Uncategorized

Poezia unui plictisit care a descoperit Skateboardul electric

Spread the love
Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

 Se-ntâmplă uneori, inopinant,

s-apară flori pe a vieții mele alee,

Străduța mea îngustă din Calea Lactee.

Si sa ma dau ca un bezmetic cu un Skateboard electric.

Karma și – Universul n-au astăzi nicio vină

că eu aleg sublimul

în loc să-mi vând ideile

într o lume hâdă și meschină.

Mireasma visurilor mele,

ce-o simt în fiecare seară,

e cea care îmi dă putere

și-mi face sufletul să tresară.

Încerc să-mi pun rațiunea și emoțiile pe aceeași parte de Timp,

dar, ca să ajung la remiză

am nevoie de acel joc și unde-mi găsesc perechea?

O lacrimă ce-mi cade pe obraz e tot ce acum mai pot să simt,

Pe malul mării mă întind

și trag la valuri cu urechea.

Azi sunt doar eu,

ceea ce vreau și simt că mai pulsează viața,

chiar dacă încă n-arăt lumii,

speranța-i vie și-mi aștept emoția…

Nota: Si pentru ca ideile, vorbele, cuvintele n-au venit deloc usor, aceste randuri pot fi ilustrate cu o melodie mai mult decat edificatoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *