Uncategorized

Eu vreau sa fiu…O umbra COMPLETA in ShadowLand! Foto si Video

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Eu vreau sa fiu o umbra,

Fiori prin mine umbla,

Eu nu am loc in fiinta si

zac in nefiinta….

Eu vreau sa capat forme

amore si diforme

sa rad mereu de mine

sa rad, sa-mi fie bine

Sa fiu un avion pe cer la Washington

sa fiu ca si Titanic

infipt etern in aisberg…

Eu vreau sa fiu actor,

in umbra -ncepator

eu vreau sa fiu Vivaldi

sau albastros, sau Stasi…

Eu vreau sa fiu cladire, sau varf ciudat de munte

un bot hapsan de caine, o coada de pisica

Eu vreau sa capat forme,

urate si diforme

Un fluture, o larva

un vierme de galbeaza

Sa fiu ca rinocerul

Sa fiu Eugene Ionesco…

S-alerg despuiat de vise

Sa vad prin alb, iluzii

Eu vreau sa fiu un tanc

Sa fiu un saltimbanc…

sa fiu floare de lotus

sa fiu un cal Pegasus…

Eu vreau in ShadowLand

Sa fiu tot si Pamant…

Uncategorized

Glezne decorticate de vitamine…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Mi-am desfacut gleznele in bezna mintii…

Mi-am decorticat scheletul intr-un stil anacolut absurd

si am manjit prin mine cu urme de sange fetid…

Mi-am luat mantia anticalofila de anti idei…si am inceput sa ma inalt…

dar m-am oprit subit intr-un punct terminus…

gleznele imi erau infierate in ura si ma strangeau ca intr-o menghina

toate regretele….

As vrea sa nu mai am glezne, sa fiu un trup inert

fara calciu, fara vitamine, doar o pasta vascoasa ca plastilina

si orice lucru care ma apasa sa se stearga odata ce sunt remodelat

acum, in stare din prezent ma simt ostracizat…

Toate oasele imi sunt scrijelite cu urme de emotii

asa cum un ratacit isi scrie pe stanca zilele de singuratate

sau cum un condamnat murdareste zidurile inchisorii

si-si numara agonia…

Ma dor gleznele…chiar si asa…decorticate…

ma dor pentru ca nu sunt prinse de picior

ci sunt alipite de inima si cum simt….ele se misca

chiar si fara vitamine…

Am ajuns sa ma intreb anost, Pana cand Irealia, pana cand voi mai fi captiv!?

Uncategorized

Pishky – In blogosfera de la 12 ani. De ce!? Pentru ca…POATE! Foto si VIDEO

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

 Pe PishKy am cunoscut-o la Super Blog la Straja:) Alias Daniela Bojinca, Pishky de la Pishkotzel este o tanara cum n-ai mai vazut…In blogosfera de la 12 ani, Pishky te poate pune pe ganduri din doua idei si trei miscari…Dar mai bine sa va retina ea ca pe mine ma stiti:)

 PS: Uitati cum vrea sa sa incep interviul. Puteam eu oare sa o refuz:)???

Da. Știu. E blogul tău. Articolul tău. Eu vreau însă a începe așa:

1. Vreau să-ți salut toți cititorii.

2. Vreau să-ți rog toți cititorii să nu se sperie de mine mai jos.

3. Anunț de la început că nu am toate țiglele pe casă.

4.Spor la citit 🙂

BOGDAN: Ne-am cunoscut la SuperBlog și am aflat un lucru extraordinar…Tu ai avut blog de la 12 ani!? De ce?

Pishky: Ah… SuperBlog. Ce aminitir frumoase. Da. Acolo ne-am cunoscut și încă sunt încântată de cunoștință 🙂 12 ani. A fost o perioadă dificilă pentru mine. Grea. Urâtă. Plină de suferință. Deși eram doar un copil, uram tot ceea ce mă înconjura. Astfel, am simțit nevoia de a mă exprima într-un mediu necunoscut. Un mediu în care nimeni să nu mă cunoască și să nu-mi judece gândirea. Blog-ul reprezintă un jurnal online, iar eu m-am apucat de așa ceva. Am simțit nevoia să arunc din mine toată ura aia prin cuvinte. Și am aruncat-o în toate acele texte scrise în engleză. Acum nu mai pot fi găsite. Le-am șters. N-am mai vrut să retrăiesc nimic din acea perioadă recitindu-le sau privindu-le măcar.

BOGDAN: Cum e să-ți trăiești copilăria în blogosferă?

Pishky: Nu pot spune că mi-am trait copilăria în blogosferă, pentru că nu am făcut-o. Scriam într-adevăr.. câte un text, două, maxim trei pe lună în perioada când m-am apucat de blogging. Copilăria mi-o trăiam ca orice alt copil. Jucându-mă. Alergând. Făcând sport. Citind. Învățând. Totuși, aș putea spune că e minunat să cunoști de la o vârstă fragedă blogosfera. Cred că și oamenii pe care i-am cunoscut de la 12 ani încoace, m-au ifluențat către a fi cine sunt astăzi. Mi-au inflențat personalitatea și gândirea, îndreptându-mi pașii spre frumos.

BOGDAN: Recunosc, când eram de vârsta ta, eu alergam prin munți, mâncam doar ce găseam prin copacii vecinilor, mere, pere, cireșe, vișine…și intram în casă la 1-2 noaptea ca să mă trezesc a doua zi la 8. Cum au fost zilele tale din copilărie?

Pishky: Au fost aproximativ ca ale tale. Doar că eu nu mâncam din copaci :D. Am fost un copil care a fost învățat să iubească muntele și sportul extrem. Vacanțele de iarnă mi le petrecem toate, la schi. Și încă le mai petrec. Iar vara, la bunici, la țară, unde făceam toate tâmpeniile posibile din lume: de la închis bunicul o zi întreagă în beci, până la a sparge un geam al unui camion și a dispărea de acasă (eu eram la joacă prin sat :D). Desigur… și vara mergeam la munte. Și mă cățăram 🙂

BOGDAN: Te simți bloggeriță sau copil al blogosferei?

Pishky: Sincer, deși anul acesta fac 20 de ani, eu mă simt ambele. Sunt o fire mai copilăroasă. Și îmi place să cred că sunt încă un copil

BOGDAN: Ce îți place și ce nu-ți place la blogosfera românească?

Pishky: Îmi plac oamenii frumoși întâlniți în ea și tot ceea ce ei transmit, pentru că fiecare are ceva de spus. Ceva interesant din care alții pot învăța. Ori ceva care să aline sufletele celor care citesc. Nu-mi plac bloggerii români care nu scriu cu diacritice. Consider că limba română nu există fără diacritice, deci…ai grija si tu:P
Nu-mi plac bloggerii care își deschid un blog DOAR pentru a-l comercializa și a face bani din el. Nu-mi plac bloggerii aceia care se cred atotștiutori într-ale bloggingului. Nu cred că există o formulă pentru un blogging de calitate, valabilă întregii blogosfere. Există o formula adaptată fiecărui blogger în parte, pentru că toți suntem diferiți. Iar formula asta trebuie descoperită de el. Nu-mi plac bloggerii care preiau cu copy-paste articole de pe diferite site-uri din străinătate și le traduc cu Google Translate, iar apoi ni le servesc nouă spre citire. Bleaxxxx 🙂 Nu-mi place că blogosfera românească nu este încă educata. Mi-ar plăcea ca în blogosfera românească să se găsească numai oameni care au ceva de spus și de transmis celor din jur. Iar la noi încă nu există DOAR așa ceva. Probabil că mai sunt și altele care nu-mi plac, însă nu-mi mai amintesc pe moment.

BOGDAN: Ce bloguri sau bloggeri citești și de ce?

Pishky: Citesc cam tot ce-mi pica în mână și-mi pare interesant. Citesc ceea ce cred că mă inspiră și mă învață ceva. Îmi place să citesc bloguri culturale, bloguri de poezie, bloguri de proză, cât și blogurile jurnal.

BOGDAN: Pentru că încă ești la școală, nu ți-e teamă să fii prea deschisă pe blog? Simți să fii critică cu ceea ce ți se întâmplă în timpul orelor de curs?

Pishky: Nu. Nu mi-e teamă. Trăiesc într-o lume liberă. O lume în care pot spune ceea ce gândesc. Desigur, într-un mod cât mai elevat. Nu îmi e frică să spun adevărul. Consider că lumea trebuie să fie îndreptată spre a spune mereu adevărul. Ceea ce i se pare greșit sau corect. Doar așa cred că se poate schimba ceva spre bine. Da. Simt să spun tot ceea ce se întâmplă în școală. Ei trăiesc datorită nouă și cred că ar trebui să nu se mai simtă superiori doar pentru că se plimbă cu un catalog și un pix în mână. Poate că știu mai multe ca noi. Cu siguranță știu. Însă nici măcar acest fapt nu-i face superiori. Ca ființe suntem egali cu toții. Simt să fiu critică cu ceea ce nu este normal să se întâmple în timpul orelor de curs. Atât.

BOGDAN: Ai fost amenințată cu exmatricularea doar pentru că ai scris ceva pe blogul tău?

Pishky: Nu. Nu am fost amenințată cu exmatricularea. Nici măcar nu mi s-a făcut ceva. De fiecare dată când am scris ceva pe blog, s-au simțit deranjați și ofensați că nu s-a discutat cu școala. Le e frică să fie mânjiti cu adevărul. Așa că imediat au reacționat și au făcut ceea ce trebuia să facă mai înainte.

BOGDAN: Ce planuri ai pentru 2014?

Pishky: Pentru 2014. Planuri? Să iau BAC-ul (hai Universule.. știu că mă auzi.. ajută-mă împreună cu toate forțele tale creatoare :). Să intru la Medicină Generală (Universule.. nu uita și de acest mic-mare aspect, te roagă un copil dulce, simpatic și taaaaare drăguț :).

BOGDAN: Un mesaj pentru cititorii Presa în blugi. Să presupunem că majoritatea nu au bloguri. Cum i-ai determina să-și facă un blog?

Pishky: Păi tu vrei mesaj pentru cititori, sau promovare a bloggingului printre citirorii tăi? 🙂 OK. Le fac pe amândouă.
1. Dragi cititori ai blogului „Presa în blugi”, tipul ăsta care scrie îi tare simpatic. Merită citit din când în când. Are lucruri faine de spus și-i amuzant. 😛
2. Trebuie să fiți mereu voi. Să nu vă temeți de a spune adevărul. De a fi liberi. De a visa și de a spera. Credeți în voi. În forțele voastre. Uitați de eșec și luati-l, în caz că apare, ca pe ceva constructiv. Ca pe un pas înainte spre reușită.
3.Intrați pe wordpress.com. Faceți-vă un cont. Apucați-vă de scris. Ce câștigați din asta? Prietenia multor oameni frumoși. Cunoștințe noi. Învățături noi. Momente de neuitat. Puteți câștiga ulterior faimă și bani. Dar nu. Nu vă apucați să scrieți pentru ultimele două. Scrieți pentru voi. Prin scris rezultă eliberarea de orice stare negativă și absorbirea de orice stare pozitivă. Ei… v-am convins?

BOGDAN: Si daca tot vorbim de bloguri,  ce alegi intre wordpress si blogspot si de ce?

Pishky: Eu aleg wordpress. Îmi pare a fi o platformă mult mai prietenoasă decât blogspot. Meniul e mult mai accesibil pe wordpress, mult mai ușor de utilizat. Este prietenos cu utilizatorul. Câm atât.  Ca o încheiere, aș vrea să-ți mărturisesc atât ție Bogdan, cât și cititorilor tăi, că mi-a făcut mare placere să-ți răspund întrebărilor. Mi-a făcut placer să am și eu un loc la tine pe blog. Spor în tot ceea ce faci și să faci bine, asfel încât cei ce vin în urma ta să aibă ceva bun de învățat de la tine:) !

Si la final, tot pentru ca poate…ADDA, care s-a imbracat in blugi pentru interviul asta…Canta live ce canta Cucu 🙂

Uncategorized

Petru Stratulat – Pentru ca teatrul e mai mult decat un hobby, e o reflectie a EU-lui! FOTO si VIDEO

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Pe actorul in devenire – Petru Stratulat – l-am cunoscut in urma campaniei Blogal Initiative – Se cauta actor pentru IubitaFizica…Mi s-a parut un om de bun simt, modest si care n-a vrut sa-mi raspunda la provocare pana cand nu s-a terminat campania pentru ca eram si eu implicat in ea…Mi-a spus intr-o zi asa: Nu vreau sa se interpreteze…Vorbim dupa concurs…Am apreciat si l-am apreciat pentru atitudinea lui…Tocmai din cauza asta va recomand sa mergeti pe 9 februartie la Teatrul de Arta la piesa REFLECTION! Informatii suplimentare gasiti aici!

Dar sa descoperim impreuna cine e…PETRU…

BOGDAN: Stiu ca esti actor intr-o trupa de teatru neconventionala. Povesteste putin despre acest proiect.

Petru: Da, este o trupa intr-adevar neconventionala ce practica o arta prea putin intalnita in Romania. In afara, aceasta este foarte apreciata, dar, incet-incet, Romania afla de artistii papusari si de ce pot face ei. Lightwave Theatre Company a luat fiinta anul trecut dupa ce regizorul acesteia a fost selectat sa reprezinte Romania la World Puppet Carnival in Indonezia. A avut nevoie de mine, initial, pentru a atrage fondurile necesare, timpul fiind extrem de scurt. Nu am ajuns la Jakarta, din pacate, dar am mers mai departe. Au mai aparut doi colegi in companie, am avut SHOW-URI la tv si totul a mers de la sine. Ma explorez prin intermediul Lightwave. Ah, era sa uit, am fost din nou selectati sa reprezentam Romania la World Puppet Carnival 2014, in Thailanda, de aceasta data 🙂

BOGDAN: De ce ai ales teatrul ca mod de expresie?

Petru: Sincer, nu l-am ales eu. E un cliseu, stiu. Practic, vorbesc foarte serios, el m-a ales pe mine prin intermediul Cristinei Ion, regizorul companiei. M-a vazut curios in privinta unei marionete si m-a observat in timp ce interactionam cu aceasta. Cand am determinat-o sa mearga normal pe parchet, Cristina m-a intrebat daca am mai facut asta, caci asa ceva, am inteles atunci, poti face dupa ce te invata cineva, pentru ca nu e prea usor pentru un novice. A vazut un potential si a dorit sa mi-l cultive, iar eu ii sunt recunoscator…

BOGDAN: Ai un dramaturg care te-a inspirat de-a lungul carierei tale?

Petru: Nu pot vorbi inca de o cariera. Sunt la inceput de drum si invat continuu. Nu este usor sa te ridici la nivelul colegilor tai mult mai experimentati, dar sunt mandru ca fac parte din acest grup. Fiecare are rolul sau bine determinat in armonia companiei de teatru si de la fiecare iau cate ceva.

BOGDAN: Care este piesa ta de teatru preferata si de ce?

Petru: Imi aduc aminte de un spectacol in care l-am vazut pentru prima data pe Ovidiu Niculescu, Hotelul dintre Lumi. Am trait fiecare secunda alaturi de personajul sau. Am plecat din sala Teatrului Mic incapabil sa articulez vreun cuvant. Am tacut pana acasa. Toata actiunea avea loc in timpul comei in care se afla Niculescu. Inca viu, dar pe jumatate mort, exista undeva intre lumi alaturi de alte personaje aflate in situatii similare. Acolo, s-a legat o relatie de iubire intre el si o suferinda. Finalul spectacolului a fost unul…superb.

BOGDAN: Ce fel de public vine la spectacolele tale?

Petru: Hai sa le spunem noastre, caci e vorba de efortul unui grup. Am avut doar doua pana acum. Momentan jucam Reflection, urmeaza si Iubitafizica la primavara. Revenind la Reflection, am observat in sala foarte multi tineri, oameni care doresc sa cunoasca arta papusariei, iubitori de non-verbal, curiosi, zambitori. Mi-ar placea sa vad si persoane in varsta de la care sa aflu cu ce asociaza ceea ce observa pe scena, avand o vasta experienta de viata.

BOGDAN: Daca viata ar fi o scena, cum te simti de cele mai multe ori, papusa sau papusar?

Petru: Asta e o intrebare dificila. As vrea sa bravez si sa spun ca as fi papusarul care manipuleaza din umbra, dar stim cu totii ca, de cele mai multe ori, nu suntem altceva decat niste papusi. Cine anume ne manipuleaza… Depinde de situatie. Uneori chiar noi pe noi.

BOGDAN: Povesteste o experienta amuzanta din timpul spectacolelor Lightwave Theatre.

Petru: Ti-o voi relata pe cea mai recenta. Am jucat Reflection la Clubul Taranului pe 27 ianuarie. La repetitii, uitam de fiecare data sa las un scaun pe scena. Personajul meu are nevoie de unul. Mi-am zis ca e ok atat timp cat nu uit la spectacol sa fac asta, ceea ce s-a si intamplat. Pana la momentul scaunului, l-am privit din culise cum statea asezat langa o masa, din fericire liber, si am creat un plan in minte cum sa-l iau din sala pentru a-l aduce pe scena. Ai zice ca e un scaun banal, cat poate fi de greu? Ei bine, scaunele de la Clubul Taranului nu pot fi apucate pentru ca spatarul acestora nu are maner si sunt si destul de grele. Nu uita, mana stanga manuieste mana stanga a papusii, cea dreapta capul. In mana stanga aveam palma personajului si doar trei degete libere pentru a apuca obiectul. Am coborat in public, am luat scaunul respectiv, l-am tarat pe scena, asa cum ar fi facut-o personajul, si am salvat situatia. Aveam oricum un plan B, in cazul in care primul ar fi esuat. Intotdeauna am un back-up 🙂

In final…un video cat o mie de cuvinte…

 

Muzica

ADDA: Iti arat ca pot un interviu in blugi!? Interpret, compozitor, artist 100%! FOTO si VIDEO!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Stiti piesa Iti arat ca pot!?…Stiti interpreta!? ADDA….CU 2D 🙂 Dar ceea ce nu stiti este ca ADDA este mai mult decat o simpla interpreta…Este un artist complet…La nici 22 de ani compune, scrie si traieste muzica…Cum am ajuns sa o cunosc? E secret! Nu pentru ca imi doresc neaparat ci pentru ca cealalta jumatate a secretului m-a rugat sa pastrez secretul si eu…respect dorintele unei femei…Mdaa e vorba despre o EA…Tot din zona muzicala…Dar gata cu indiciile…Sa revenim la artista noastra…Dar sa o lasam pe ea sa va salute…

Continue reading “ADDA: Iti arat ca pot un interviu in blugi!? Interpret, compozitor, artist 100%! FOTO si VIDEO!”

Uncategorized

Scrisoare deschisa catre un maimutz-slugoi pe numele sau Radu Alexandru! Oana Pellea e prea mare pentru tine, boule!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Acest articol va fi foooarte diferit fata restul articolelor, advertorialelor, povestilor, pieselor de teatru sau interviurilor cu care, probabil v-am obisnuit…De ce!? O sa intelegeti imediat de ce dupa ce veti citi aceste randuri scrise de un pseudo-jurnalist, un produs plin de elocventa al mass-mediei actuale…Sa citim ceva plin de elitism…jurnalistic…

Jurnalistul spune că Oana Pelea „vorbește numai de taică-su. Încă mai e cărată de trena lui de valoare a neamului, deși omul a murit de 30 de ani. În fiecare an mor mii de oameni care s-au distrat la un film cu Amza Pellea și nu se naște nici unul. Și cu toate astea, tipa ține să ne amintească, în caz că uitam de unde-i vine valoarea, că e fiica lui tac-su. Să nu credem că a apărut ea la televizor așa, de nicăieri.

Cu fața aia de veveriță cu progeria. Să clefăie proteza în povești de tinerețe. Să auzim noi cum i se scurge saliva prin spatele plăcii în cuvinte. Să ne vândă minute la telefonul mobil de parcă ar fi o lecție de viață. Adevărata valoare sta în lucrurile simple. Spre exemplu, valoarea ei stă în simplul fapt că Amza Pellea a făcut sex cu mă-sa.”

GATA!? Ati citit? Bun…privind aceste randuri, iti dai seama ca animalul in cauza n-a fost in viata lui la teatru s-au daca s-a dus s-a dus sa se scobeasca in nas si sa rada cand vedea o fusta scurta pe scena fara sa inteleaga legatura dintre scene…

Eu de obicei nu scriu in stilul in care urmeaza sa scriu dar asa cum in viata cu samuraii te lupti ca si cu samuraii si cu hotii te lupti ca si cu hotii, in cazul de fata voi folosi acelasi gen de limbaj de canal ca sa ma inteleaga si domnul Alexandru…

Draga maimutz-slugoi alias Radu Alexandru,

Nu ma intereseaza varsta ta. Daca ai peste 40, inseamna ca ai facut umbra pamantului degeaba si te-ai uitat la piese de teatru si filme cum ma uit eu la papirusurile egiptene – adica la poze fara sa intelegi nimic…Romania a fost miloasa cu tine si te-a facut jurnalist dar natura a fost nemiloasa ca ti-a lasat doar un singur neuron pe care il obosesti degeaba…Daca ai sub 30 inseamna ca esti doar un pupincurist fomist si te-a pus Dinescu, ca nici el nu e prea departe de genul tau, ca sa arunci cu dejectii…Crezi ca daca tinzi sus sau vrei sa ataci pe cineva aflat pe un piedestal si o faci la modul tau adica sa strangi sub tine tone de rahat esti legitim!?…Nu inaltimea piedestalului conteaza ci materialul…Oana Pellea, cretinoidule, cretinopatule, maimutz-slugoi…mai tuta, ea si-a creat piedestalul prin ore de munca nu ca tine prin tone de rahat pasat pe care le vinzi drept stiri, susanele, barfe si ale nimicuri! Stii cat e salariul unui actor in ROMANIA bai prostule!? …

Nu te-ai intrebat de ce atat de multi actori au murit in aceste luni, in acesti ani pentru ca statul le-a intors spatele? Stii tu sclavule cum e sa traiesti cu 800 de ron dupa o viata in care ai muncit ore, tu, care te jucai cu puta in tarana si ai ajuns ziarist ca ai pupat cururi de sefuleti, ea, Oana Pellea si altii ca ea isi toceau coatele in teatru..Eu am jucat teatru, ca si amator si stiu ce inseamna sa muncesti pana mori si iti vine sa fugi de pe scena ca nu iti iese piesa sau momentul…

Stii tu cum e sa traiesti mizer!?…Stii cum e sa te simti umilit intr-o tara in care ai facut atatia oameni sa rada, sa planga? Oana a iubit teatrul…N-a stiut sa scrie mizerii si sa fie platita cum esti tu platit ca santajist…Ea a jucat teatru si a facut-o cu pasiune…Era sa uit…M-a distrat expresia cu privire la frumusetea ei fizica…Mai Radu, poate tu esti Brad Pitt si te oftici ca trebuie sa platesti ca sa ti-o pui si tu ca omu…Dar, iti spun un secret…Frumusetea nu sta in cati dinti ai in gura, sta in cati neuroni ai in cap si cat suflet ai in inima ori, daca stau sa analizez cuvintele tale de mai sus…Esti al naibii de slut, mai Radule…Dar sa revenim…

A juca teatru pare simplu dobitocule, cand tu te duci la teatru, platesti 10 lei, 2o lei, te uiti ca boul pe scena si ai impresia ca actorii au venit de acasa, au intrat in scena si pleaca si gata piesa…Te oftici ca tac-su a fost Amza Pellea si al tau un betivan notoriu sau cine stie ce anonim membru PCR! Daca nu vrei sa mori de sabie nu mai scoate sabia sa tai acolo unde nu esti demn nici sa privesti…canalie ordinara… Nu intamplator oameni precum Radu Afrim, Chris Simion, Marius Manole, Vlad Zamfirescu, Istvan Teglas, Maria Obretin, Cristina Casian, Nicoleta Lefter, Constantin Cojocaru, Irina Cojar, Andrei Runcanu, Ilinca Manolache, Cătălin Babliuc si Anghel Damian o sustin…Si sunt sigur ca mai sunt…

Dar de Paul Ipate nu zici nimic? Sau de Dan Chisu reclama la zahar, sau Florin Piersic Junior? Stii tu cei pozitionarea de brand? Ai citit si tu altceva in afara de Play Boy sau Plai cu boi? Daca Oana facea reclama la prezervative sau lenjerie erotica intelegeam furia ta, dar a promovat un mesaj de bun simt! Te simti frustrat ca tu esti in alta retea? Nu-ti conving serviciile companiei pe care ea a promovat-o? N-a vrut Cosmote sa va dea reclama in Catavencii si arunci cu noroi si mizerie in Oana Pellea? Care e schema ca nu inteleg? Nu mai citeste nimeni fituica voastra ordinara si aveai nevoie de rating sau tiraj? Vrei mai multe like-uri pe facebook? Mi-e scarba ca pe diploma mea scrie jurnalist…Si ai facut sa-mi fie sila de breasla asta…Daca un idiot ca tine a ajuns sa scrie ce a scris…

Uite, stiu ca iti va fi greu dar Oana Pellea mi-a dat un interviu dupa ce si-a lansat o carte…Te invit sa-i citesti cartea…Recunosc, o sa-ti fie greu pentru ca n-are poze porno si nici pasaje cu sticle de bere dar daca faci un efort, cine stie….

Sper ca nu o sa-mi porti resentimente si daca vrei, ma poti jigni in voie…Nu ma supar…Eu nu sunt actor, sunt doar un blogger amarat...”

 

Uncategorized

Si…primul premiu Blogal Initiative a ajuns la destinatie! Multumesc Kanal D! FOTO

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Va mai aduceti aminte ca am facut 30 de ani!? Nu aveti cum ca s-a intamplat anul trecut:) Dar nu despre asta vreau sa vorbesc…Ideea e ca in acea zi a plouat la mine cu premii de la Blogal Initiative…Daca invitatia de Revelion am ratat-o din motive pe care le-am explicat atunci si pe care nu vreau sa le reiau, premiul de la KANAL D l-am primit astazi de la Costin Cocioaba  – Refresh.ro si echipa Bakers.

Care e premiu!? O sa incep cu inceputul…Punga branduita Kanal D…Doua cani, doua pixuri, o agenda si…varful de lance, un aparat de fotografiat NIKON COOLPIX S2600…

Ce stie sa faca jucaria asta? Pai…destul de multe…

COOLPIX S2600 vine cu 14 megapixeli şi cu un aspect distins – black ca Joe Black.

Dotat cu un obiectiv NIKKOR cu zoom de 5x, plus funcţie de înregistrare, jucaria poate face filme cu claritate şi o gamă de funcţii anti-înceţoşare.

De la seri cu prietenii la primul zâmbet al copilului, obţineţi imagini clare în tot felul de situaţii. Iar când vă simţiţi creativ(ă), un meniu de retuşare încorporat vă permite să adăugaţi pe loc sclipire imaginilor, un fel de photoshop primitiv dar destul de intuitiv.
Functii Cheie

Stil suplu: cu un corp de 19,5 mm, cu un aspect distins, care se strecoară uşor în orice buzunar

Obiectiv NIKKOR superangular cu zoom de 5x (26-130 mm): de la fotografii de grup la prim-planuri, acest obiectiv oferă precizie impresionantă şi rezoluţie clară, astfel că puteţi surprinde momentele cu uşurinţă.

14 MP: senzorul de imagine CCD de 14 megapixeli permite surprinderea unor imagini extrem de detaliate, decuparea creativă şi crearea unor copii deosebit de clare la dimensiuni de poster.

Ecran LCD de 6,7 cm (2,7 inci) : 7.5 cm (3.0-in.) LCD screen: monitorul LCD mare cu unghi larg de vizualizare asigură claritatea fotografierii şi a redării.

Înregistrare video 720 clară: înregistraţi momentele în mişcare cu o atingere a butonului. Un buton dedicat pentru film facilitează începerea înregistrării acţiunii.

Anti-înceţoşare: Funcţia e-VR (Reducerea vibraţiilor) reduce efectul mişcării aparatului foto. Sensibilitatea ridicată la lumină ISO (până la 3200) reduce riscul unor imagini înceţoşate în lumină scăzută. Funcţia de detecţie a mişcării compensează mişcarea aparatului foto şi a subiectului. Selectorul celei mai bune fotografii (BSS) selectează automat cea mai clară fotografie dintr-o succesiune de 10.

Sistem portret inteligent: surprindeţi portrete perfecte de fiecare dată. Cronometru zâmbet realizează fotografia atunci când subiectul zâmbeşte. Ochi deschişi vă semnalează când cineva are ochii închişi. Funcţia de estompare a pielii ajustează tonurile neuniforme ale pielii pentru un aspect mai fin. Remediere ochi-roşii remediază culoarea eronată a ochilor cauzată de bliţ.

Meniu retuşare: îmbunătăţeşte fotografiile în aparatul foto cu o serie de efecte filtru. Include opţiuni precum Culoare selectivă, care converteşte imaginea în monocromie şi apoi adaugă o pată de culoare unei zone alese de dumneavoastră sau Efect stea, care adaugă efect de stele obiectelor luminoase.

Selector automat scenă selectează modul scenă potrivit pentru situaţia în care fotografiaţi, astfel că tot ce trebuie să faceţi este să încadraţi şi să fotografiaţi.

18 moduri scenă : modurile scenă optimizează automat setările aparatului foto pentru stiluri, efecte şi locaţii populare de fotografiere. Obţineţi imagini extraordinare doar selectând modul care se potriveşte cu situaţia.

Urmărire subiect: surprindeţi imagini clare cu subiecţi care nu pot sau nu vor să stea nemişcaţi. Funcţia AF cu urmărire subiect păstrează focalizarea aparatului foto pe un subiect selectat, chiar dacă acesta se mişcă.

Sistemul de procesare a imaginii EXPEED C2 oferă funcţii avansate de înregistrare filme, performanţă la sensibilitate ridicată şi calitate maximă a imaginii.

Intr-un cuvant, un aparat de mare clasa pentru un blogger cu stil…Multumesc Kanal D! 🙂

 

 

 

Uncategorized

Un joc pentru oameni mari – JOCUL BERII varianta Supply Chain!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Va place berea, nu!? Eu, recunosc, sunt un bautor responsabil de bere dar imi place…In special berea neagra – Silva Strong sau Stejar….Bine, beau si Silva blonda, Ciuc, Ursus, Skol sau chiar Timisoreana dar mai rar…De ce vorbesc despre bere? Pentru ca urmeaza ceva inedit…in special pentru cei cu veleitati de antreprenori sau pentru cei care lucreaza in zona de retail si marketing…

Scopul acestui portal este de a demonstra ideea și utilizarea așa – numitului joc de distribuție de bere ( sau beergame ) în învățământ universitar și educație de management  de productie si supply chain.

Beergame este un joc de simulare de tipul joc de rol , care permite elevilor  sau cursantilor sa inteleaga probleme de coordonare tipice ale lanțurilor de aprovizionare (tradiționale) , în care nu există schimbul de informații și colaborare . În termeni mai generali , acest lanț de aprovizionare reprezintă orice sistem non- coordonat în care apar probleme din cauza lipsei de gândire sistemică .

Ca o modalitate de lucru, beergame este un joc conceput atat in format clasic cat si in format modern iar scopul jocului este acela de a permite într-o situație gen sala de clasă , training sau atelier , o manipulare a diverșilor parametrii de joc , oferind astfel participanților moduri pentru a experimenta diferențele dintre lanțurile de aprovizionare necoordonate și cele cu schimbul de informații și coordonare .

Mai precis , jocul vine să demonstreze modul în care beergame poate fi folosit pentru a oferi studenților o înțelegere mai profundă cu privire la tehnologiile informaționale si modul in care acestea sunt folosite în lanțurile de aprovizionare contemporane .

Pentru prima oara in Romania, Best Smar Consulting aduce in cadrul unor traininguri de supply chain The Beer Game. Profita de ocazie si aplica ACUM!

Uncategorized

Bogdan Daradan, Cashback (File din blogosfera)…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Iarna fulgii tot colinda,

Sus-o cioara sta pe o grinda,

Viscolul naprasnic bate-n geamuri

cu o forta tremuranda,

Iar tu stai la gura sobei

Stai ca somnul sa te prinda…

Ce tresari din vis deodata?

Te auzi tastand cuvinte

E o veste care vine

Si pe sus ea te cuprinde…

Si in fata ta, frumos

Vezi pe monitor anuntul

Castigi bani usor cu cashback

Doar cu  ADUNA.ro

I.
Langa Mall rasare Luna, ca o vatra de jaratic,

Rumenind sticla si-0telul ca un castel singuratic,

Si-ale strazilor mormane de zapada si ghetus,   

De departe-n cartier coboara un claxon pierdut

Pe deasupra, bulevardul, plange lovit de zapada…

iar langa intrarea mare scrie MARE – Aici se cumpara

Se aseaza in genunchi langa-un colt stingher de strada,

Un cumparator cam straniu, care a vazut pe net

Si care acum incearca sa explice mai fluent

Ce inseamna in miez de iarna bani intorsi printr -un cashback…

Si-ncepu personajul nostru sa tot turuie, si turuie…:

Pentru fiecare cumparatura facuta prin ADUNA.ro

magazinele partenere le platesc un comision

Noi alegem ca sa-l impartim cu tine,        

  iar ei isi cresc vanzarile…

Prin urmare se tese subtire o mreaja

Iar tu ai aflat cum functioneaza

Si pentru ca eu chiar tin la tine

Iti spun un secret: Beneficiezi de cashback la orice cumparatura online…

Astfel, toti au de castigat pe intinsa intindere viscolita

magazinele isi cresc vanzarile, tu strangi bani din cashback

Iar ADUNA.ro opreste ceva comision pentru a duce ideea mai departe…

Incet, ici si colo cate un chip curios incepe sa se arate,

Si sa intrebe cum se procedeaza, cum se face…

Tot ce trebuie sa faci e prea simplu ca sa-ti desenez…

Trebuie, in primul rand sa-ti creezi cont pe ADUNA.ro

Si cand vrei sa faci cumparaturi online

te conectezi intai la contul tau cu maiestrie configurat…

Doar asa putem monitoriza si putem fii doi ochi care se bat

Pentru ca tu sa te bucuri de servicii si de cashback.

II.
Cu ADUNA.ro nu te bucuri doar tu si apropiatii tai…

Ci si cei care au nevoie urgenta de un sprijin…

5% generat din veniturile utilizatorilor ADUNA.ro

Vor fi donate Fundatiei lui Mihai Nesu

Poti plati prin cont bancar sau paypal

III.

Poti sa aduni cashback din magazine, folosind vouchere

Poti sa aduni cashback cand cumperi servicii, cand aduni

Dar daca vrei sa-ti mearga bine

Ai grija sa faci cumparaturi eXclusiv – Online

Daca nu te descurci…acceseaza aici

Uncategorized

Guest post number 3 sub semnul literelor Stacojii…

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Am inceput anul 2014 in verva…Nici n-am intrat bine in el ca Raluca Uluiteanu m-a invitat la primul meu guest post…Timpul a trecut si urmatoarea bloggerita care m-a vrut la ea in…blog sau…pe blog a fost…Pinky…dupa ce in urma cu un an (tehnic vorbind pentru ca nu a trecut mai mult de doua luni) am impuscat-o eu intr-un interviu chiar in focurile competitiei SuperBlog

De abia am apucat sa-mi trag rasuflarea ca o alta bloggerita mi-a vrut guest-post-ul…numele ei…Alina Gheorghe…Si pe ea, tot in focul unei competitii, am prins-o intr-un intermezzo digital…

Ce am scris in guest post!?  O sa va incit curiozitatea doar cu intr0ducerea ei…restul…cititi acolo!

   Astăzi Bogdan Daradan este cel care ne va de o lecție de viață, o lecție constructivă despre suferință. Cred că Bogdan nu are nevoie de nicio prezentare, este unul din bloggerii cu greutate. Îl apreciez foarte mult și-l invidiez pentru sensibilitatea și dulceața cu care scrie. Bogdan este un romantic incurabil, un optimist convins, un prieten de nădejde, chiar și virtual, mereu plin de viață și energic. Presa în blugi, site-ul lui, cuprinde știri, interviuri, teatru, poezie, advertoriale, toate în blugi. N-ar strica să îl urmăriți și voi. De altfel, Bogdan este primul blogger care mi-a luat și mie un interviu. Dar gata cu vorba, vă las să-i citiți articolul!