Pishky – In blogosfera de la 12 ani. De ce!? Pentru ca…POATE! Foto si VIDEO

 Pe PishKy am cunoscut-o la Super Blog la Straja:) Alias Daniela Bojinca, Pishky de la Pishkotzel este o tanara cum n-ai mai vazut…In blogosfera de la 12 ani, Pishky te poate pune pe ganduri din doua idei si trei miscari…Dar mai bine sa va retina ea ca pe mine ma stiti:)

 PS: Uitati cum vrea sa sa incep interviul. Puteam eu oare sa o refuz:)???

Da. Știu. E blogul tău. Articolul tău. Eu vreau însă a începe așa:

1. Vreau să-ți salut toți cititorii.

2. Vreau să-ți rog toți cititorii să nu se sperie de mine mai jos.

3. Anunț de la început că nu am toate țiglele pe casă.

4.Spor la citit 🙂

BOGDAN: Ne-am cunoscut la SuperBlog și am aflat un lucru extraordinar…Tu ai avut blog de la 12 ani!? De ce?

Pishky: Ah… SuperBlog. Ce aminitir frumoase. Da. Acolo ne-am cunoscut și încă sunt încântată de cunoștință 🙂 12 ani. A fost o perioadă dificilă pentru mine. Grea. Urâtă. Plină de suferință. Deși eram doar un copil, uram tot ceea ce mă înconjura. Astfel, am simțit nevoia de a mă exprima într-un mediu necunoscut. Un mediu în care nimeni să nu mă cunoască și să nu-mi judece gândirea. Blog-ul reprezintă un jurnal online, iar eu m-am apucat de așa ceva. Am simțit nevoia să arunc din mine toată ura aia prin cuvinte. Și am aruncat-o în toate acele texte scrise în engleză. Acum nu mai pot fi găsite. Le-am șters. N-am mai vrut să retrăiesc nimic din acea perioadă recitindu-le sau privindu-le măcar.

BOGDAN: Cum e să-ți trăiești copilăria în blogosferă?

Pishky: Nu pot spune că mi-am trait copilăria în blogosferă, pentru că nu am făcut-o. Scriam într-adevăr.. câte un text, două, maxim trei pe lună în perioada când m-am apucat de blogging. Copilăria mi-o trăiam ca orice alt copil. Jucându-mă. Alergând. Făcând sport. Citind. Învățând. Totuși, aș putea spune că e minunat să cunoști de la o vârstă fragedă blogosfera. Cred că și oamenii pe care i-am cunoscut de la 12 ani încoace, m-au ifluențat către a fi cine sunt astăzi. Mi-au inflențat personalitatea și gândirea, îndreptându-mi pașii spre frumos.

BOGDAN: Recunosc, când eram de vârsta ta, eu alergam prin munți, mâncam doar ce găseam prin copacii vecinilor, mere, pere, cireșe, vișine…și intram în casă la 1-2 noaptea ca să mă trezesc a doua zi la 8. Cum au fost zilele tale din copilărie?

Pishky: Au fost aproximativ ca ale tale. Doar că eu nu mâncam din copaci :D. Am fost un copil care a fost învățat să iubească muntele și sportul extrem. Vacanțele de iarnă mi le petrecem toate, la schi. Și încă le mai petrec. Iar vara, la bunici, la țară, unde făceam toate tâmpeniile posibile din lume: de la închis bunicul o zi întreagă în beci, până la a sparge un geam al unui camion și a dispărea de acasă (eu eram la joacă prin sat :D). Desigur… și vara mergeam la munte. Și mă cățăram 🙂

BOGDAN: Te simți bloggeriță sau copil al blogosferei?

Pishky: Sincer, deși anul acesta fac 20 de ani, eu mă simt ambele. Sunt o fire mai copilăroasă. Și îmi place să cred că sunt încă un copil

BOGDAN: Ce îți place și ce nu-ți place la blogosfera românească?

Pishky: Îmi plac oamenii frumoși întâlniți în ea și tot ceea ce ei transmit, pentru că fiecare are ceva de spus. Ceva interesant din care alții pot învăța. Ori ceva care să aline sufletele celor care citesc. Nu-mi plac bloggerii români care nu scriu cu diacritice. Consider că limba română nu există fără diacritice, deci…ai grija si tu:P
Nu-mi plac bloggerii care își deschid un blog DOAR pentru a-l comercializa și a face bani din el. Nu-mi plac bloggerii aceia care se cred atotștiutori într-ale bloggingului. Nu cred că există o formulă pentru un blogging de calitate, valabilă întregii blogosfere. Există o formula adaptată fiecărui blogger în parte, pentru că toți suntem diferiți. Iar formula asta trebuie descoperită de el. Nu-mi plac bloggerii care preiau cu copy-paste articole de pe diferite site-uri din străinătate și le traduc cu Google Translate, iar apoi ni le servesc nouă spre citire. Bleaxxxx 🙂 Nu-mi place că blogosfera românească nu este încă educata. Mi-ar plăcea ca în blogosfera românească să se găsească numai oameni care au ceva de spus și de transmis celor din jur. Iar la noi încă nu există DOAR așa ceva. Probabil că mai sunt și altele care nu-mi plac, însă nu-mi mai amintesc pe moment.

BOGDAN: Ce bloguri sau bloggeri citești și de ce?

Pishky: Citesc cam tot ce-mi pica în mână și-mi pare interesant. Citesc ceea ce cred că mă inspiră și mă învață ceva. Îmi place să citesc bloguri culturale, bloguri de poezie, bloguri de proză, cât și blogurile jurnal.

BOGDAN: Pentru că încă ești la școală, nu ți-e teamă să fii prea deschisă pe blog? Simți să fii critică cu ceea ce ți se întâmplă în timpul orelor de curs?

Pishky: Nu. Nu mi-e teamă. Trăiesc într-o lume liberă. O lume în care pot spune ceea ce gândesc. Desigur, într-un mod cât mai elevat. Nu îmi e frică să spun adevărul. Consider că lumea trebuie să fie îndreptată spre a spune mereu adevărul. Ceea ce i se pare greșit sau corect. Doar așa cred că se poate schimba ceva spre bine. Da. Simt să spun tot ceea ce se întâmplă în școală. Ei trăiesc datorită nouă și cred că ar trebui să nu se mai simtă superiori doar pentru că se plimbă cu un catalog și un pix în mână. Poate că știu mai multe ca noi. Cu siguranță știu. Însă nici măcar acest fapt nu-i face superiori. Ca ființe suntem egali cu toții. Simt să fiu critică cu ceea ce nu este normal să se întâmple în timpul orelor de curs. Atât.

BOGDAN: Ai fost amenințată cu exmatricularea doar pentru că ai scris ceva pe blogul tău?

Pishky: Nu. Nu am fost amenințată cu exmatricularea. Nici măcar nu mi s-a făcut ceva. De fiecare dată când am scris ceva pe blog, s-au simțit deranjați și ofensați că nu s-a discutat cu școala. Le e frică să fie mânjiti cu adevărul. Așa că imediat au reacționat și au făcut ceea ce trebuia să facă mai înainte.

BOGDAN: Ce planuri ai pentru 2014?

Pishky: Pentru 2014. Planuri? Să iau BAC-ul (hai Universule.. știu că mă auzi.. ajută-mă împreună cu toate forțele tale creatoare :). Să intru la Medicină Generală (Universule.. nu uita și de acest mic-mare aspect, te roagă un copil dulce, simpatic și taaaaare drăguț :).

BOGDAN: Un mesaj pentru cititorii Presa în blugi. Să presupunem că majoritatea nu au bloguri. Cum i-ai determina să-și facă un blog?

Pishky: Păi tu vrei mesaj pentru cititori, sau promovare a bloggingului printre citirorii tăi? 🙂 OK. Le fac pe amândouă.
1. Dragi cititori ai blogului „Presa în blugi”, tipul ăsta care scrie îi tare simpatic. Merită citit din când în când. Are lucruri faine de spus și-i amuzant. 😛
2. Trebuie să fiți mereu voi. Să nu vă temeți de a spune adevărul. De a fi liberi. De a visa și de a spera. Credeți în voi. În forțele voastre. Uitați de eșec și luati-l, în caz că apare, ca pe ceva constructiv. Ca pe un pas înainte spre reușită.
3.Intrați pe wordpress.com. Faceți-vă un cont. Apucați-vă de scris. Ce câștigați din asta? Prietenia multor oameni frumoși. Cunoștințe noi. Învățături noi. Momente de neuitat. Puteți câștiga ulterior faimă și bani. Dar nu. Nu vă apucați să scrieți pentru ultimele două. Scrieți pentru voi. Prin scris rezultă eliberarea de orice stare negativă și absorbirea de orice stare pozitivă. Ei… v-am convins?

BOGDAN: Si daca tot vorbim de bloguri,  ce alegi intre wordpress si blogspot si de ce?

Pishky: Eu aleg wordpress. Îmi pare a fi o platformă mult mai prietenoasă decât blogspot. Meniul e mult mai accesibil pe wordpress, mult mai ușor de utilizat. Este prietenos cu utilizatorul. Câm atât.  Ca o încheiere, aș vrea să-ți mărturisesc atât ție Bogdan, cât și cititorilor tăi, că mi-a făcut mare placere să-ți răspund întrebărilor. Mi-a făcut placer să am și eu un loc la tine pe blog. Spor în tot ceea ce faci și să faci bine, asfel încât cei ce vin în urma ta să aibă ceva bun de învățat de la tine:) !

Si la final, tot pentru ca poate…ADDA, care s-a imbracat in blugi pentru interviul asta…Canta live ce canta Cucu 🙂