Uncategorized

S-A strigat mobilizarea! Au mai ramas doar 7 ZILE in care te poti inscrie pentru premiile de 20.000 de dolari!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Inca nu te-ai inscris la editia din acest an a Cupei Liceelor la StreetDance? Este timpul sa o faci, pentru ca mai ai doar o saptamana la dispozitie! Si daca inca nu esti convins, afla ca s-a dublat valoarea totala a premiilor. Acum, tu si trupa ta puteti castiga premii in cash si produse, in valoare de 20.000 $. Cum te poti inscrie!? Intra pe www.cupaliceelor.streetdance.ro si completeaza formularul pentru judetul in care se afla liceul tau.

Data limita pana la care trupele de liceeni se pot inscrie in cea mai cool competitie de street-dance a tarii este 5 februarie 2011. Liceenii trebuie sa-si alcatuiasca o trupa avand minim 4 si maxim 10 membri, alaturi de care sa pregateasca mai multe momente artistice respectand cerintele impuse de organizatori si disponibile pe website-ul oficial, la adresa http://cupaliceelor.streetdance.ro/participanti/regulament/probe.html.

Apoi, nu mai este decat un simplu pas pentru ca trupa sa intre in concurs: completarea formularului aferent judetului de care apartine liceul reprezentat.

Pana in acest moment, peste 70 de trupe au spus “DA” provocarii lansate de OneBeat Dance Studio si partenerii sai. Acestea vor urca pe scena in Bucuresti, Iasi, Galati, Constanta, Brasov si Bistrita, pentru a arata ca merita sa-si reprezinte liceul si judetul in Marea Finala Nationala, ce va avea loc pe 12 martie in Princess Club din capitala.

Sponsori ai evenimentului: ACA-Demia Group (www.aca-demia.ro), Laser Maxx (www.lasermaxx.ro), Hollywood Multiplex (www.hmultiplex.ro), Dor de Bucovina (www.dordebucovina.ro), Princess Club (www.princessclub.ro), School Friendly (www.schoolfriendly.ro), Kangol, Jukebox Travel (www.jukeboxtravel.ro), AVON (www.avoncosmetics.ro), agaphoto (www.agaphoto.ro), OneBeat Fashion, OneBeat Events, OneBeat Casting, StreetDance Camp 2011 (www.dancecamp.streetdance.ro).

Parteneri media: Music Channel (www.1music.ro), Radio 21 (www.radio21.ro), www.220.ro, Sapte Seri (www.sapteseri.ro), Teen Press (www.teenpress.ro), Status Pimp (www.statuspimp.ro), www.metropotam.ro, www.monden.info, Elevate (www.elevate.ro), www.calificativ.ro, www.anyplace.ro, www.tillate.com, www.hipmag.ro, www.radardemedia.ro, www.sofresh.ro, www.bronews.com, www.evenimente-bucuresti.ro, www.hiphopbog.ro, www.onlinestudent.ro, www.escoala.ro, www.diseara.ro, www.viatadeliceu.ro, www.presainblugi.com, www.scolidans.ro, www.UZR.ro, www.infodance.ro, www.dancenews.ro.

Uncategorized

Scoli de vara la Londra, Cambridge, L.A. si San Francisco prin Shakespeare School!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Shakespeare School lanseaza in 2011 un program captivant de scoli de vara de perfectionare a limbii engleze in UK si USA! Printre locatiile oferite adolescentilor se numara in aceasta vara: Oxford, Cambridge, Londra, Canterbury! Iar supriza verii 2011 (o noutate absoluta pentru piata din Romania) este scoala de vara de limba engleza din California, la L.A. si SAN FRANCISCO!

Scoala de vara din California se adreseaza tinerilor intre 15-25 ani si include: 2 saptamani cursuri de limba engleza, predate de profesori americani, activitati sportiv-recreative, excursii de 1 zi si de o jumatate de zi, cazare si pensiune completa in campus!

Prima saptamana se desfasoara in sudul Californiei – Los Angeles, la Universitatea Woodbury, ce ofera un campus superb situat intr-o zona centrala a L.A., cu acces facil la toate atractiile (Hollywood, studiourile de film Universal Studios). O dupa-amiaza la Malibu Beach sau Santa Monica, o plimbare prin Beverly Hills sau o vizita la Hollywood, inclusiv pe faimoasa alee a stelelor de cinema- Walk of Fame, sunt doar cateva dintre activitatile oferite participantilor!

Pentru ca experienta californiana sa fie completa, a doua saptamana a programului de vara se va desfasura la San Francisco, unul dintre cele mai frumoase orase din lume! Scoala din San Francisco e situata in faimoasa Union Square, chiar in centru, in imediata apropiere a tuturor punctelor de interes turistic.

Participantii pot experimenta o plimbare cu tramvaiul pe cablu- specific San Francisco, o vizita la Alcatraz- insula prizonierilor din care nu a putut evada nimeni, sau o traversare a faimosului pod Golden Gate, devenit un simbol al orasului.

Pentru mai multe detalii accesati www.shakespeare-school.ro/programevara!

Uncategorized

Liliana Mihaela Pereanu: Viata prin fotografii captive in versuri – expuse la PARIS

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]
Liliana Mihaela Pereanu este un suflet de artist insolit, nu prin ceea ce face ci prin modul in care combina arta fotografica cu versurile clipelor de ieri, de azi, de nicaieri…Poate fi numita un artist care fotografiaza versuri si randuri din ganduri, sau un poet ce respira versuri prin fotografii instant…Nascuta pe 5 noiembrie 1984, Mihaela s-a remarcat in copilarie printr-o  sensibilitate aparte fata de literatura si poezie…A castigat o multime de premii de literatura nationale si internationale in vremea cand era o eleva a liceului de Informatica din Petrosani…A urmat apoi facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti, sectia Comunicare si Relatii Publice, iar in prezent este mandra cu statutul de jurnalist freelancer, care isi castiga existenta scriind articole pentru presa din strainatate  din state precum Canada, Statele Unite sau Marea Britanie. Dar povestea ei de abia acum incepe sa prinda contur si nuante, ca o fotografie rara ce isi dezvaluie valoarea in solutia potrivita…
Reporter: Te-a tentat vreodata sa ai o expozitie cu fotografii inspirate din poezia cuvintelor sau sa scrii versuri privind fotografii?
Mihaela P: “Poezia cuvintelor” – suna bine, desi nu mi-a placut niciodata sa (imi) recunosc aceasta latura pe blogul personal – momentulzero. Poezii nu mai scriu demult, desi ador sa citesc cuvinte insirate armonios de catre altii. De expus am expus o singura data – in Paris. Da, stiu, suna pompos. Imi propusesem sa multumesc locului pentru ca m-a impresionat prea mult ca sa raman doar la stadiul de turist. Am felul meu de a “scrie” in fotografie. Mi-ar placea sa cred ca exista oameni care se uita si printre randuri atunci cand au in fata o “poza”. Mecanismul e invers, asadar, insa promit ca voi si scrie pornind de la o fotografie. Am de unde alege!

Reporter: Cand a inceput pasiunea ta pentru arta fotografica?

Mihaela P: Prin anul doi de facultate mi-am inlocuit pasiunea pentru desen cu cea pentru arta fotografica. Nu mai aveam timp de desen, nu mai aveam bani de materiale (viata de student!) si duceam lipsa de un hobby. Pe vremea respectiva eram cu cineva caruia ii facea placere sa fotografieze oameni si cladiri. Atat de mult mi-a placut ideea, incat am inceput sa pun bani “la ciorap” ca sa-mi pot cumpara un aparat foto. Am reusit pana la urma – dupa doi ani si-un pic, adica la primul job. Am urmat mai tarziu niste cursuri de fotografie, am inceput sa fu solicitata la diverse evenimente, m-am imprietenit cu cateva nume consacrate in arta fotografica romaneasca, si iata cum -usor, usor- am inceput sa respir prin toti porii pasiunea de a fi “pozar”. Nimic iesit din comun. Ma gandesc, totusi, ca principalul motiv pentru care iubesc atat de mult fotografia e acela ca, desi lucrurile si oamenii se schimba, imaginea captata atunci, acolo, in acel mod va ramane la fel. Am sute de exemple de fotografii care ma rascolesc doar cand ma gandesc la ele, chiar daca pe cele mai multe nu le-am imortalizat eu.

Reporter: De ce ti-ai numit blogul momentulzero?

Mihaela P: Observasem o anumita ciclicitate in viata mea: exista un punct unde trebuia sa schimb tot si s-o iau de la capat. Imi schimbam locul de munca, locuinta, partenerul de viata si – cu mici exceptii – cercul de prieteni. Am definit acest punct “momentul zero”. Apoi am inceput sa scriu despre el – farama cu farama. Iata blogul!

Reporter: Pentru ca esti o tanara artista cu blog, ai simtit vreodata ca bloggerii mai vechi au atitudini misogine la ideile sau conceptele tale despre viata si nu numai?

Mihaela P: Misoginismul, ceva mai putin simtitul misandrism, prejudecatile, vulgaritatea, snobismul… TOATE vor avea ceva de spus atata timp cat exista libertatea de exprimare. Nu conteaza canalul de comunicare. Ar trebui sa intru acum intr-o lunga descriere a efectului de turma si cum poate acesta sa inoculeze mintile orgoliosilor chiori care il imbratiseaza ca parere personala. Prefer sa-i las in pace (cu mentiunea ca suntem diferiti si-atat).

Reporter: Crezi ca ne poti impartasi cateva experiente amuzante ce au avut loc in momentulzero?

Mihaela P: Primesc ocazional mesaje de la varii indivizi pe care nu-i cunosc; isi arata aprecierea pentru cutare postare de-a mea pe blog. Ma amuza sa-i vad pe cate unii care incearca din rasputeri sa-mi afle numarul de telefon ca sa ma scoata “la cafea”. Pentru asta avea Sting o vorba de duh: “I don’t drink coffee, I drink tea, my dear”. Consider ca nu sunt cu nimic diferita de ceilalti oameni cu bloguri care izbutesc sa impresioneze intr-un fel sau altul prin ce scriu. “Blogger” – e mult spus. Ar trebui sa scriu cu regularitate, sa-mi fac ceva reclama, sa scot niste bani din asta. Pana la urma, “bloggingul” e o meserie la norma intreaga sau cu program de gravide – cum are “scribul” timp, chef si inspiratie.

Reporter:  Un mesaj pentru cititorii presainblugi

Mihaela P: Am sa ma folosesc de urmatorul cliseu: “spatiul virtual este nelimitat”. Mi-e imposibil sa cred ca dintre voi exista cineva care nu si-a lasat inca amprenta in marea de biti. Scrieti, asadar, cititi si informati-va. E la fel de vital ca aerul fie el imbacsit de smog si “senzational” – cu totii avem filtre.

Interviu realizat de Bogdan Daradan

Uncategorized

Mircea Neicu, prin Shakespeare School a ajuns la Cambridge

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

In randurile ce urmeaza am sa prezint o poveste impresionanta a unui adolescent din Orsova, pe numele sau Mircea Neicu, caruia premiul II la competitia nationala de eseuri in limba engleza (grupa de varsta 14-18 ani) i-a schimbat viitorul si perspectivele asupra lumii. Dar sa-l lasam pe el sa-si spuna povestea…

Ma numesc Mircea Neicu si doresc sa relatez o mica poveste despre infinita inlantuire a tuturor lucrurilor din lume, cum ca fiecare actiune are o consecinta de cele mai multe ori imprevizibila. Toate au inceput acum un an, mai exact cand s-a anuntat organizarea unui concurs de creatie in limba engleza.

Asadar, astfel incepe povestea mea, cu participarea la acest concurs organizat de Shakespeare School, in care, din cei 3100 de participanti eu am reusit sa obtin locul II, dupa o etapa de interviuri. Premiul acestui loc consta intr-o tabara de vara de limba engleza la Cambridge pentru 2 saptamani…Pot zice cu mana pe inima ca acest concurs, Shakepeare School essay writing competition, mi-a schimbat atat viitorul cat si perspectiva mea asupra lumii. Eram in clasa XI-a si sincer sa fiu, nu aveam nici macar cea mai vaga idee despre cum doream sa imi arate viitorul, nu aveam intentii si nici vise, aveam doar anumite ganduri care erau in permanenta schimbare. Desigur, stiam ce anume doresc sa studiez insa nu si unde; era, ca si in cazul tuturor colegiilor mei, o idee incetosata, confuza si destinata schimbarii. Datorita acestui fapt, am decis sa nu mai stau pe ganduri si sa incerc sa ma redescopar, sa imi creez un propriu viitor si in timp, am reusit sa ma transform, sa invat sa pun la indoiala totul si sa devin obiectiv si rational. Acele 2 saptamani au reprezentat pentru mine redescoperirea interiorara pe care am cautat-o fara oprire pana in acel moment; aceasta a insemnat pentru mine o noua sansa si o noua pereche de ochi pentru ca dupa aceasta experienta eu am reusit sa vad cu adevarat locul in care eu ma pot simti bine in pielea mea, locul in care pot sa ma transform si sa evoluez si locul in care am observat pentru prima oara ca pentru fiecare dintre noi exista o locatie in lume in care simtim ca apartinem cuiva, locului care se poate numi casa.

Intors in Romania, am decis, dupa perioade indelungate de analiza profunda, sa aplic la 5 facultati din Marea Britanie. Desigur, prima mea alegere a fost Cambridge, o alegere oarecum subiectiva si din cele 31 de colegii din Cambridge eu am ales King’s College, care alaturi de Clare College, Trinity College si St. John’s College sunt simbolul Cambridge-ului datorita arhitecturii deosebite si a personalitatiilor care au studiat acolo…

Pe scurt,  dupa nenumarate eseuri si formulare de aplicatii trimise, tanarul roman a trecut cu succes mai departe si a fost invitat la Cambridge pentru ultima etapa de selectie: testul de inteligenta si 2 interviuri. Ceea ce trebuie retinut este ajutorul si implicarea celor de la Shakespeare School in creionarea viitorului acestui copil.

“Pentru ca nu avea cum sa ajunga la interviu la Cambridge, agentia de turism educational cu care cooperam, i-a oferit lui Mircea biletul de avion dus/intors ca un Cadou de Craciun”, ne-a marturisit Irina Alionte, unul din oamenii cheie din spatele proiectului Shakespeare School.

Directorul agentiei, d-na Daniela Pavoni a declarat:  Mi-a facut o deosebita placere sa pot ajuta si oricand sunt bucuroasa sa fiu sprijin celor ce merita. Imi doresc mult ca acest tanar deosebit sa reuseasca in viata si sper ca cele 2 institutii: Shakespeare School, in calitate de organizator al concursului, alaturi de agentia noastra, in calitate de sponsor, sa fi fost ‘trambulina’ lui spre o cariera de succes

In concluzie, iubiti tineri cititori ce inca invatati intr-un liceu din Romania nu ratati ocazia de a participat la editia 2011 a Concursului de eseuri in limba engleza organizat de Shakespeare School!

Atelier de Idei

CTRL plus S: Cat trebuie sa reziste un copil bolnav de cancer ca sa il salvezi!? VEZI VIDEO!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

CANCER-UL…Una dintre cele mai teribile si mai complexe afectiuni ale secolului XXI…De la cancer la san la cancer de prostata, de la cancer la gat la cancer ovarian, de la tumori la leucemie, milioane de oameni sunt afectati de aceasta boala si ceea ce este si mai teribil ca de multe ori sunt loviti copii si tineri nevinovati…

In acest cadru sumbru, Asociatia Salveaza Vieti incearca sa mai aduca lumina si o raza de speranta copiilor diagnosticati cu diferite forme de cancer prin infiintarea primului Centru de Excelenta in diagnoza si tratamentul cancerului limfatic din Romania la Clinica de Oncopediatrie Louis Turcanu din Timisoara.

Asociatia Salveaza Vieti alaturi de Fundatia Vodafone au strans in luna decembrie 400.000 de euro, dar tinta proiectului este atingerea sumei de 1.000.000 de euro pentru realizarea unui laborator performant de diagnoza si a unei camere sterile la standarde europene si achizitia consumabilelor pe o perioada de un an. In prezent, in Romania, mai mult de 50% din copiii diagnosticati cu diferite forme de cancer mor prin spitale sau la domiciliu, desi in Europa procentul lor este de sub 20%. Diferentele se datoreaza erorilor de diagnosticare din cauza echipamentelor depasite si a costurilor ridicate.

In prezent, in Romania, costul medicamentelor in cazul copiilor bolnavi de cancer se afla undeva intre 200 si 1.000 de euro, iar pentru un transplant de celule stem de la o persoana neinrudita trebuie sa plateasca in jur de 150.000 de euro…

Merita toata atentia noastra! Cu doar un SMS la 858 PUTEM SALVA VIETI! Clipul de mai jos e tulburator dar sper sa va ajunga la suflet…

Uncategorized

Raluca Anton: Parintii care au copii cu TSA duc o munca sisifica si au nevoie de ajutorul nostru!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Recent, am discutat aici despre autism si despre tulburarile din spectru autist manifestate la copii. Raluca Anton este unul dintre oamenii cheie ce stau la baza desfasurarii proiectelor ce tin de TSA in Romania si ne-am gandit sa aflam direct de la sursa mai multe detalii despre aceasta tulburatoare maladie ce a inceput sa faca victime tot mai multi copii din tara si din lume…

Reporter: O intrebare pe care sper sa nu o privesti ca un cliseu. De ce ai ales cariera de psiholog?

Raluca: Cred ca mai degraba m-a ales profesia pe mine. Nu a fost niciodata un vis al meu…am inceput doua facultati in acelasi an, psihologia fiind a doua optiune. A fost mai mult o incercare de a vedea daca nu cumva ma pasioneaza si altceva fata de ce imi doream sa fac atunci. Si uite ca, in final, am renuntat la studii iudaice – facultatea pe care doream sa o urmez si am devenit tot mai pasionata de psihologie. Facultatea nu a fost una usoara, dar am mers mai departe cu un master si apoi la doctorat…cumva parca nici nu stiu care au fost momentele in care am luat deciziile legate de cariera mea…toate au mers de la sine.

Reporter: Recent te-am ascultat in cadrul unei conferinte la Bucuresti despre autism si tulburarile din spectrul autist. Ce te-a determinat sa te implici in acest proiect?

Raluca: Da! A fost conferinta de la lansare a proiectului „Si ei trebuie sa aiba o sansa!” proiect in cadrul caruia dorim sa formam specialisti care sa se ocupe de interventia, educatia si integrarea persoanelor cu tulburare de spectru autist (TSA). Intotdeauna m-au impresionat copii cu TSA si familiile care au un membru cu TSA; ceea ce ei trebuie sa faca este o munca de Sisif iar cineva trebuie sa fie acolo sa ii ajute. Deocamdata la noi in tara, in ceea ce priveste diagnosticul si interventia, dar mai ales sistemul educational, in cazul persoanelor cu TSA, stam destul de prost si as vrea sa cred ca impreuna cu Romanian Angel Appeal si cu colegii mei de la Catedra de Psihologie Clinica si Psihoterapie de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, vom reusi sa aducem schimbari pentru acesti copii si familiile lor. Am reusit in aproximativ doi ani, cu pasi mici, sa schimbam cate ceva si vom incerca sa facem mult mai mult de acum inainte pentru ca am vazut ca se poate.

Reporter: Cunosti, cel putin “grosso modo”, care este ponderea la noi in tara de copii ce sufera de sindromul Asperger si care sunt particularitatile acestei maladii?

Raluca: Din pacate nu stiu sa raspund exact la acesta intrebare. Daca in cazul TSA sunt diagnosticati si inregistrati in jur de 3200 de copii si se presupune ca ar fi in total undeva in jur de 15.000 va dati seama ca in ceea ce priveste un diagnostic mult mai fin – ca cel pentru Asperger, statisticile stau si mai prost. In prezent, despre aceasta tulburare se stie foarte putin in Romania, atat la nivel oficial cat si la nivel de ONG. General vorbind, deficitul major al copiiilor ce sufera de sindromul Asperger vizeaza socializarea – mai exact, au o incapacitate majora in a stabili si intretine relatii sociale, le este foarte greu sa accepte si sa inteleaga schimbarile in rutina, au o lipsa a empatiei, evitarea contactului vizual cu cei cu care interactioneaza, o preocupare intensa in ceea ce priveste un lucru caruia ii acorda foarte multa atentie, insa pe de alta parte, au abilitati deosebite matematice sau pot excela intr-un domeniu extrem de dificil pentru marea majoritate a oamenilor. Astfel, cu toate ca aceasta afectiune este in multe moduri asemanatoare cu autismul, copilul cu sindromul Asperger are, in mod tipic, abilitati normale spre avansate ale limbajului si intelectului, chiar daca apar si deficite in comunicare.

Reporter: Stiu ca in proiectul in care esti implicata vizavi de TSA te ocupi direct sau indirect si de recrutare de tineri voluntari pentru terapiile copiiilor ce manifesta TSA. Ce conditii trebuie sa indeplineasca acei voluntari si cum se vor implica mai exact?

Raluca: Rolul nostru, ca partener in proiect (Asociatia de Psihoterapii Cognitive si Comportamentale din Romania) este acela de a recruta si forma 580 (80 de supervizori si 500 de terapeuti) de specialisti care sa lucrez cu persoanele cu TSA. In cadrul celor 500 de terapeuti pot fi incadrati si tineri absolventi de stiinte socio-umane, care practica psihoterapie – sunt formati intr-o anumita forma de terapie si au acreditare de la Colegiul Psihologilor din Romania (COPSI). Initial, criteriile au fost mult mai rafinate (de exemplu ne gandeam sa luam doar persoane anagajate cu carte de munca in centre care ofera interventie pentru TSA), dar ne-am dat seama mai apoi ca aceasta rafinare a criteriilor ne-ar putea face sa pierdem oameni cu adevarat foarte buni care lucreaza, de exemplu, ca voluntari in astfel de centre fara a fi angajati cu carte de munca. Astfel, am stabilit criterii mai flexibile dar care nu exclud formarea in terapie si acreditarea de la COPSI.

Reporter: Ce planuri ai pentru 2011 din punct de vedere profesional?

Raluca: Anul 2011 va fi un an plin si greu din punct de vedere profesional, cel putina asa pare acum la inceputul anului. Pana la mijlocul anului trebuie sa formam curricula si sa stabilim detaliile training-ului pentru cei 580 de participanti la formare, iar apoi incep sesiunile de formare in 5 locatii din tara (Bucuresti, Cluj, Tmisoara, Iasi si Constanta). Pe langa acest proiect, in cadrul Catedrei de Psihologie Clinica si Psihoterapie de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj mai lucram la un proiect care se axeaza pe dezvoltarea emotionala a copiilor care provin din medii dezavantajate cu scopul de a preveni abandonul scolar, unde avem iarasi foarte multe activitati. Deci, destul de multe de facut, dar entuziasta ca pot participa la aceste proiecte pentru ca sper sa produca schimbari in ceea ce ii priveste atat pe copiii cu TSA, cat si pe cei care nu au fost atat de norocosi si sunt, in orice moment, pe punctul de a pierde unul dintre cele mai importante lucruri din viata – educatia.

Reporter: Un mesaj pentru cititorii presainblugi

Raluca: Chiar daca risc sa nu fiu foarte originala am sa le transmit cititorilor Presei in Blugi un citat al lui Dalai Lama (un calauzitor, sa spunem asa, al drumului meu profesional dar si personal: „Happiness is not something ready made. It comes from your own actions.” E foarte important sa intelegem ca viata si lucrurile prin care trecem sunt filtrate de noi insine. Conteaza mult felul in care interpretam si cum ne raportam la fiecare eveniment prin care trecem si prin simple exercitii care ne invata sa fim rationali, sa gandim rational, ne putem calibra emotiile si comportamentele astfel incat, la sfarsitul unei zile sa fim impacati cu ceea ce am facut.

Interviu realizat de Bogdan Daradan

Uncategorized

Codexul ROHONCZI – Un document secret tinut in taina de Academia Romana. Adevaratele origini ale Limbii Romane!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Azi, 24 ianuarie 2011, este o zi importantă pentru cei ce iubesc istoria României. Și dacă tot vorbim de istorie, recent, am primit un document pe mail care m-a intrigat și care m-a determinat să fac anumite cercetări, iar lucrurile pe care le-am descoperit merită să iasă la iveală pentru că sunt tulburătoare…

Mail-ul începe așa: “- Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani?  Răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei/ – Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Răspuns: numai 164 ani… Continuare…Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C..Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).

Si acum intrebarea de 1000 de puncte – Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină , de la nişte soldaţi “romani” care nici ei nu o vorbeau prea bine sau prea fluent? Concluzie… Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani.
Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la cine? Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el
: “să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci”. Faptul că dacii vorbeau ” latina vulgară”, este “un secret” pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.

Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!” Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că “prima femeie” a apărut în sud-estul Africii. Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea “The Indo-European heritage”, apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu.  Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.

CODEXUL ROHONCZI – Un document care poate răsturna istorii întregi

Nu demult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în
istorie Augustin Deac ne vorbea despre “Codex Rohonczy”, o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în
limba română arhaică, ” latina vulgara”, cu alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În
text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia
scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-
româneşti, cultul ortodox se exercita în limba ” latina vulgară”, chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la
oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă
. Codexul cuprinde mai multe texte, ca “Jurământul tinerilor vlahi”,
diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: “de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto- dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?” Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi “românii adevăraţi”, vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate om enirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieştistrămoşii, trecutul şi neamul… Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare…. Cu deosebită stimă, Dr. Napoleon Săvescu, Fondator & Preşedinte al “Dacia Revival International Society” of New York

Codexul Rohonczi – O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri. Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus. De la daci nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci. “Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului”, spune aceasta.

Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase. E scris cu cerneală violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101. “Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina – cetatea din insula Pacuiul lui Soare”, a descoperitViorica Enachiuc.

Prin umare, îmi vin firesc in minte o serie de întrebări? De ce autoritățile române nu fac demersuri să recupereze acest document cheie al originii latinității noastre? Așa cum au făcut vâlvă pentru o serie de brățări dacice pe care au dat milioane de euro la diferiți colecționari de ce nu vor să aducă acest document din Budapesta in București?

De ce suntem manipulați în manualele de istorie cu așa zisa formare a limbii române în 164 de ani prin contopirea fizică a romanilor cu femeile dacice?

Sper să nu fiu singurul român patriot care publică aceste rânduri…

Atelier de Idei

Carmen Oprea – Proiectul NECENZURAT arată cât de inutile sunt drogurile

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Carmen Oprea este unul dintre promotorii unui proiect antidrog inedit in Romania – NECENZURAT. Carmen a terminat Facultatea de Psihologie acum 7 ani si a urmat un Master in psihoterapii cognitiv-comportamentale. A inceput sa lucreze la Agentia Nationala Antidrog din  2005  atat  in prevenirea consumului  de droguri cat si  in activitatea de asistenta a consumatorilor, iar de 2 ani este coordonatorul Centrului de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog sector 4. In timpul ramas liber,  iubeste sa citeasca, sa calatoreasca sau sa ingrjeasca animalute de companie…

Reporter: Ce te-a determinat sa te implici in proiectul NECENZURAT?

Carmen: Lucrand la ANA am avut ocazia sa intru in contact sau chiar sa aplic tot felul de proiecte de prevenire, insa acesta mi s-a parut a fi cel mai complex. Cand ne-a fost prezentat de expertii straini, am observat ca avea la baza studii stiintifice, parea extrem de structurat, avea continuitate si mergea pe ideea de formare de abilitati de viata si nu doar de oferire de explicatii tehice legate de efectele drogurilor. In Necenzurat, problematica drogurilor este abordata intr-o singura lectie, asa ca tinerii pot invata  altfel despre lucruri extrem de importante precum ce inseamna sa fi prieten, presiunea anturajului, riscurile teribilismului, lipsa comunicarii, exprimarea starilor sufletesti, rezolvarea problemelor, sinceritatea s.a.m.d.. Aceste cunostinte si abilitati, odata dobandite, nu au efect imediat, insa in timp pot scadea riscul de a consuma droguri.

Reporter: Care sunt minusurile si plusurile acestui proiect pana in prezent?

Carmen: Situatia sta in felul urmator

plusuri:
– este interactiv
– face referire la stilul de viata al adolescentilor de acum, asadar este foarte actual
– este destul de solicitant ca si nivel pentru elevi (deci nu se pot plictisi) dar se pot si distra in acelasi timp
– imbunatateste relatia profesor-elev
– reprezinta un motiv pentru a-i implica pe parinti in activitatile scolii, dar si pentru a derula in paralel cu Necenzurat un proiect special pentru parinti

minusuri:
– poate fi imbunatatit din perspectiva continutului informational referitor la droguri (caietul, manualul si cardurile ar putea fi completate cu informatii despre noile substante cu efect psihoactiv)
– necesita destul de multe resurse financiare si umane
– formarea cadrelor didactice implica mult timp si atentie

Reporter: Cum se va desfasura in urmatoarele luni acest proiect de combatere si prevenire a consumului de droguri?

Carmen: Incepand cu semestrul II, profesorii formati for aplica lectiile in cadrul orelor de dirigentie la clasele lor, ajutati, in functie de caz si cand va fi nevoie de psihologul din scoala sau de un specialist din cadrul echipei de proiect.

Reporter: Care e opinia ta vizavi de “magazinele de vise”?

Carmen: – Ca si cetatean si specialist sunt total impotriva amplasarii lor in apropierea scolilor, bisericilor, parcurilor sau la parterul blocului. Stiu ca este legala comercializarea “ingrasamintelor pentru plante” si a “sarurilor de baie” si mai stiu ca ar fi absurd sa tin prelegeri despre etica proprietarilor acestor magazine. Disponibilitatea acestor droguri si faptul ca sunt legale este o problema exterm de grava. Tineri care nu se gandeau niciodata sa ia droguri, au intrat in aceste magazine doar pentru ca erau in drumul lor spre casa, iar acum au probleme de sanatate foarte serioase, iar asta in cazurile in care nu s-au terminat povestile lor tragic. Rolul meu, ca si specialist, este sa fac tot ce imi sta in putinta ca tinerii cu care vorbesc sa nu intre niciodata in acele locuri si sa nu incerce sa consume acele substante extrem de toxice.

Reporter: Un mesaj pentru cititorii presainblugi

Carmen: Pentru cei care au fost la un moment dat tentati sa incerce ceva altfel:
Este in natura umana sa fim curiosi. Este primul pas spre cunoastere si atunci cand scopul curiozitatii este unul constructiv, raspunsul ne face sa evoluam si sa fim mai buni. Dar inainte de asta, trebuie sa aflam exact ce vrem sa stim, cine suntem, sa ne cunoastem pe noi insine si sa vedem daca vrem intr-adevar sa aflam acele raspunsuri si daca acestea ne vor duce un pas inainte. Daca raspunsul este “da, vreau sa fac asta” atunci trebuie sa luam decizia numai dupa ce ne-am informat foarte bine. Si nu in ultimul rand, trebuie sa ne asumam decizia pe care am ales-o. De cele mai multe ori, consecintele se rasfrang nu numai asupra noastra, ci si a celor din jur, iar unele lucruri nu vor mai putea fi reparate oricat de mult am incerca.

Interviu realizat de Bogdan Daradan

Atelier de Idei

NECENZURAT – Un proiect antidrog international pentru tinerii fara buletin!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Am ramas placut surprins cand am aflat ca Agentia Nationala Antidrog alaturi de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Fundatia internationala Mentor si Asociatia Internationala a Politistilor au derulat intr-o serie de scoli din Romania proiectul – NECENZURAT.

Proiectul NECENZURAT s-a desfasurat in paralel in 5 state ca: Romania, Lituania, Croatia, Kirghistan si Federatia Rusa. Finantarea acestui proiect a fost asigurata de catre Fundatia Internationala Mentor condusa de Majestatea Sa Regina Silvia a Suediei.

In Romania proiectul a avut beneficiari directi peste 1200 de copii si 52 de profesori diriginti din cadrul unor clase de VI-a din orase precum Bucuresti, Timisoara, Iasi, Cluj si Constanta.

In cadrul acestui proiect se va realiza si un studiu referitor la eficienta programului din cele cinci tari, studiu ce va fi realizat de specialisti din cadrul Institutului Piemonte din cadrul Universitatii din Torino.

Toate bune si frumoase dar eu va invit sa reflectati asupra acestor randuri – Sa ne DROGAM cu LIBERTATE

In acest articol anticipam prostia guvernantilor de a accepta consumul de etnobotanice. Mai mult decat atat, desi spun ei ca au facut o lista cu substantele interzise, la noile SPICY SHOP-uri aparute ca ciupercile din neant, veti gasi droguri de genul: Huang jin, ExiBun etc etc. (numele sunt inventate pentru ca nu stiu denumirea exacta a produselor dar mi-au povestit consumatori ca sunt ambalate in chestii chinezesti pentru a nu fi interzise)…

Eu felicit initiativa de mai sus, dar ce folos sa le vorbesti unor copii despre droguri cand la o statie de autobuz au acces la Spicy Shop. Mai mult decat atat. In tarile din Occident fumatul in locurile publice este interzis. La noi avem daca vrea proprietarul spatiu de nefumatori si spatiu de fumatori, iar barurile sunt pline de elevi.

In acest context, oare cat de veridic este un astfel de program. Eu stiu o vorba: Inainte de a-i spune unui copil sa nu se arunce in prapastie, cel putin construieste un gard si apoi poarta o discutie despre inutilitatea drogurilor, despre alternative. Daca esti parinte si esti fumator cum vrei ca al tau copil sa nu fumeze!?

Oricum bafta tuturor celor implicati in proiectul NECENZURAT…

PS: O piesa de reflectie despre povestea unui pusti de 15 ani care se drogheaza…POVESTE REALA!

Uncategorized

Sabor Latino in Sofa&Dinette! Cool&Fresh! Vino cu gasca si te premiem!

Our Score
Our Reader Score
[Total: 0 Average: 0]

Pentru iubitorii de ritmuri “sangre caliente” avem un anunt de facut. Incepand cu aceasta saptamana, serile de vineri sunt rezervate “spiritelor Latino” in cadrul evenimentului “tequila party cu Sabor Latino”. Aici muzica live incanta sufletele pasionatilor de acest gen, iar atmosfera incendiara te duce cu gandul la taramurile Americii Latine.

Si ca seara sa fie exotica, shot-urile sunt servite la metru iar cel mai vesel grup primeste o sticla de tequila din partea noastra.

Vino cu prietenii, arata-ne ca sti sa-ti misti soldurile iar noi te premiem!!!

Rezervari:  0765.914.221