Atelier de Idei

INTERVIU – DORU COSTEA, ambasadorul României în Republica Populară Chineză

Spread the love
Our Score
Our Reader Score
[Total: 1 Average: 5]

Cu studentii la romana

Foto Info: Cu studenţii care învaţă limba română la Universitatea de Studii Străine Beijing – aniversarea Zilei Europei, 12 mai 2015

Pentru început, vă rog să-mi spuneţi care sunt paşii pe care trebuie să-i urmeze tinerii pasionaţi de o carieră diplomatică în Republica Populară Chineză pentru a-şi valorifica potenţialul de care dispun?

Întrebarea dumneavoastră comportă două aspecte:: în primul rând, pasiunea pentru cariera diplomatică și vă mulțumesc pentru că ați abordat subiectul alegerii unei cariere prin prisma pasiunii pentru ea. Face parte din înțelepciunea comună afirmația că, pentru a avea succes în cariera aleasă, trebuie să ai și pasiune, nu doar un nivel cât mai ridicat posibil al performanței. Afirmația este valabilă pentru orice profesie – cu atât mai mult în diplomație; pentru că și diplomația este o profesie, indiferent de includerea ei, sau nu, în nomenclatorul de specialitate.

Diplomatul de carieră trebuie să fie profesionist; sunt convins că atributul de „profesionist” în accepțiunea sa adevărată, este imposibil de obținut fără pasiune, indiferent de domeniu – în caz contrar, avem de-a face cu o impostură.

Sunt, apoi, etapele elementare, instituționale care trebuie parcurse și în urma cărora devii membru al Corpului diplomatic român.

Al doilea subiect este activitatea diplomatică în China. Pentru a fi diplomat în China, odată angajat în Ministerul Afacerilor Externe, trebuie să înveți ce înseamnă relația cu această ţară, ce înseamnă ea ca atare, ce înseamnă ţara noastră pentru China… lista este lungă; dar cel mai important este să vrei să lucrezi pentru dezvoltarea relaţiei bilaterale. Pentru că este o provocare să lucrezi în China; pentru că este o provocare să lucrezi oriunde, în orice altă țară; dacă vrei să fii diplomat, este obligatorie asumarea acestei provocări, indiferent de țara în care vei lucra. Disponibilitatea de a lucra în altă țară cu tot ce presupune acest lucru, profesional şi personal, este o componentă intrinsecă a profesiei de diplomat.

De ce au nevoie aceşti tineri pentru a practica diplomaţia la cel mai înalt nivel? 

După cum spuneam, este nevoie de competență profesională, care poate fi dobândită în urma pregătirii intense și cât mai cuprinzătoare cu putință; de o cultură generală solidă; de cunoașterea temeinică a realității din România – insist asupra caracterului „temeinic” – pentru a putea fi convingător în discuțiile cu partenerii; de capacitatea de utilizare la un nivel foarte bun a cel puțin două limbi străine de circulație internațională; de empatie și abilitate în comunicare; de spirit de sacrificiu; de mobilitate și creativitate în gândire.

Care sunt obstacolele pe care trebuie să le depăşească pentru a reprezenta România în Republica Populară Chineză?

Cred că nu putem vorbi despre „obstacole”, ci, mai degrabă, de provocări la adresa capacității de adaptare și reacție creativă pe care diplomatul profesionist trebuie să le accepte și să le soluționeze în parametrii misiunii pe care o are de îndeplinit.

Este o situație relativ paradoxală: pe de-o parte, este puțin probabil să existe cineva care are un nivel mediu de cultură generală și de informare și să nu fi auzit despre China, despre ritmurile de dezvoltare fără egal înregistrate timp de peste două decenii, despre spectaculozitatea peisajului citadin, arhitectural și, bineînțeles, despre monumentele și frumusețile naturale ale Chinei. În același timp, societatea chineză de acum este, în ansamblu, rezultatul multor procese și evoluții care se întind, în timp, peste secole și, în spațiu, pe o suprafață aproape cât a întregului continent european.

Toate acestea înseamnă, poate mai mult decât în alte situaţii, că provocarea principală a diplomatului care lucrează în China este să accepte complexitatea și diversitatea acestei societăți. Necunoașterea limbii chineze poate fi un obstacol, dar nu hotărâtor; renunțarea la imagini preconcepute și la tentația de simplificare a realității este, însă, obligatorie pentru a nu deveni „ziduri chinezești” în fața eforturilor pe care trebuie să le faci dacă vrei să înțelegi ce se întâmplă și de ce se întâmplă, pentru a putea să-ți exerciţi meseria ca un profesionist. Mai există cultura instituțională, diferită de cea europeană, diversitatea și diferențele pronunțate dintre regiuni, între mediul urban și cel rural…

În plan personal, diplomatul român care lucrează în China se confruntă și cu dificultăți „normale”: depărtarea de casă – cele peste 9 ore de zbor efectiv de la București la Beijing descurajează ideea de vizite mai dese în ţară; diferențele din sistemul de învățământ, pentru cei care au copii de vârstă școlară; mediul cultural, prin dimensiunea și varietatea care îl caracterizează etc.

intalnire diplomatica

Foto Info: Vizita în provincia Shandong

De ce aţi ales Republica Populară Chineză? Ce v-a impresionat cel mai mult atunci când aţi ajuns pentru prima dată în Republica Populară Chineză?

Fiecare misiune diplomatică are importanța proprie în ansamblu relațiilor externe ale unui stat. În același timp, există locuri pe care toată lumea le consideră „de vârf”, fie din perspectiva dimensiunii relației bilaterale, fie ca urmare a ceea ce reprezintă capitala respectivă, sau pentru că în țara în care lucrezi, sau vei lucra, se petrec evenimente ale căror urmări pot conduce la modificări majore în situația internațională. China însumează toate aceste trăsături, care o fac să reprezinte un „post” unic pe harta lumii.

Răspunsul la a doua întrebare: în vara anului 1992, când am ajuns prima dată în China, nu mă gândeam că voi ajunge să lucrez la Beijing. Acum, inclusiv prin prisma acelei experiențe din urmă cu 23 de ani, pot spune că cel mai mult m‑a impresionat capacitatea de auto-transformare a Chinei și de adaptare la provocările uriașe pe care trebuie să le soluționeze. 

Ce schimbări s-au produs în privinţa relaţiilor diplomatice dintre România si Republica Populară Chineză din momentul în care dumneavoastră aţi preluat mandatul de Ambasador al României la Beijing?

Între România și Republica Populară Chineză relațiile diplomatice sunt construite pe trei piloni: dialogul politic; cooperarea economică; și relațiile inter-umane. Dialogul politic s-a intensificat într-o măsură incomparabilă față de alte perioade: de când sunt la Beijing, șefii guvernelor român și chinez s‑au întâlnit de 4 ori în 18 luni; la fiecare 6 săptămâni, aproximativ, au loc vizite reciproce ministeriale și de rang echivalent fie în China, fie în România; relațiile economice înregistrează, și ele, un curs ascendent – exporturile noastre au crescut în 2014 cu 14 % , de exemplu și, recent, a fost inaugurată o linie de producție a unei companii românești în China; negocierile pentru realizarea unor proiecte investiționale majore în România au intrat în faze avansate în ultimele luni și altele. În fine, în planul relațiilor inter-umane, a fost inaugurat recent Institutul Cultural Român la Beijing și, în urmă cu un an, a fost deschisă noua Secție consulară a Ambasadei, la standarde Schengen.

Consider că cel mai important lucru care s-a petrecut în perioada mandatului meu de până acum sunt actualizarea posturii României de interlocutor de încredere al Chinei și relansarea construirii statutului de partener economic important pe care îl deține fiecare din cele două țări în relație cu cealaltă. Ambele procese sunt în curs, iar misiunea noastră este să ne asigurăm că evoluează conform intereselor noastre naționale.

eveniment diplomatic

Foto Info: Expunere la Universitatea Beijing despre România după 1989

Care este cea mai puternică „verigă” în relaţiile diplomatice dintre cele doua state? Dar cea mai slabă?

Încrederea reciprocă este una din componentele cele mai solide pe care se bazează dialogul sincer și eforturile, care trebuie să fie permanente, de înțelegere a celuilalt. În același timp, diferențele structurale dintre cultura instituțională și de conducere a societății din România, respectiv Republica Populară Chineză constituie teste pe care trebuie să le trecem împreună, ambele părți.

Cum apreciați evoluția în ultimul timp a parteneriatului dintre România și Republica Populară Chineză, în special pe plan politic și economic?

Cele menționate anterior în planul domeniilor care compun relația noastră bilaterală permit evaluarea conform căreia am intrat într-un stadiu superior al relațiilor diplomatice româno-chineze, care au o istorie de aproape 66 de ani; perspectiva este de a continua să înregistrăm progrese semnificative. Potențialul în acest sens este indiscutabil, astfel că trebuie doar să acționăm, în continuare, cu seriozitate, angajare și consecvență.

În contextul emergenţei terorismului şi a instabilităţii pe scena politică internaţională, cum ar putea fi îmbunătăţit Parteneriatul strategic al României cu Republica Populară Chineză, cu precădere pe lina diplomatico-militară?

Cooperarea româno-chineză are și o componentă diplomatico-militară, concretizată în activitatea Biroului Atașatului Militar din cadrul Ambasadei. Dialogul nostru include teme de securitate internațională, iar România, ca Stat Membru al Uniunii Europene, susține dezvoltarea acestui dialog în plan bilateral și multilateral, așa cum este, de altfel, precizat și în Comunicatul comun al summitului UE-China din 29 iunie 2015, de la Bruxelles.

Autor: Vladimir Adrian Costea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *