Poveste cu cirese la Saftica! Prezi foto si video!

Jurnal de Bord goeleta PRESA IN BLUGI

2014.03.07

Acel moment cand toate gandurile-ti zboara,

Se ratacesc prin tine, se zvarcolesc in eter,

Sufletul tau crud, picurat metodic cu ceara,

Se uita la orizont, se uita pe sine de el…

PRIMAVARA Eu-lui MEU…

Didascalie

Urmatoarea piesa de teatru, chiar daca e gandita la modul de teatru absurd, ea va fi jucata doar in marginile acestui blog…De ce!? Pentru ca personajul – Bogdan va fi personajul vostru si el va juca dupa cum va cere publicul…Practic aceasta piesa de teatru n-ar exista daca n-ati exista voi, onorati organizatori, distinsi sponsori…Prin urmare, daca jocul personajului va fi pe placul vostru e meritul nostru colateral, inseamna ca a avut parte de probe creative si de intelegerea domniilor voastre…Daca, in schimb, prestatia lui scenica nu va fi pe placul publicului, atunci eroarea si-o va asuma pentru ca n-a reusit sa inteleaga cerintele voastre…Sa pornim impreuna in jocul sortii si sa lasam randurile sa scrie destinul si nu sa mai lasam destinul sa ne dicteze el, randurile…

ACT III

SCENA 1  – Cand amintirile dor…!

Si a plecat…A ajuns cu bicicleta la metrou la Gorjului…A intrat si…Dupa ce a trecut de portile de control a vazut ceva..A RAMAS BLOCAT…Bicicleta a cazut…O tinea de coarne dar a lasat-o sa cada cu zgomot pe scari…NUUU!…A vazut-o…O vede…DAAAA! E…ea….Bicicleta cade cu zgomot pe treptele de la metrou…Nu se astepta sa o vada acolo…Parca are un DEJA-VU! In urma cu mai multi ani a vazut-o tot acolo, langa aceeasi coloana de la metrou, langa acelasi per0n. Acum, ea era tot acolo…Doar ca acum nu mai era LOGODITA ca atunci…Acum era o femeie libera, in plina ascensiune…Un viitor arhitect liber si rebel de talie europeana sau chiar internationala…Doar greselile lui au rapit-o…Doar prostiile lui grosolane si copilaresti au sters-o din realitate…Cel putin, ultima a fost fatala…A daramat dintr-un impuls maladiv tot ce a incercat sa construiasca timp de aproape un an…

A calcat in picioare tot ce era sfant, tot ce e sfant, dintr-o nebuneasca nebunie…S-a aruncat in gol bezmetic, s-a rasturnat inert de pe panta muntelui unde urca precum un Sisif in genunea mizeriei si a neputintei…Nu a ranit-o cu un cuvant, nu a vorbit abominabil, a distrus tot, fara logica, fara mila, ca un animal turbat si fara minte…Acum e simplu sa vorbeasca despre si sa scrie despre pentru ca acum e 100%…rational…A calcat in picioare ce mai ramasese din inima sa bolnava care n-a inteles nici azi nimic din nimic…Asa ca nu mai are nevoie de ea…Asa cum se spune, daca ceva din tine te face sa faci rau, mai bine renunta la acel ceva acum decat sa traga totul dupa tine si sa suferi tu si toti mai tarziu…

Ea a avut dreptate…Din nou…Iubirea adevarata, sincera, are timp…Iubirea adevarata poate sa astepte, nu trebuie fortata, nu trebuie impinsa de la spate…Dar acum e prea tarziu…Poate ca a iubit-o, poate ca inca o mai iubeste…Cu siguranta o mai iubeste…Sentimentele au coplesit si mintea lui…Dar chiar daca e indragostit de absent intr-o forma absurd de imperfecta, inca tot n-a invatat nimic…Asa ca…Singura solutie…UITAREA…Nu sa o uite pe ea…Nu o sa poata…Doar sa UITE ce simte…Sa stearga tot…TABULA RASA!

Acum are toata asteptarea din lume, pentru ca inima lui, chiar daca simte in contradictie cu cele mai elementare dovezi de ratiune si logica…A ales sa astepte, dar nu pe ea ci iertarea ei…Nu stie daca o va primi…Cu siguranta nu o merita…De asta e sigur…DE CE? Pentru ca blestemele nu sunt apanajul unor oameni ca el…A fost calcat in picioare, umilit, injurat, injosit de femei de-a lungul tineretii lui, persoane care, chipurile, spuneau ca-l iubesc…Dar el a avut demnitatea de atatea ori sa nu raspunda cu aceeasi moneda pentru ca era barbat…Pentru ca s-a comportat ca un barbat…Numai ca acum a lovit cu brutalitate si bestialitate intr-un om care nu-i gresise cu nimic…In fata ei nu a mai fost barbat…A fost mai jos decat un NIMENI si, mai rau, a deschis rani vechi ca atunci cand deschizi cu forcepsul toracele unei fiinte inca vii…

Toate randurile de mai sus au trecut prin mintea lui ca un flash…S-a dus la ea, a privit-o, iar ea, cu o privire de gheata…S-a dus spre ea si a spus atat…Iarta un suflet ratacit…Si ea, in bunatatea ei l-a imbratisat…El a inceput sa planga ca un copil ratacit, dar cand a deschis ochii si-a dat seama ca mintea s-a jucat cu el…Nu a fost ea…Nu a fost nimeni…A vazut o himera…Nici nu avea cum…Ea e la Viena sau poate !?….

Dupa terminarea prezentarii…Cadrele se schimba brusc si pe imagini apar niste imagini care par ca sunt live…Prietenul mirelui, unul dintre cei mai buni prieteni din copilarie a recunoscut imediat locul…CERDACUL STANCIULUI…

SCENA 3 – NUNTA ONLINE in maniera offline!

Undeva in Piatra Craiului…La orizont o padure de brazi si alte conifere…Un termos cu cirese ca imprimeu, plin ochi cu sampanie cu gust de cirese, un stergar muntenesc cu cirese stilizate, un cos cu cirese, si ei…Mirele si mireasa…