Elena caLANCEA: Sufletul ei, parfum pentru betie de simturi si idei

Elena caLANCEA. Nu intamplator am scris numele ei asa. Elena, un suflet nobil, un suflet sensibil, nascut peste Prut, la 40 km de Chisinau, Elena a aparut pe lume intr-o zi cu gust – 23 august. Elena este o fire ca Lancea, cum ii spune si numele, pentru ca a invatat sa se caleasca singura asa cum fierul se transforma in otel, in varf de lance, a invatat sa fie puternica si sa ascunda in spatele zambetului ei de copil inocent un caracter puternic si razboinic precum Elena din Troia…

Iubeste frumosul in orice forma il gaseste, in flori, in oameni, in cladiri, in parfumuri excentrice sau exotice si in fiecare fotografie pe care o face, apasarea de buton mai transmite ceva acelui aparat de fotografiat, mai poarta cu el amprenta unui suflet adanc de emotii, ganduri, trairi si sentimente. Si asta nu e tot, e doar inceputul unei povesti parfumate…

BOGDAN: Stiu ca radacinile tale sunt din cealalta jumatate de Romanie – Basarabia…Cum a fost copilaria ta acolo?

Elena: Scriam la un moment dat că am avut o copilărie ca în poveștile lui Ion Creangă. Am crescut la bunici. Acolo unde veșnicia s-a născut, unde tradițiile nu și-au pierdut din farmec. Sunt multe momente ce mi-au marcat copilăria. Poate într-o zi voi ajunge să înșir fiecare moment, acum le mai las ca hrană sufletului meu. Sunt prea scumpe, parca…:)

 BOGDAN: Anii au trecut si jurnalism ai facut:) De ce ai ales asta?

Elena: Când copil eram și câmpii colindam, mereu îmi alergau prin minte versurile celor de la Vama Veche: La radio, vreau să ajung la radio, S-audă o ţară întreagă cine-s eu, cu adevărat…Înregistram povești pe casete vechi și apoi le ascultam….Îmi imaginam că am un public în față și vorbeam pe mai multe tonuri de voce…nebunie de plăcere. Abia în clasa a 8-a am fost chemată la un interviu la „Teleradio-Moldova”…a fost primul start în domeniu, prima experiență, pe alocuri nu tocmai plăcută. Tot ce era legat de românism (țară, neam, limbă) era interzis. Atâta timp cât ți-e interzis ceva nu încetezi, ba dimpotrivă faci contrariul. Am căutat ONG-uri, m-am implicat activ…am încercat alături de alți tineri să dăm trezirea. Și acum îmi amintesc cum purtam imensul tricolor pe străzile Capitalei…eram înconjurați de mașini ale SIS-ului și eram neînfricați. În 2009 am fost marcată de evenimentele ce au avut loc și bineînțeles de denaturarea mesajului cu privire la evenimentele din aprilie! Am ales jurnalismul doar pentru a avea posibilitatea să comunic lumii adevărul fără a denature mesajul.

BOGDAN: De cat timp esti in Romania si cat de repede ai reusit sa te acomodezi!? (Intrebare cu talc si Elena a inteles)

Elena: Tot ce e românesc m-a cuprins de când eram mica. Bunica îmi spunea cum bunicul mergea la Iași să aducă sare, apoi cum mergea la munte. A adus un câine de munte prin 1970 și ceva, era un câine lup, care mi-a fost și mie prieten până la vârsta de 9 ani. Apoi tata îmi spunea de bunicul cum a luptat în armata româniei și a stat în spital la Timișoara. Încă din copilărie îmi doream să trec Prutul și când am trecut prima dată de vama ce ne desparte mi s-a umplut sufletul de bucurie. E de nedescris ce emoții mă cuprindeau. Am mers la Brașov atunci apoi București, Iași și tot așa ca până într-o bună zi prin 2010 să fac un tur al României. Cât timp am fost la facultate, odată la două săptămâni sau odată-n lună aveam un dor de ducă…și treceam Prutul, îmi încărcam sufletul, buzunarele cu energie și mă întorceam înapoi.

Cel mai chinuitor moment era să mă urc în autocar și să merg la ChișinăU, mereu parcă rupea ceva din mine. Nu ai cum să te acomodezi acasă, atâta timp cât ești deja acasă. Eram mereu mai acasă decât acasă, în România. Sunt în București din 2012. Am absolvit un curs de fotografie la Centrul de Pregătire Profesională în Cultură. Sunt colaborator la ONG-ul „Arta nu Mușcă”. Am cunoscut și continui să cunosc oameni minunați, oameni cărora le circulă frumusețea prin vene și valorile care ne definesc ca români.

Acum de exemplu colaborez cu un magazin online si mai scriu din cand in cand la o prietena care e bloggerita de fashion despre parfumuri. Imi mai da mostre de parfum pentru teste si scriu despre notele de iasomie, despre miresmele puternice, cele care se simt prima oara, cele care continua intr-un stil feeric si notele puternice care raman si se pastreaza cu zilele. Mie personal imi plac parfumurile dulci si de obicei iubitului meu ii cumpar produse din gama Bulgari, gama pe care o aleg si eu.

BOGDAN: Urmarind profilul tau de facebook, am ramas placut suprins sa vad ca iubesti muntele si sporturile de iarna.Ce munti din Romania ai apucat sa vizitezi pana acum?

Elena: Munții Apuseni, Predeal, Munții Bucegi, Munții Brașovului. Acum 2 ani am avut o aventură frumoasă în munții Bucegi. Mi s-a rupt un schi la un moment dat..toți eram pe pârtii diferite.. fără telefon nu aveam decât să mă întorc la telecabină cu scopul de a prinde ultima călătorie pt ziua respectivă…și așa cu schiurile în spate am făcut drumul înapoi…s-a iscat și o furtuna de zăpadă…ajunsă la telecabină am aflat că toată lumea o căuta pe Elena Calancea…am fost și scutită să plătesc schiul rupt. Îmi place la munte…te face mai puternic mai plin de voioșie:)

BOGDAN: Si daca tot ai ales Jurnalismul, ce parere ai de mass – media din Romania raportata la mass-media de peste Prut?

Elena: Nu văd mare diferență. S-a pierdut din tot ce mai numim mass-media. Avem doar știri infecte, sunt create materiale ale căror subiect nu e deloc important dar care e modelat în așa fel încât să fie știrea zilei. De fapt văd asta ca pe o mască a altor evenimente mult mai importante… când se face mare tam-tam asupra unui lucru lipsit de importanță mă duce gândul că se întâmplă alte lucruri care de fapt nu vor să fie știute. Mi-ar plăcea să deschid un ziar și să găsesc un material despre cele mai frumoase locuri ale țării, despre campioni, artiști și performanțe, despre ce mai face țara asta și cum mai trăiesc locuitorii. Să aprind televizorul și să găsesc văd o emisiune gen „Profesioniștii”, „Garantat 100%”..emisiuni care ceva te învață; să auzi oameni care au cu adevărat ce spune, oameni care știu să împărtășească lucruri minunane…

BOGDAN: Ce proiecte ai pentru 2015?

Elena: La moment am 2 proiecte legate de fotografie. Pentru unul dintre ele am nevoie de susținerea Ministerului Culturii, în linii mari e un proiect despre locurile din Marea Românie.