adevarat sa faca parte dintr-o echipa care stie sa isi managerieze resursele astfel incat sa realizeze proiecte ingenioase si sa organizeze evenimente de amploare. ASLS se adreseaza tuturor studentilor carora le surad aceste idei si care deja se imagineaza in astfel de ipostaze. Si nu este vorba de procesul de recrutare a unui numar suficient de studenti, ci a celor mai potriviti dintre ei pentru a intreprinde activitatile desfasurate in cadrul ASLS intrucat creativitatea si o abordare pozitiva a proiectelor vor avea numai efecte benefice asupra asociatiei.

Bogdan Daradan

Uncategorized

Livia Topirceanu o frumusete plina de mister…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 1 Average: 5]

Livia Topirceanu are 20 de ani si este studenta la Facultatea de Limbi Straine. Nascuta in Bucuresti, in zodia Scorpionului, cu ascendent in Scorpion, Livia se considera un scorpion de rasa pura  cu sange albastru! Vorbeste fluent franceza si rusa si printre pasiunile ei curente se numara: muzica, pictura, fotografia, publicitatea, basketul, snookerul, plimbarile in parc si filmele…De ce se afla aici!? Vom afla din interviul urmator…

Reporter: Stiu ca iti doresti sa activezi in HR. De ce te atrage acest domeniu?

Livia: M-am simtit atrasa de acest domeniu de cand am inceput sa particip la diferite training-uri specializate, atractia s-a amplificat si mai mult, cand am inceput sa activez in departamentul de HR al asociatiei ASLS. Motivele pentru care  mi-a placut acest domeniu sunt foarte simple, mi-a placut dintotdeauna sa cunosc psihicul uman, mi se pare fascinant sa observi oamenii reactionand in diferite situatii, iar pe de alta parte sunt acel tip de persoana, organizata, cu viziune si abilitati de comunicare.

Reporter: Ai ales Facultatea de Limbi si Literaturi Straine. Care sunt tarile a caror culturi vrei sa ti le insusesti cel mai bine?

Livia: In ciuda faptului ca am avut ocazia atat in facultate cat si in liceu sa cunosc cultura diferitor tari, nu voi putea niciodata sa-mi insusesc o alta cultura, pentru ca m-am nascut in Romania  si cred ca aici este casa mea. Fiecare popor are specificul sau, asa si noi il avem pe al nostru, nu ne putem schimba de pe o zi pe alta. M-am obisnuit cu aceasta tara, cu modul de a trai, cu lucrurile bune si cu cele rele, m-am nascut romanca si asa voi ramane, orice as face, ma voi simti legata de aceasta tara, atat cu sufletul cat si cu mintea

Reporter: Din cate am ajuns sa te cunosc stiu ca ai reusit sa deprinzi tainele photoshop autodidact. Ce te-a determinat sa faci acest lucru?

Livia: Am deprins aceste taine odata cu recrutarea mea in ASLS, hai sa iti povestesc putin: Activez in ASLS de aproximativ 7 luni, nu este foarte mult, dar am putut acumula foarte multa experianta in aceasta perioada, povestea cu Photoshop-ul a inceput pe cand lucram impreuna cu membrii departamentului HR la campania de recrutare, trebuia sa facem un nou afis, pentru ca cel din anul precedent nu putea fi reutilizat, asa ca intr-o seara pe cand statea in fata computerului incercand sa scot niste idei din putul gandirii mele, mi-a venit ideea sa asociez recrutarea cu sintagma “Under Construction “, de la aceasta idee am inceput sa folosesc Photoshop. Dupa primul afis, au mai urmat si altele…si am inceput sa-mi perfectionez tehnica si viziunea. Mai am multe de invatat, dar tot ce am acumulat pana acum mi-a fost de mare ajutor.

Reporter: Cum se impaca o fata cu counter-ul?

Livia: Trebuie sa-ti spun ca este o intrebare foarte buna! Aici este o poveste amuzanta la mijloc, de mica jucam quake, need for speed , starcraft si multe alte jocuri. Poveste cu acest joc , Counter, a inceput inca din perioada liceului, cand m-a “corupt” un prieten sa imi instalez jocul, ca sa putem juca 1 v.s 1. Prima data cand am intrat in acest joc, nu stiam exact ce se intampla, oamenii se miscau foarte repede, nu intelegeam ce trebuie sa fac, ba chiar imi impuscam echipa…eram un mic dezastru, dar cu putin exercitiu , am inceput sa inteleg rolul jocului, si rolul meu acolo. Counter-ul devenise pentru mine un mod de a ma amuza, pur si simplu ma distram cand baietii ma intrebau daca sunt chiar o fata. Dovada este ca si fetele pot face foarte multe:)

Reporter: Stiu ca stii sa joci si biliard. Unde si cand ai invatat?

Livia: Biliard am invatat intr-o excursie la munte. Eram cu mai multi prieteni si ei s-au gandit sa mergem la un biliard, atunci am invatat pentru prima data cum sa tin un tac in mana si unde trebuie sa lovesc astfel incat sa imi ajut echipa sa castige. Atunci de fapt am castigat si pentru prima data, cred ca era norocul incepatorului. Dupa biliard am inceput sa invat snooker, mai mult, mi-am facut card de membru la Federatia Romana de Snooker.
Si sincer snooker-ul este mult mai interesant datorita dificultatii mai mari a jocului
.

Reporter: Cum te percepi peste 5 ani din punct de vedere al carierei?

Livia: Aceasta este o intrebare standard ! Peste 5 ani, ma percep ca lucrand in domeniu Advertising-ului, cu bannere publicitare, reclame, si tot tacamul.

Reporter: Un sfat pentru tinerii care citesc presainblugi.com

Livia: Nu cred ca sunt in masura sa dau sfaturi, dar pentru ca m-ai rugat atat de frumos, le voi spune fiecaruia dintre ei sa-si urmeze visul si sa lupte pentru realizarea acestuia!

BOGDAN DARADAN

Uncategorized

ASLS te invita la un film romanesc soc, film care a inspirat filmul lui Mungiu 4,3,2!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Luni, 15 noiembrie, ora 21:00, regizorul Andrei Blaier, împreună cu directorul de imagine Dinu Tănase şi criticul Mihai Fulger, vin la Noul Cinematograf al Regizorului Român pentru a discuta pe marginea filmului „Ilustrate cu flori de câmp”(1964). Un film original şi şocant pentru anii ‘70, „Ilustrate cu flori de câmp”, câştigător al Premiului ACIN, devine un punct de referinţă pentru cinematografia românească.

Regizorul şi scenaristul, Andrei Blaier, a rămas în istoria cinematografiei româneşti pentru numărul impresionant de filme realizate, multe dintre acestea premiate: „Prin cenuşa imperiului”, Premiul ACIN (1976), „Lumini şi umbre”, Premiul ACIN (1982), „Bătălia din umbră”, Premiul ACIN (1986), precum şi pentru controversatul „Terente-regele bălţilor” (1995); dar şi datorită colecţiei de documentare şi filme de ficţiune.

Din 8 noiembrie, în fiecare luni, la Noul Cinematograf al Regizorului Român (str Monetăriei, nr 3, incinta Muzeului Ţăranului Român), va rula un film clasic românesc, urmat de Q&A cu o personalitate din cinematografie!

Intrarea este gratuită pentru studenţi!

Cei care doresc să fie informaţi cu privire la ieşirile la film, precum şi în legătură cu iniţiativele culturale ale ASLS sunt rugaţi să se înscrie la adresa cultural@asls.ro.

Ne vedem la film, la Noul Cinematograf al regizorului român!